ICCJ. Decizia nr. 1074/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1074/2006
Dosar nr. 30264/1/2005
Şedinţa publică din 20 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală, nr. 1362 din 6 octombrie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost condamnat recurentul inculpat B.N., la 8 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., conform art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi pană la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului B.N., iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus detenţia acestuia de la 5 februarie 2003 la zi.
Prin aceeaşi sentinţă a mai fost condamnat şi inculpatul recurent B.S., la 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
Conform art. 1101 cu referire la art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei, aplicate inculpatului B.S., sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 4 ani şi 6 luni şi i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 863 lit. a), b) şi d) C. pen.
Inculpaţii au fost obligaţi la cate 5.000.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, în ziua de 4 februarie 2003, în jurul orei 20,30, partea vătămată B.N.C. s-a urcat în autobuzul liniei 336, în staţia RATB Apaca Bucureşti, pe platformă, lângă uşa din spate aflându-se trei indivizi. Deoarece unul dintre aceştia, respectiv inculpatul B.N. a încercat să-i sustragă bani din buzunar, partea vătămată l-a atenţionat să înceteze.
Întrucât cei trei tineri au adresat cuvinte jignitoare martorelor U.A.S. şi I.D., partea vătămată a intervenit şi le-a atras atenţia să vorbească frumos, dar inculpatul B.N. a lovit-o cu capul în zona feţei şi cu genunchiul în nas. B.N.C. a încercat să se apere dar nu a reuşit, inculpaţii continuând să-l lovească cu pumnii şi picioarele.
Tribunalul a mai constatat că pentru a se apăra, partea vătămată încercat să scoată din buzunarul interior al gecii un pistol cu aer comprimat, dar, în acel moment autobuzul a ajuns în staţie, victima a fost împinsă cu piciorul de inculpatul B.N. şi a căzut pe spate împrejurare în care făptuitorul a observat pistolul.
În aceste condiţii B.N. a luat un cuţit de la fratele său, inculpatul B.S. şi a încercat să-l lovească pe B.N.C. în zona capului, dar acesta s-a apărat cu mâna stângă în care ţinea pistolul şi inculpatul i-a secţionat degetul arătător. În continuare B.N. a exercitat acte de violenţă asupra părţii vătămate, încercând să o lovească cu cuţitul în abdomen, dar aceasta a ridicat piciorul drept lovitura fiind deviată spre gambă.
Datorită intervenţiei cetăţenilor aflaţi în staţie, făptuitorii au fugit, ulterior fiind identificaţi de organele de poliţie.
Din raportul de expertiză medico-legală nr. A.1/1958/2003 efectuat de I.N.M.L. Prof. Mina Minovici Bucureşti rezultă că partea vătămată B.N.C. a suferit leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu un corp dur ascuţit, tăietor (posibil cuţit), acestea au pus în primejdie viaţa victimei şi au necesitat pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 942/ A din 2 decembrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţi împotriva sentinţei penale nr. 1362 din 6 octombrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
Anterior inculpaţii au fost condamnaţi prin sentinţa penală nr. 1315 din 19 octombrie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, dar Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 1088 din 23 decembrie 2004, a desfiinţat această hotărâre ca urmare a admiterii apelurilor declarate de inculpaţi şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Împotriva deciziei penale nr. 942/ A din 2 decembrie 2005, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs, în termen legal inculpatul B.N.
Apărătorul inculpatului invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct.14 C. proc. pen., a susţinut că pedeapsa aplicată este prea severă, solicitând reducerea acesteia.
În ultimul cuvânt, recurentul a precizat că se consideră nevinovat săvârşind fapta în stare de legitimă apărare, lovind partea vătămată cu un cuţit deoarece aceasta îl ameninţa cu pistolul.
Recursul declarat este nefondat.
Din examinarea actelor dosarului se constată că instanţa reţinând în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului B.N. în săvârşirea, în seara de 4 februarie 2003, a infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., au aplicat acestuia o pedeapsă de 8 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Nu se poate reţine că inculpatul a comis fapta în stare de legitimă apărare prevăzută de art. 44 alin. (2) C. pen., faţă de obiectul infracţiunii întrucât după ce a încercat să sustragă bani din buzunarul părţii vătămate, în timp ce se deplasau cu autobuzul şi au adresat expresii triviale martorelor U.A.S. şi I.D., la intervenţia victimei, B.N. a lovit-o împreună cu fratele său, inculpatul minor B.S. cu pumnii şi picioarele, după ce B.N.C. a căzut pe spate, acesta a scos pistolul cu aer comprimat, iar recurentul l-a lovit cu un cuţit, pe care l-a luat de la fratele său, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa victimei.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, se constată că au fost avute în vedere, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social al faptei, împrejurarea că inculpatul a săvârşit-o împreună cu un minor şi că a avut o atitudine oscilantă în cursul procesului penal.
Se mai constată că această pedeapsă este de natură a asigura conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi de regulile de convieţuire socială.
În raport de cele menţionate, Înalta Curte apreciază că în cauză a fost pronunţată o soluţie legală şi temeinică sub toate aspectele nefiind incidente cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen.
De asemenea, verificând Decizia instanţei de control judiciar nu s-a constatat nici existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N.
Se va deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 5 februarie 2003 la 20 februarie 2006.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N. împotriva deciziei penale nr. 942/ A din 2 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 5 februarie 2003, la 20 februarie 2006.
Obligă recurentul la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1073/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1075/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
