ICCJ. Decizia nr. 981/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.981/2006
Dosar nr. 20712/1/2005
(nr. vechi 5977/2005)
Şedinţa publică din 15 februarie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 732 din 1 iunie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în temeiul art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000, a fost condamnat inculpatul R.R., la pedeapsa de 16 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii.
În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţilor de 1.993 grame (plus 5 gr. contraprobă) de cocaină cu diltiazem şi respectiv, de 4.993 grame (plus 5 grame contraprobă) de cocaină, depuse la I.G.P.R. – D.C.J.E.O., conform dovezii seria B nr. 3164 din 16 iunie 2004.
În temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus distrugerea drogurilor confiscate, cu excepţia contraprobelor.
În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a sumei de 530.000 lei, consemnată la C.E.C. pe seama şi la dispoziţia Tribunalului Bucureşti, conform recipisei de consemnare nr. 423001/04/406/000359 din 25 august 2004, precum şi a sumelor de 20 Euro, 5 dolari canadieni, 10.000 bolivari, 400 dolari S.U.A., 6000 WON Korea, 510 bolivari, 57 cenţi canadieni, 50 lire turceşti, ce se află depuse la grefa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de combatere a criminalităţii organizate şi antidrog, conform procesului-verbal nr. 198/P/2004 din 24 august 2004.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.I., sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
S-a dispus restituirea bunurilor aparţinând inculpatului P.I., aflate la adresa din str. Academiei şi lăsate în custodie numitului C.V.D. conform procesului-verbal din 15 iunie 2004.
S-a dispus restituirea către M.M.D. a următoarelor bunuri ridicate din imobilul situat în Bucureşti: 30 fotografii, 2 agende telefonice, 15 casete video, 3 casete video de dimensiuni mici şi o casetă video şi respectiv către inculpatul P.I. a următoarelor bunuri ridicate din imobilul situat în Bucureşti: 2 casete video de dimensiuni mici, o xerocopie a contractului de împrumut autentificat la 16 ianuarie 1998 şi un port-visit conţinând cărţi de vizită, fotografii şi înscrisuri, conform procesului-verbal din 15 iunie 2004.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La 4 iunie 2004, lucrătorii din cadrul I.G.P.F. – Punct control trecere frontieră Otopeni au sesizat telefonic parchetul cu privire la faptul că, în aceiaşi zi, în jurul orelor 18,30, cu ocazia controlului vamal efectuat asupra bagajelor numitului R.R., care sosise pe Aeroportul Henry Coandă cu o cursă din direcţia Madrid, a fost descoperită o cantitate de aproximativ 8 kg de cocaină.
Urmare a acestei sesizări, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a deplasat la aeroport şi din primele verificări a rezultat că, în jurul orei 18,10, pe aeroport a sosit cursa Tarom RO-416 din direcţia Madrid, printre pasageri aflându-se şi cetăţeanul româno-american R.R. care s-a prezentat la filtrul de control al paşaportului, unde cu ocazia procesării datelor sale de identitate s-a constatat că era dat în consemn, cu menţiunea C.A.I. (control amănunţit la intrarea în ţară) fiind suspectat pentru trafic de droguri. Pentru a nu trezi suspiciuni pasagerului, poliţistul de frontieră a permis intrarea în ţară a inculpatului R.R., după care a procedat, de îndată, la anunţarea şefului de tură, fiind luate măsuri de supraveghere operativă, a pasagerului.
Ajuns în sala de vamă, inculpatul R.R. a ridicat de pe banda de bagaje o valiză tip troler, după care, s-a deplasat la punctul de control vamal, aici fiind oprit pentru control de către lucrătorul vamal, R.D. Cu această ocazie, controlorul vamal i-a solicitat inculpatului R.R. paşaportul l-a întrebat dacă are de declarat bunuri la vamă şi i-a cerut să deschidă valiza pentru control. Întrucât valiza acestuia, marca Kaltan, era asigurată cu lacăt, inculpatul R.R. a procedat la deschiderea acesteia cu o cheie pe care o avea asupra sa, iar cu ocazia controlului, printre lucrurile personale, a fost descoperit ambalajul din carton al unei cutii de cereale marca Kellogs, precum şi un pachet mai mare din carton, învelit în bandă adezivă.
Procedându-se la desfacerea acestora, s-a descoperit că prima cutie conţinea două corpuri paralelipipedice învelite în indigo de culoare albastră, iar în interiorul acestora, se afla o substanţă de culoare albă, presată.
În ce de-al doilea pachet, au fost descoperite alte cinci asemenea corpuri paralelipipedice, ambele, de asemenea, în indigo de culoare albastră, fiecare conţinând o substanţă de culoare albă, presată.
