ICCJ. Decizia nr. 94/2005. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 94/2005
Dosar nr. 6934/2004
Şedinţa publică din 7 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 619 din 6 octombrie 2004, Tribunalul Tulcea, în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat şi pe inculpatul S.R.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen., acelaşi inculpat, a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare.
Potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus, inculpatul S.R.M. având de executat pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor, perioada reţinerii şi arestării preventive, cu începere de la data de 13 mai 2004 la zi, pentru fiecare inculpat.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 160b C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor.
S-a constatat acoperit integral prejudiciul cauzat părţii civile P.E.M.
S-a luat act că partea vătămată S.I. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind acoperit integral.
În baza art. 189 şi art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la cheltuieli judiciare către stat.
În fapt, s-a reţinut că, în noaptea de 12 mai 2004, inculpatul A.R., împreună cu inculpatul S.R.M., în loc public, prin exercitarea de violenţe fizice şi psihice, au deposedat-o pe partea vătămată P.E.M. de bunuri în valoare de circa 10.000.000 lei, cauzându-i şi leziuni corporale, pentru vindecarea cărora au fost necesare îngrijiri medicale de 4-5 zile.
În aceeaşi noapte de 12 mai 2004, inculpatul S.R.M., prin exercitarea de violenţe şi ameninţări, a deposedat-o pe partea vătămată S.I. de bunuri.
La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi, în raport de pericolul social concret al faptelor săvârşite, de modalitatea de desfăşurare a activităţii infracţionale, de urmările produse, de persoana inculpaţilor şi starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului A.R., prin reţinerea de circumstanţe atenuante, pedeapsa aplicată inculpatului S.R.M. a fost coborâtă sub minimul prevăzut de lege, iar cea a inculpatului A.R. a fost stabilită spre minimul special prevăzut de lege.
Întrucât inculpatul A.R. a săvârşit infracţiunea de tâlhărie în termenul de liberare condiţionată, s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate, pentru restul de 637 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 146/2001 a Tribunalului Constanţa, ce a fost contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă penală, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare, s-a dispus ca pedepsele să fie executate prin privare de libertate, menţinându-se şi măsura arestării preventive a inculpaţilor.
Împotriva sentinţei penale nr. 619/2004 a Tribunalului Constanţa, inculpaţii au declarat apel, susţinând, personal şi prin apărător, că pedepsele aplicate sunt prea mari, prejudiciul a fost recuperat în totalitate, situaţie în care se impune reducerea cuantumului pedepselor. Inculpatul S.R.M. arată că el nu a comis fapta, ci partea vătămată i-a oferit un inel şi un lănţişor în schimbul portofelului.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 254/ P din 12 noiembrie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de ambii inculpaţi S.R.M. şi A.R., împotriva sentinţei penale nr. 619 din 6 octombrie 2004 pronunţată de Tribunalul Constanţa.
S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor apelanţi şi s-a dedus prevenţia începând cu data de 6 octombrie 2004 la zi.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, a declarat recurs, doar inculpatul S.R.M. reluând motivele invocate prin apel, respectiv a solicitat, fie, achitarea sa, nefiind el autorul faptelor, pentru care a fost trimis în judecată, fie, să se reducă pedeapsa ce o are de executat.
Recursul este nefondat.
Verificându-se probatoriul administrat în raport de criticile aduse precum şi din oficiu, Curtea reţine că, a fost corect evaluat, iar situaţia de fapt, corespunde activităţii infracţionale efectiv dusă de inculpatul recurent, iar încadrarea juridică este cea legală.
Aşa fiind, şi văzând că probele nu sunt contradictorii şi nici insuficiente, nu există nici un fel de dubii, cu privire la reţinerea vinovăţiei inculpatului recurent, cu privire la cele două tâlhării comise.
Susţinerile recurentului în apărarea pe care a înţeles să şi-o facă, în apel şi în recurs, în sensul că nu el ar fi autorul, infirmate fiind de propriile sale activităţi de, deposedare a victimelor, prin violenţe fizice şi psihice, de bunurile sustrase, vor fi înlăturate, ca neîntemeiate. În consecinţă, cererea de achitare se va respinge, ca nefondată.
Trecându-se la examinarea motivului de recurs, formulat în subsidiar şi care vizează reducerea pedepsei, de asemenea, se constată a fi total nejustificat.
Astfel, se reţine pe de o parte că, în favoarea recurentului inculpat au fost recunoscute circumstanţe atenuante şi pedepsele stabilite pentru fiecare tâlhărie au câte un cuantum sub limita minimă iar pe de altă parte, pedeapsa rezultantă, nu cuprinde nici un spor de sancţiune, deşi era posibil pentru concursul real de infracţiuni dar nu era obligatoriu.
Pentru toate aceste considerente, hotărârea atacată se va menţine ca temeinică şi legală sub toate aspectele, iar recursul inculpatului S.R.M. va fi respins, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi dispoziţiile art. 381 şi art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.R.M. împotriva deciziei penale nr. 254 din 12 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Constanţa.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 13 mai 2004 la 7 ianuarie 2005.
Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 938/2005. Penal. Am.exec.ped. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 940/2005. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
