ICCJ. Decizia nr. 956/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 956/2005
Dosar nr. 5864/2004
Şedinţa publică din 10 februarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 211 din 7 iunie 2004 a Tribunalului Mureş, au fost condamnaţi inculpaţii:
G.A., la 7 ani şi 2 luni închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi
G.V.D. la 7 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen. şi la o lună închisoare pentru infracţiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.), constatând pedeapsa graţiată în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002.
Totodată, tribunalul a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor durata arestării preventive de la 20 la 24 septembrie 2002 şi i-a obligat în solidar să plătească părţii civile M.M., 8.111.614 lei despăgubiri civile, 30.000.000 lei daune morale şi 5.000.000 lei cheltuieli judiciare şi părţii civile C.A.S. Mureş suma de 7.203.079 lei precum şi câte 1.200.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut în fapt următoarele:
În seara zilei de 9 iunie 2002, în jurul orei 24,00, partea vătămată M.M. a consumat băuturi alcoolice la localul C. din comuna Valea Lungă, timp în care a avut discuţii şi a încercat să-l lovească pe inculpatul G.A., aflat la altă masă, răsturnând sticlele cu băuturi, dar în cele din urmă s-au împăcat.
Între timp în local a intrat şi inculpatul G.V.D., fratele inculpatului G.A., care aflând despre conflictul avut cu partea vătămată, a aplicat mai multe lovituri acesteia, cu pumnii şi picioarele determinând-o să fugă din local. În faţa localului partea vătămată a lovit pe inculpatul G.A. care s-a prăbuşit la pământ în stare de inconştienţă.
Fiind urmărită de inculpatul G.V.D., partea vătămată s-a ascuns într-un şanţ, după care s-a refugiat în locuinţa martorului C.I.D., căruia i-a relatat cele întâmplate. Martorul s-a oferit să o conducă acasă cu autoturismul, dar partea vătămată, în jurul orei 2,30 – 3,00, a plecat singură. Pe drum a fost atacată de mai multe persoane printre care şi inculpaţii, partea vătămată s-a refugiat într-un şanţ cu apă, unde inculpaţii au lovit-o cu obiecte contondente, după care au abandonat-o.
Partea vătămată după ce s-a ridicat din şanţ, nu şi-a mai găsit geaca, actele de identitate, un card bancar, permisul de conducere, o cartelă telefonică şi suma de 1.500.000 lei şi s-a reîntors la locuinţa martorului C.I.D., care a transportat-o la spitalul orăşenesc Luduş.
S-a stabilit prin actul medico-legal că partea vătămată a suferit vătămări corporale pentru vindecarea cărora a avut nevoie de îngrijiri medicale timp de 48-50 zile.
Instanţa a reţinut că bunurile sus-arătate au fost sustrase de inculpaţi.
Prin Decizia penală nr. 159 din 24 septembrie 2004 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi prin care susţineau că nu au sustras prin violenţă bunuri de la partea vătămată şi solicitau a fi achitaţi.
Împotriva acestei decizii inculpaţii menţionaţi au declarat recurs, reiterând motivele din apel, temei de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Recursul declarat de inculpaţi este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Din examinarea hotărârilor pronunţate în cauză şi a lucrărilor dosarului rezultă că instanţele, întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit şi reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor în exercitarea unor acte de violenţă asupra părţii vătămate.
Sub acest aspect, din probele administrate (declaraţiile părţii vătămate, ale inculpaţilor şi ale martorilor M.I.V., C.I.D., C.S., N.M., M.I., C.I. şi M.R., precum şi actele medico-legale) rezultă indubitabil că partea vătămată a fost lovită în local de inculpatul G.V.D., iar, ulterior, după ce partea vătămată se întorcea spre casă, de la martorul C.I.D., a fost lovită de mai multe persoane printre care şi de inculpaţi.
De asemenea, este de necontestat că inculpaţii nu au urmărit decât să dea o corecţie părţii vătămate, intenţie determinată de conduita violentă a acesteia, în local, unde a răsturnat sticlele cu băuturi de pe masa unde se afla inculpatul G.A. pe care l-a insultat şi ameninţat, iar apoi l-a lovit când a ieşit din local.
Din nici o probă a dosarului nu rezultă că inculpaţii, cu ocazia actelor de violenţă exercitate asupra părţii vătămate ar fi sustras vreun bun al acestuia.
În acest sens, este de observat că, în timpul nopţii, partea vătămată s-a aflat în stare de ebrietate, iar de frica inculpaţilor care o urmăreau pentru a se răzbuna pentru conduita sa agresivă, s-a ascuns într-un şanţ cu noroi şi apoi, după ce a căzut şi s-a ridicat de mai multe ori din şanţ, s-a refugiat la martorul C.I.D. Apoi, deşi acesta, s-a oferit să o conducă acasă, partea vătămată care era murdară şi cu urme de violenţă, nejustificat a refuzat şi a plecat singură, împrejurare în care, inculpaţii, care o aşteptau, împreună cu un grup de câteva persoane, au lovit-o.
De asemenea, la câteva zile, martorul B.I. a găsit geaca părţii vătămate într-un şanţ, în dreptul locuinţei martorului M.I., având în buzunare toate bunurile pretins sustrase, mai puţin suma de 1.500.000 lei, fiind predate organului local de poliţie.
Din cele ce preced, simpla prezumţie că părţii vătămate i s-ar fi sustras bunurile sus-arătate de către inculpaţi, necoroborată cu alte probe, nu poate constitui un temei de vinovăţie al acestora, putând exista şi alte explicaţii ale dispariţiei bunurilor (pierderii lor în timpul alergării şi căderii părţii vătămate prin şanţ, sustragerilor de către alte persoane din grupul inculpaţilor, fără ştirea acestora şi altele).
În consecinţă, se va admite recursul declarat de inculpaţi, se vor casa hotărârile pronunţate în cauză, numai cu privire la încadrarea juridică a infracţiunii de tâlhărie şi la cuantumul despăgubirilor civile, la care au fost obligaţi inculpaţii, în sensul că se va schimba încadrarea juridică în infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen. şi se va reduce cuantumul despăgubirilor cu suma de 1.500.000 lei ce nu a fost sustrasă de inculpaţi.
La aplicarea pedepsei pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen., se vor avea în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), urmând a constata pedeapsa graţiată, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002 în ce-l priveşte pe inculpatul G.V.D., care nu are antecedente penale.
Din pedepsele aplicate se va deduce durata arestării preventive de la 20 la 24 septembrie 2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii G.V.D. şi G.A., împotriva deciziei penale nr. 159/ A din 24 septembrie 2004 a Curţii de Apel Târgu-Mureş
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 221 din 7 iunie 2004 a Tribunalului Mureş, numai cu privire la încadrarea juridică a infracţiunii de tâlhărie reţinută în sarcina inculpaţilor şi la cuantumul despăgubirilor civile la care au fost obligaţi inculpaţii către partea civilă M.M., şi rejudecând:
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen.
Condamnă pe inculpatul G.A., în baza art. 181 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 2 ani închisoare.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Condamnă pe inculpatul G.V.D., în baza art. 181 C. pen., la 2 ani închisoare.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, constată că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului G.V.D. este în întregime graţiată condiţionat şi pune în vedere inculpatului prevederile art. 7 din aceeaşi lege.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 20 septembrie 2002 la 24 septembrie 2002.
Reduce cuantumul despăgubirilor civile la care au fost obligaţi inculpaţii către partea civilă M.M. de la 8.111.614 lei la 6.611.614 lei.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 955/2005. Penal.. Recuzare | ICCJ. Decizia nr. 958/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