Pentru a se stabili natura substanţei, au fost prelevate mostre din toate cele şapte pachete, care au fost testate cu trusa narcotest, toate reacţionând pozitiv şi punând în evidenţă cocaina.
Cu ocazia percheziţiei corporale asupra inculpatului R.R. s-au descoperit două paşapoarte, unul românesc cu seria 00150290 şi celălalt cu seria 112459791, un bilet avion la compania Yberia, dus-întors, pe ruta Bucureşti – Madrid - Caracas, o sumă de bani şi alte bunuri materiale menţionate în procesul-verbal din 4 iunie 2004.
Fiind întrebat despre provenienţa celor şapte pachete ce conţineau substanţa albă, inculpatul a negat că ar avea vreo legătură cu traficul de droguri, explicând că la data de 3 aprilie 2004 a predat valiza în care se aflau bunurile personale, asigurată cu un lacăt, la îmbarcarea pe aeroportul din Caracas – Venezuela şi a mai reintrat în posesia acesteia pe aeroportul Henry Coandă Bucureşti, neavând cunoştinţă despre modul în care drogurile descoperite au ajuns în valiza sa.
Din concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 280165 din 7 iunie 2004, a rezultat că proba în litigiu, cu masa totală de 2000 gr. conţine cocaină în amestec cu diazepam, iar proba cu masa totală de 5000 gr, conţine cocaină.
Fiind audiat în cauză, inculpatul R.R. a revenit asupra declaraţiilor date în momentul prinderii sale în flagrant, recunoscând comiterea faptei, dar refuzând iniţial să ofere date despre identitatea celorlalţi participanţi şi contribuţia acestora.
Astfel, inculpatul a declarat că, în luna aprilie 2004, a fost contactat telefonic din străinătate de un anume S. (pe care-l cunoscuse în 1990 în Constanţa) care l-a invitat într-o excursie în Caracas – Venezuela, propunere pe care inculpatul a acceptat-o.
În acest sens, S. i-a trimis inculpatului suma de 1500 dolari S.U.A. prin W.U., bani pe care acesta i-a ridicat la Constanţa, iar pe 17 mai 2004, inculpatul şi-a cumpărat un bilet dus/întors pe ruta Bucureşti – Madrid - Caracas.
După câteva zile de şedere în Venezuela, inculpatul a susţinut că a fost ameninţat de S. care i-a cerut să transporte în România droguri ascunse în valiza sa, promiţându-i că în schimbul acestui serviciu, va primi suma de 500 dolari S.U.A. cu condiţia ca marfa să fie livrată fără probleme.
La 3 iunie 2004, inculpatul a plecat de pe aeroportul din Caracas către Bucureşti, via Madrid, iar înaintea plecării, S. i-a atras atenţia că, în momentul în care va ajunge în România, va fi contactat de alte persoane, pentru a prelua drogurile.
La data de 4 iunie 2004, pe Aeroportul Henry Coandă în timp ce aştepta valiza, inculpatul a declarat că de el s-a apropiat un bărbat, în vârstă de aproximativ 45 de ani, îmbrăcat în uniformă militară care l-a întrebat dacă se numeşte R. Inculpatul i-a precizat că numele său este R. şi atunci bărbatul s-a uitat pe eticheta valizei de cală, care sosise, exclamând: „Aşa, aşa, R." şi i-a spus că este aşteptat la ieşire de domnul Iulian, cerându-i să-l însoţească. În dreptul unui vameş, acesta i-a spus că inculpatul este aşteptat, în scopul de a-l determina să treacă fără control, dar vameşul a refuzat şi i-a solicitat valiza pentru control. Inculpatul R.R. a recunoscut că, după ce s-a deschis valiza cu cheia ce se afla asupra sa, în aceasta au fost descoperite două cutii ce conţineau şapte corpuri paralelipipedice, învelite în indigo, ce conţineau la rândul lor o substanţă de culoare albă pulverulentă.
Ulterior, inculpatul a revenit asupra declaraţiilor iniţiale şi a spus că persoana care l-a contactat se numeşte M.V., născut în Medgidia şi care în prezent domiciliază în Toronto – Canada. Mai târziu, inculpatul a aflat că această persoană se ocupa cu traficul de droguri şi carduri de credit false. Totodată a mai arătat că aceasta este persoana de la care a primit dolarii şi din care şi-a cumpărat biletul de avion.
În Caracas, după cum a declarat inculpatul în continuare, a cunoscut două persoane S. şi I. care i-au cerut să transporte droguri în România sub ameninţare.
Aceştia i-au procurat valiza tip troler în care el cunoştea că se află cocaina asigurată sub cheie. Aceştia i-au mai spus că drogurile le va preda unei persoane pe aeroport care-l va identifica.
