ICCJ. Decizia nr. 1043/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1043/2006
Dosar nr. 23813/1/2005
(nr. vechi 7531/2005)
Şedinţa publică din 17 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 158 din 1 iunie 2005 a Tribunalului Sibiu, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 2348/2005, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului B.V., trimis în judecată pentru infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1), combinat cu art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen.
În baza art. 14 şi 346 alin. (3) C. proc. pen., s-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Cheltuielile judiciare avansate de stat inclusiv 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu în faza de urmărire penală au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, din 6 aprilie 2004, a fost trimis în judecată inculpatul B.V., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1), combinat cu art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen.
S-a reţinut că, în data de 21 noiembrie 2003, pe fondul unor discuţii tensionate alimentate de consumul de alcool inculpatul i-a aplicat victimei C.V. mai multe lovituri cu pumnul până a căzut la pământ după care a continuat să-l lovească cu picioarele, cauzându-i multiple echimoze şi excoriaţii, fracturi costale multiple, etc. leziuni traumatice grave în urma cărora în data de 1 decembrie 2003 a decedat la domiciliu.
În şedinţa publică din 11 mai 2005 reprezentantul parchetului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1), combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., pentru care a solicitat condamnarea acestuia.
Prima instanţă a reţinut că în cauză inculpatul nu se face vinovat de săvârşirea acestei infracţiuni motivând că deşi inculpatul a recunoscut la urmărirea penală şi în faţa instanţei cu ocazia arestării comiterea faptei, această recunoaştere nu se coroborează cu nici una dintre probele administrate în cauză.
Mai arată că dintr-o adeverinţă, eliberată de SC L. SA Sibiu, inculpatul a fost de serviciu, în perioada 17 - 21 noiembrie 2003, în schimbul II între orele 15 la 23.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi procedând la rejudecarea cauzei, condamnarea inculpatului pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 183 C. pen.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia penală nr. 340/ A din 23 noiembrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 5615/2005, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi a desfiinţat în întregime sentinţa primei instanţe.
Rejudecând, a condamnat pe inculpat, la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a procedat la o amplă analiză a materialului probator, reţinând vinovăţia inculpatului în comiterea faptei, care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 183 C. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.V., care a solicitat, în principal, achitarea sa în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. pen., arătând că nu este autorul faptei pentru care a fost condamnat.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Recursul este neîntemeiat.
Cu privire la critica principală formulată de inculpat, Curtea apreciază că aceasta se poate încadra în cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., dar nu este fondată.
Instanţa de apel a procedat la o judicioasă interpretare a materialului probator administrat, care demonstrează fără dubiu că inculpatul a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnul şi picioarele, cauzându-i leziuni ce ulterior au provocat decesul acesteia.
Cu ocazia judecării cauzei inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii.
Audiat însă imediat după decesul victimei de organele de poliţie cât şi de procuror, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei şi a descris amănunţit modul de comitere a acesteia, de la intrarea în bar a victimei, părăsirea locului de către aceasta, urmărirea, aplicarea loviturilor descrise în actul medical, în dorinţa de a-i aplica o corecţie.
De asemenea, în şedinţa din camera de consiliu a Tribunalului Sibiu din data de 5 decembrie 2003, inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii.
Recunoaşterea acestuia se coroborează cu actul medico-legal, în care se descrie leziunile cauzate, procesul-verbal de cercetare a locuinţei în care a fost găsit cadavrul, declaraţiile martorilor B.V., C.V., G.Şt.L., G.C., din care rezultă că victima le-a relatat împrejurarea că, în data de 21 noiembrie 2003, inculpatul l-a atacat şi i-a aplicat lovituri cu pumnii şi picioarele, a martorilor N.C. şi O.I., care declară că, la data de 21 noiembrie 2003, inculpatul se afla în locul unde consuma băuturi alcoolice, iar în momentul în care în bar a intrat victima, inculpatul a afirmat că este persoana care l-a găzduit şi i-a furat lucrurile, precum şi împrejurarea că inculpatul a părăsit barul imediat după ce victima a ieşit din local, în jurul orelor 20,30.
Din probele administrate a rezultat că inculpatul a fost prezent la locul faptei şi nu la serviciu. Adeverinţa eliberată de la locul de muncă indică programul inculpatului, iar lipsa fişei de pontaj face ca prezenţa sa la serviciu să nu fie atestată.
Concluzionând, Curtea constată că în mod corect s-a dispus în apel condamnarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen.
Nici cea de-a doua critică formulată în subsidiar de inculpat, ce se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., vizând individualizarea pedepsei, nu este fondată.
Cuantumul stabilit, de 6 ani închisoare, asigură o proporţie echitabilă între gradul de pericol social al faptei, urmările acesteia, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, astfel că nu se justifică o reducere a acestuia.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.
Conform art. 192 C. proc. pen., se va dispune obligarea acestuia la cheltuieli judiciare statului, onorariul apărătorului desemnat din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr. 340/ A din 23 noiembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. 5615/2005.
Obligă pe recurent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1013/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1046/2006. Penal → |
|---|
