ICCJ. Decizia nr. 1075/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1075/2006
Dosar nr. 221/1/2006
Şedinţa publică din 20 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 107/ F din 12 octombrie 2005 a Tribunalului Vâlcea a fost condamnat inculpatul G.N., în baza art. 211 alin. (21) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 9 ani închisoare.
În temeiul art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 282 din 12 martie 2004 a Judecătoriei Horezu şi executarea acesteia alături de pedeapsa de 9 ani închisoare, urmând să execute 12 ani închisoare,
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 C. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus arestarea preventivă de la 20 mai 2005 la 12 octombrie 2005.
Inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 34 RON (340.000 ROL) despăgubiri materiale şi 100 RON (1.000.000 ROL) daune morale către partea vătămată S.E.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în fapt, că, la data de 18 mai 2005, inculpatul a luat cunoştinţă că partea vătămată Ş.E., în vârstă de 81 ani, locuind într-o casă învecinată a încasat de la Primăria Păuşeşti Otăsău, judeţul Vâlcea, ajutorul social în sumă de 700.000 lei.
A doua zi, în jurul orelor 18,30, inculpatul după ce a consumat băuturi alcoolice, s-a deplasat la domiciliul părţii vătămate, a intrat în locuinţa acesteia, a prins-o de gât şi a îmbrâncit-o pe spate, iar cu cealaltă mână, i-a luat de la sân batista în care se afla suma de 460.000 lei.
Partea vătămată a strigat după ajutor, cerându-i inculpatului să renunţe la agresiune, însă acesta a luat banii şi a fugit la un bar pentru a consuma băuturi alcoolice.
Pe drum, inculpatul a aruncat batista, păstrând banii.
În aceeaşi seară, victima sesizat atât viceprimarul cât şi organele de poliţie locală, inculpatul fiind depistat în scurt timp, după care a indicat poliţiştilor şi martorilor asistenţi traseul pe care l-a parcurs şi locul în care a aruncat batista. Suma de 120.000 lei a fost restituită părţii vătămate.
Sub aspectul laturii civile s-a apreciat că partea vătămată este îndreptăţită la plata sumei de 340.000 lei diferenţa neacoperită din prejudiciul cauzat de inculpat, cât şi la plata unei despăgubiri de 1.000.000 lei daune morale pentru prejudiciul moral suferit.
Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, prin Decizia nr. 262 din 15 decembrie 2005, a respins apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii primei instanţe, considerând nefondate criticile formulate, în sensul că nu ar fi autorul faptei, că sustragerea banilor s-a făcut fără violenţă, fiind incidente dispoziţiile legale ale art. 208 şi art. 209 C. pen. şi că pedeapsa ar fi prea severă.
Astfel, s-a constatat în baza probelor cauzei că inculpatul este autorul faptei, că a folosit violenţa pentru a-şi deposeda victima de suma de bani şi că pedeapsa este conformă cu pericolul social al faptei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul care a susţinut că fapta s-a comis fără violenţă şi că astfel se impune schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de furt calificat şi în subsidiar, că pedeapsa este prea severă, solicitând reducerea ei.
Recursul declarat nu este întemeiat.
1. Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în săvârşirea, în seara zilei de 19 mai 2005 a infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen.
Probele administrate în cauză, respectiv declaraţia părţii vătămate, procesul-verbal de cercetare la faţa locului, declaraţiile martorilor G.G., P.E. şi R.F. au confirmat că la data menţionată, inculpatul a pătruns fără drept, în locuinţa părţii vătămate, a prins-o de gât şi a îmbrâncit-o pe spate, iar cu cealaltă mână i-a luat de la sân batista în care se afla suma de 460.000 lei.
Această faptă a fost pe deplin recunoscută de inculpat la urmărirea penală, el revenind în mod nejustificat asupra acestei recunoaşteri în faţa instanţei.
Ca atare, sustragerea fiind comisă prin folosirea violenţei în mod corect instanţele au reţinut că fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii complexe de tâlhărie, nicidecum ale celei de furt calificat.
Aşa fiind, critica recurentului în sensul greşitei încadrări juridice dată faptei nu poate fi primită.
2. Referitor la pedeapsa aplicată, se constată că instanţele, conform dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), au aplicat inculpatului pedeapsa privativă de libertate de 9 ani închisoare, apropiată de minimul legal, având în vedere pericolul social grav al faptei, împrejurările săvârşirii ei, întinderea prejudiciului cauzat părţii vătămate, cât şi persoana inculpatului aflat în stare de recidivă, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.
Se mai constată că această pedeapsă la care s-a adăugat, conform art. 33 C. pen., pedeapsa aplicată anterior, este de natură a asigura, conform art. 52 din acelaşi cod, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reintegrarea în comunitate a inculpatului.
Deoarece au fost respectate aceste dispoziţii legale, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă temeiuri de reducere a cuantumului pedepsei aplicate, critica inculpatului în sensul greşitei individualizări a pedepsei, nu poate fi primită.
3. Faţă de considerentele arătate, constatând nefondate criticile formulate şi neexistând cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pat.1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 20 mai 2005 la 20 februarie 2006 şi se va stabili la onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.N. împotriva deciziei penale nr. 262/ A din 15 decembrie 2005 a Curţii de Apel Piteşti.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 20 mai 2005, la 20 februarie 2006.
Obligă recurentul la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1074/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 1086/2006. Penal. Conflict de competenţă.... → |
|---|
