ICCJ. Decizia nr. 99/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.99/2006
Dosar nr. 21567/1/2005 (nr. vechi6405/2005)
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 114 din 1 februarie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis excepţia neregularităţii sesizării instanţei, invocate de către inculpatul R.E. şi a dispus restituirea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, secţia de combatere a corupţiei şi criminalităţii, organizate în vederea refacerii acesteia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 54/P/2000 din data de 14 iunie 2002, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpaţilor B.R., G.E.A., R.E., R.I., S.R.O. şi Ş.O.M.
La data de 11 ianuarie 2005, inculpatul R.E., prin apărătorul său, a ridicat excepţia neregularitatea sesizării instanţei, solicitând a se constata nulitatea actului de trimitere în judecată şi restituirea cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale şi refacerii actului de sesizare.
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa amintită a constatat întemeiată excepţia ridicată, motiv pentru care, în temeiul art. 300 C. proc. pen., a restituit dosarul la organul de urmărire penală în vederea refacerii rechizitoriului şi a urmăririi penale, ocazie cu care urmează a se proceda la:
- citarea inculpatului R.E. pentru a fi citat;
- refacerea raportului de expertiză contabilă prin citarea inculpatului R.E. şi a părţii civile A.V.A.S.;
- prezentarea materialului de urmărire penală inculpatului R.E., iar în cazul neprezentării acestuia să se consemneze acest fapt într-un proces-verbal încheiat cu apărătorul ales;
- refacerea rechizitoriului.
De menţionat faptul că toate aceste obiective impuse de către instanţe nu au fost respectate de organul de urmărire penală, fapt ce a atras după sine şi nulitatea actului de sesizare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi plângere intimatul-inculpat S.O.R.
Prin recursul declarat Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a solicitat casarea hotărârii pronunţată de prima instanţă şi trimiterea cauzei la aceasta pentru continuarea judecăţii, întrucât în cauză au fost respectate drepturile procedurale ale inculpatului R.E., iar rechizitoriul a fost întocmit de către organul de urmărire penală fără încălcarea prevederilor legale.
Prin plângerea sa, inculpatul S.O.R. a solicitat ridicarea sechestrului asigurător dispus asupra apartamentului pe care îl are în proprietate cu soţia sa, întrucât, în realitate, imobilul nu este proprietatea sa ci a soţiei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 1552 din 22 septembrie 2005, a respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi ca inadmisibilă plângerea formulată de intimatul inculpat S.O.R.
În motivarea acestei decizii, referitor la recursul declarat de parchet s-a arătat că în mod temeinic prima instanţă a apreciat că urmărirea penală s-a făcut cu încălcarea normelor de procedură, prin nerespectarea unor drepturi esenţiale ale inculpatului R.E. şi care prin gravitatea lor atrag nulitatea actelor îndeplinite, consecinţa firească nefiind alta decât constatarea nulităţii actului de sesizare şi restituirea cauzei la organul de urmărire penală în vederea refacerii sale.
Cu privire la plângerea formulată de intimatul inculpat S.O.R. s-a arătat că nu poate fi primită din moment ce cauza a fost restituită la parchet din motive ce atrag nulitatea acestuia şi mai înainte de a se proceda la judecata cauzei astfel că hotărând restituirea cauzei la procuror, acesta, în cazul refacerii întregii urmăriri penale, va dispune şi cu privire la cererile respective, stabilind astfel cadrul procesului legal, cu respectarea drepturilor la apărare şi la un proces echitabil pentru fiecare parte.
Decizia pronunţată este definitivă.
Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de apel a declarat recurs intimatul S.O.R., pe care a criticat-o cu privire la greşita respingere a plângerii prin care solicită a se dispune ridicarea sechestrului asigurător referitor la bunurile indisponibilizate de către organele de urmărire penală.
Recursul declarat de recurentul S.O.R. este inadmisibil.
În art. 3851 C. proc. pen., se arată în mod expres care anume hotărâri judecătoreşti pot fi atacate cu recurs.
Din latura acestui text de lege rezultă, fără nici un dubiu, că nu pot fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti rămase definitive, singura cale de atac admisă de lege, referitor la astfel de hotărâri, fiind căile extraordinare de atac, ceea ce nu e cazul în speţă.
După cum rezultă din actele de la dosar hotărârea atacată cu recurs de către recurentul S.O.R. este definitivă, motiv pentru care aceasta nu mai poate fi atacată, din nou, pe calea unei căi de atac ordinară, care deja a fost exercitată.
În consecinţă, fiind vorba de o hotărâre judecătorească definitivă, intrată în puterea lucrului judecat, formularea unui nou recurs este inadmisibil, astfel că soluţia ce se impune este respingerea recursului de faţă ca inadmisibil, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul S.O.R. împotriva deciziei penale nr. 1552 din 22 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe petiţionar să plătească statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 981/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1012/2006. Penal → |
|---|
