ICCJ. Decizia nr. 954/2005. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 954/2005
Dosar nr. 655/2005
Şedinţa publică din 9 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 18 ianuarie 2005, pronunţată în dosarul penal nr. 1105/2004, Curtea de Apel Iaşi a dispus menţinerea stării de arest a inculpatului T.M., în conformitate cu dispoziţiile art. 160 lit. b) C. proc. pen.
Instanţa de judecată a verificat din oficiu legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului şi a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a declarat recurs inculpatul T.M., fără a arăta motivele de casare.
Examinând recursul şi luând în considerare motivele de casare din oficiu, în condiţiile dispoziţiilor art. 3859 alin. ultim C. proc. pen. şi art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Inculpatul T.M. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) şi art. 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în noaptea de 25 august 2002, a exercitat acte de violenţă fizică asupra tatălui său, cauzându-i leziuni care i-au provocat decesul.
Inculpatul a mai săvârşit o infracţiune de omor, fiind condamnat la pedeapsa de 16 ani închisoare pentru uciderea soacrei sale (Decizia penală nr. 762 din 8 mai 1991 a Curţii Supreme de Justiţie).
Măsura arestării preventive a fost dispusă în temeiul prevederilor art. 148 lit. b) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav fiind detenţiunea pe viaţă alternativ cu pedeapsa închisorii, iar la dosarul cauzei existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Prin sentinţa penală nr. 110 din 5 februarie 2004, Tribunalul Iaşi a dispus condamnarea inculpatului T.M. la pedeapsa rezultantă de 23 ani închisoare, în baza art. 174, art. 175 lit. c) şi art. 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Starea de arest preventiv a inculpatului a fost verificată periodic pe parcursul procesului penal şi menţinută în condiţiile stabilite de lege, inclusiv prin încheierea de şedinţă din 18 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Iaşi.
Curtea constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.
Verificarea arestării preventive a stabilit faptul că luarea şi menţinerea acestei măsuri preventive s-au dispus în mod legal şi temeinic.
Temeiurile care au stat la baza acestei măsuri nu au incitat şi impun în continuare menţinerea privării de libertate, potrivit dispoziţiilor art. 160 lit. b) C. proc. pen.
Pentru aceste motive, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, onorariul apărătorului din oficiu avansându-se din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M., împotriva încheierii din 18 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, pronunţată în dosarul nr. 1105/2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 943/2005. Penal. Plîngere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 955/2005. Penal.. Recuzare → |
|---|