Din datele furnizate de inculpat, S. a fost identificat în persoana lui F.A. suspectat de trafic internaţional de droguri.
Până în prezent nu s-a reuşit identificarea numitului I. şi nici a lui M.V.
În timpul anchetei s-a identificat bărbatul îmbrăcat în uniformă la care s-a referit inculpatul şi care se numeşte C.I., angajat al Brigăzii Antiteroriste a S.R.I. ce desfăşura activităţi specifice pe Aeroportul Henry Coandă.
În cursul aceloraşi cercetări, s-a mai descoperit că, înainte de a pătrunde în sala de vamă, învinuitul C.I. a fost la rândul său contactat de un bărbat identificat ulterior în persoana inculpatului P.I., cunoscut sub numele de Iulian, conform declaraţiilor martorilor B.C., R.G., R.D. şi M.V., pe care a încercat să-l introducă în sala de vamă pentru a aştepta un pasager la cursa de Madrid.
În legătură cu aceste împrejurări, C.I. a mai afirmat că P.I. i-a spus că aştepta o femeie însoţită de soţul său R. ce urmau să sosească cu avionul ce ateriza la 17:45.
După ce C.I. i-a transmis lui P.I. că a identificat persoana aşteptată de acesta care se află la control vamal, P.I. a părăsit aeroportul, fiind însoţit de o persoană, identificată ulterior ca fiind, M.G.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti care a vizat greşita achitare a inculpatului P.I. şi inculpatul R.R. care a criticat hotărârea numai în ce priveşte pedeapsa aplicată.
Prin Decizia penală nr. 717/ A din 21 septembrie 2005, s-a admis apelul declarat de parchet, s-a desfiinţat sentinţa atacată numai în ce priveşte pe inculpatul P.I. şi rejudecând, în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, inculpatul P.I. a fost condamnat, la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b), C. pen.
În baza art. 67 C. pen., s-a dispus degradarea militară a inculpatului.
Au fost menţinute, în rest, dispoziţiile hotărârii atacate şi s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul R.R.
În motivarea hotărârii s-a reţinut, în esenţă, că, activitatea inculpatului P.I. a constat într-un ajutor moral pe care l-a dat inculpatului R.R., acesta din urmă având siguranţa faptului că pe aeroportul românesc îl va aştepta o persoană importantă şi-l va prelua fără probleme din vamă pe el şi valiza cu cele aproximativ 8 kg cocaină, ceea ce în drept, întruneşte conţinutul şi elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 1 şi 2 din Legea 143/2000 pentru care va fi condamnat acest inculpat.
Pe de altă parte, s-a motivat că instanţa de fond a făcut o corectă şi completă apreciere a probatoriului administrat, a împrejurărilor care agravează sau atenuează răspunderea penală, stabilind pentru inculpatul R.R. o pedeapsă cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpaţii R.R. şi P.I.
În şedinţa din 18 ianuarie 2006, pentru recurentul inculpat P.I. s-au depus acte medicale şi s-a susţinut că acesta se află în imposibilitate de prezentare la judecarea recursului, deoarece a suferit un grav accident cerebral. În acest scop, a cerut efectuarea unei expertize medico-legale.
Prin expertiza medico-legală admisă s-a dispus să se stabilească bolile de care suferă acest inculpat şi dacă acestea îl împiedică să participe la judecată.
Din cauza scurtei perioade de timp, expertiza medico-legală nu a putut fi efectuată pentru termenul din 15 februarie 2006.
În acest context, în interesul unei bune şi rezonabile judecăţi în timp şi fiind realizate şi cerinţele art. 38 C. pen., s-a pus în discuţie şi s-a dispus disjungerea soluţionării recursului declarat de inculpatul R.R. şi s-a fixat termen la 29 martie 2006 pentru judecarea recursului declarat de inculpatul P.I.
Prin motivele orale, recurentul inculpat R.R. a criticat hotărârile atacate sub următoarele aspecte:
- nulitatea hotărârilor pronunţate prin aceea că instanţele de fond şi apel nu i-au asigurat inculpatului R.R. un interpret autorizat de limbă engleză, aspect sub care se impune soluţia casării cu trimitere la instanţa de fond;
- greşita încadrare a activităţii infracţionale într-o infracţiune consumată, aceasta fiind întreruptă prin efectuarea controlului vamal, anterior pătrunderii pe teritoriul românesc; s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în tentativă la infracţiunea de trafic internaţional de droguri, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000 şi reducerea corespunzătoare a pedepsei;
- omisiunea aplicării art. 16 din Legea 143/2000 cu reducerea corespunzătoare a pedepsei;
- aprecierea circumstanţelor reale şi personale şi stabilirea unei pedepse cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi 76 C. pen.;
Criticile formulate de inculpat vor fi examinate în raport de cazurile de casare, prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17, 171 şi 14 C. proc. pen., constatându-se că instanţele au făcut o corectă aplicare a legii, atât în ce priveşte respectarea normelor ce reglementează activitatea de judecată, cât şi cele ale legii substanţiale, referitor la infracţiune şi pedeapsa aplicată acestui inculpat.
