ICCJ. Decizia nr. 743/2005. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 743/2005
Dosar nr. 1314/2002
Şedinţa publică din 1 februarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 462 din 30 octombrie 2001, Tribunalul Constanţa a condamnat, printre alţii, pe inculpaţii:
1. C.A.F. la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod şi la 3 ani închisoare, pentru aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 75 lit. c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
2. U.G. la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod şi la 3 ani închisoare, pentru aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 75 lit. c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
3. C.I. la 6 luni şi 15 zile închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), a art. 74 lit. c) şi a art. 76 lit. c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă, în baza art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., inculpaţii C.A.F. şi U.G. au fost obligaţi, în solidar şi cu doi coinculpaţi, la plata sumei de 105.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă SC I.F. SA Constanţa şi în solidar între ei şi cu un alt coinculpat, la plata, cu acelaşi titlu, a sumei de 66.069.500 lei părţii civile SC A. SRL Viroaga.
Totodată, aceiaşi inculpaţi, în solidar între ei şi în solidar şi cu un alt coinculpat, au mai fost obligaţi să plătească, cu acelaşi titlu, suma de 24.500.000 lei părţii civile SC A. SRL Viroaga.
S-au respins, ca nefondate, pretenţiile civile formulate de partea civilă SC E. SA Constanţa şi s-a constatat recuperat prejudiciul adus acesteia.
De asemenea, s-a constatat recuperat şi prejudiciul adus părţii vătămate U.N.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că inculpatul C.A.F., în perioada octombrie – decembrie 1999, la intervale scurte de timp şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a sustras fie singur, fie şi împreună cu alţii, ziua sau noaptea, prin efracţie, bunuri aparţinând SC E. SA şi SC A. SRL Viroaga.
Acelaşi inculpat, în perioada mai – iulie 2000, în două rânduri şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a sustras împreună cu alte persoane, noaptea şi prin efracţie, bunuri aparţinând SC I.F. şi părţii vătămate U.N.
U.G., în perioada octombrie – decembrie 1999, la intervale scurte de timp şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a sustras împreună cu alţii, ziua sau noaptea, prin efracţie, bunuri aparţinând SC E. SA şi SC A. SRL Viroaga.
Acelaşi inculpat, în intervalul, mai – iulie 2000, de două ori şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a sustras, împreună cu alte persoane, noaptea, prin efracţie, bunuri ale SC I.F. şi părţii vătămate U.N.
La unele fapte săvârşite de cei doi inculpaţi, a participat coinculpatul minor C.F.I.
Inculpatul C.I., în luna octombrie 1999, împreună cu minorul, a sustras, ziua, cablu electric aparţinând SC E. SA.
Bunurile sustrase de inculpaţi în modalităţile descrise, au fost cablu electric din aluminiu, conductori electrici din aluminiu, cordoane de legătură, izolatori ceramici sparţi, sârmă de oţel, 8 pompe injecţie tractor U 650, 8 alternatoare, 7 pompe hidraulice centrale, 1 set motor tractor U 650, 1 set motor IFA, 11 electromotoare U 650, 2 baterii pentru tractor, 2 oglinzi retrovizoare, 1 proiector, un geam de uşă de tractor, o pompă pentru stropit, un set de lanţuri antiderapante, o bormaşină electrică, un flex electric, un ibric electric, pietre pentru polizor, lucruri casnice şi 18 saci cu grâu din gospodăria lui U.N.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri, printre alţii, inculpaţii C.A.F. şi U.G., precum şi părţile civile SC E. SA Constanţa şi SC A. SRL Viroaga.
Prin Decizia penală nr. 53 din 27 februarie 2002, Curtea de Apel Constanţa a admis apelurile declarate de cei doi inculpaţi şi de către părţile civile SC E. SA şi SC A. SRL Viroaga, a desfiinţat sentinţa şi a redus pedepsele aplicate inculpaţilor de la câte 3 ani închisoare, la câte un an şi 8 luni închisoare, prin reţinerea, în ce-i priveşte pe ambii inculpaţi, a aplicării art. 74 lit. a) şi a art. 76 lit. c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor stabilite pentru fiecare inculpat şi executarea pedepsei cea mai grea, aceea de câte un an şi 8 luni închisoare.
Pe latură civilă, s-au majorat despăgubirile civile pentru partea civilă apelantă SC A. SRL Viroaga şi inculpaţii au fost obligaţi în solidar între ei şi, în solidar şi cu coinculpatul P.D.V., la plata sumei de 96.864.000 lei.
Totodată, în baza art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., inculpaţii C.A.F., U.G. şi C.I. au fost obligaţi, în solidar, să plătească suma de 643.278.364 lei despăgubiri civile către partea civilă SC E. SA.
Împotriva hotărârii pronunţată în apel, în termenul legal, au declarat recursuri inculpaţii C.A.F., C.I. şi U.G., cazurile de casare invocate fiind cele prevăzute de art. 3859 pct. 14 şi 171 C. proc. pen., respectiv s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în cauză cu referire şi la modalitatea de executare a pedepselor, şi prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii, referitor la modul de soluţionare a laturii civile.
Recursurile declarate nu sunt fondate.
Din verificarea lucrărilor dosarului, se reţine că instanţa de apel şi, în ce-l priveşte pe inculpatul C.I., instanţa de fond, în concordanţă cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, orientându-se la pedepsele de câte un an şi 8 luni închisoare şi, respectiv, 6 luni şi 15 zile închisoare, au dat semnificaţie pericolului social concret al faptelor, consecinţelor acestora asupra patrimoniului persoanelor civile lezate, împrejurărilor în care au fost săvârşite, în cauză infracţiunile fiind continuate, dar şi persoanei făptuitorilor, fără antecedente penale, motiv pentru care au reţinut incidenţa circumstanţelor atenuante, cu consecinţa micşorării pedepselor.
În cauză, scopul pedepsei, aşa cum este prevăzut de art. 52 C. pen., se apreciază că poate fi atins numai prin privare de libertate.
În ce priveşte motivul de recurs vizând modul de soluţionare a laturii civile a cauzei, se reţine că la stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate părţilor civile SC A. ARL Viroaga şi SC E. SA a stat documentaţia contabilă necesară, la această inculpaţii neobiectând opozabil.
Ca atare, recursurile declarate de inculpaţi nefiind fondate, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi să plătească cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.A.F., C.I. şi U.G. împotriva deciziei penale nr. 53 din 27 februarie 2002 a Curţii de Apel Constanţa.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 8 august 2000, până la punerea efectivă în libertate, pentru inculpaţii C.A.F. şi U.G. şi timpul arestării preventive de la 9 august 2000, la 23 februarie 2001, pentru inculpatul C.I.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de câte 1.600.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, sumele de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 716/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 744/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
