ICCJ. Decizia nr. 940/2005. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 940/2005
Dosar nr. 7188/2004
Şedinţa publică din 9 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1380 din 2 noiembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul I.I.B. în temeiul dispoziţiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500.000 lei din care 200.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut că petiţionarul I.I.B. se află în executarea unei pedepse de 7 ani şi 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., prin sentinţa penală nr. 228 din 4 martie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 82 din 8 ianuarie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Condamnatul şi-a motivat cererea de întrerupere a executării pedepsei prin situaţia materială precară a familiei sale, al cărei unic întreţinător era, precum şi prin necesitatea efectuării unor reparaţii urgente la imobilul în care acesta locuieşte.
Instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă atunci când, din cauza unor împrejurări speciale, condamnatul, familia sa sau unitatea la care lucrează ar suferi consecinţe grave; în speţă, împrejurările invocate de condamnat nu întrunesc condiţiile prevăzute de lege.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 881/ A din 23 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului şi l-a obligat pe acesta la 500.000 lei cheltuieli judiciare statului din care 200.000 lei onorariul apărătorului din oficiu suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul I.I.B., solicitând admiterea cererii sale şi întreruperea executării pedepsei.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Din analiza motivelor invocate de condamnatul-recurent rezultă că în cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Ancheta socială efectuată în cauză de D.G.P.S. a Consiliului local al sectorului 3 relevă faptul că familia condamnatului este formată dintr-o singură persoană, o mătuşă aflată în evidenţele instituţiei cu dosar de ajutor social, conform Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat.
Situaţia sa materială precară este anterioară încarcerării condamnatului şi nu s-ar ameliora în perioada de timp redusă a unei eventuale întreruperi a executării pedepsei.
Aşa fiind, urmează ca recursul să fie respins, ca neîntemeiat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.I.B. împotriva deciziei penale nr. 881/ A din 23 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 94/2005. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 943/2005. Penal. Plîngere. Recurs → |
|---|