Pentru a răspunde criticii vizând omisiunea instanţelor de a asigura un interpret, în timpul judecării cauzei, la fond şi apel, pentru inculpatul R.R. se impun a fi amintite prevederile art. 128 C. proc. pen., care stabilesc cazurile şi procedura de folosire a interpreţilor.
În temeiul acestei dispoziţii legale, instanţa este obligată să asigure interpret inculpatului atunci când acesta nu cunoaşte limba română, ori nu se poate exprima.
Ori, din actele şi lucrările dosarului, chiar din primele declaraţii, rezultă că inculpatul este vorbitor de limba română (acesta fiind şi motivul pentru care a cunoscut şi cooperat cu M.V.) potrivit propriilor susţineri, şi era firesc să fie aşa, atâta timp cât, inculpatul are şi cetăţenie română, fiind născut în Constanţa, judeţ Dobrogea unde se află rudele sale pe care le-a vizitat frecvent.
Desigur, în acest context, instanţele nu au încălcat dispoziţiile art. 128 C. proc. pen., când nu au asigurat un interpret pentru inculpat, aceasta cu atât mai mult, cu cât, inculpatul nu a invocat această pretinsă încălcare a legii în cursul judecăţii şi nici nu a făcut dovada unor vătămări aduse drepturilor sale în condiţiile date.
Pentru aceste considerente hotărârile atacate nu sunt afectate de o nulitate care să facă necesară casarea lor şi trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru rejudecare.
Nici critica formulată de inculpat vizând încadrarea juridică a faptei nu este fondată.
În fapt se impută inculpatului introducerea în ţară a cantităţii, de aproape 8 kg cocaină, activitate infracţională recunoscută de acesta şi care, în drept, realizează conţinutul infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000. Fiind depistat de autorităţile române cu ocazia controlului vamal pe Aeroportul Otopeni, activitatea infracţională s-a consumat, atâta timp cât, drogurile au fost introduse fără drept pe teritoriul românesc, aşa încât, inculpatul nu se poate prevala de consecinţele juridice ale unei activităţi infracţionale rămasă în fază de tentativă, printre care şi de limitele reduse ale pedepsei.
Inculpatul nu poate beneficia nici de dispoziţia de favoare cuprinsă în art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi al cărui efect conduce la reducerea la jumătate a limitelor pedepsei.
Afirmaţia are în vedere nerealizarea în cauză a cerinţelor acestui text care impun, celui ce beneficiază de această clemenţă, să faciliteze identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri.
Ori, în speţă recurentul inculpat R.R. s-a referit la persoane (I., M.V.) care nu au putut fi identificate şi nici cercetate sub aspectul unor infracţiuni legate de traficul de droguri. Este adevărat că inculpatul a identificat pe F.A. ca persoană ce se ocupă cu traficul de droguri, acesta fiind suspectat şi de autorităţi de traficul internaţional de droguri pe ruta Venezuela - România, dar inculpatul nu a putut oferi datele necesare prinderii sale, în scopul tragerii la răspundere penală.
În fine, nefondată este şi critica referitoare la individualizarea pedepsei.
Chiar dacă inculpatul se prevalează de o conduită procesuală sinceră, aceasta este mai puţin relevantă în contextul derulării faptei, inculpatul fiind depistat la controlul vamal cu o mare cantitate de cocaină în propriul bagaj.
În considerarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţele au apreciat în egală măsură atât pericolul social deosebit al faptei dedusă judecăţii, cât şi al inculpatului şi a stabilit o pedeapsă în limitele legale sancţionatoare.
În circumstanţele stabilite, pe baza probelor administrate, nu se constată motive care să justifice o reducere a pedepsei aplicată inculpatului.
Urmare a celor expuse, criticile formulate de petent sunt nefondate şi în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge.
În conformitate cu art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa reţinerea şi detenţia preventivă din pedeapsa principală aplicată inculpatului.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Disjunge soluţionarea recursului inculpatului P.I.
Fixează termen de soluţionare la data de 29 martie 2006.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.R. împotriva deciziei penale nr. 717/ A din 21 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 iunie 2004 la 15 februarie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului desemnat în cauză se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 98/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 99/2006. Penal → |
|---|
