ICCJ. Decizia nr. 1121/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1121/2006
Dosar nr. 21938/1/2005
(nr. vechi 6590/2005)
Şedinţa publică din 21 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 49 din 8 iunie 2005, Tribunalul Covasna a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnata G.E., împotriva sentinţei penale nr. 1 din 6 ianuarie 2004 a aceleiaşi instanţe.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că prin sentinţa a cărei revizuire s-a cerut, G.E. a fost achitată în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., cu referire la art. 181 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 91 lit. c) C. pen., G.E. a fost amendată administrativ cu suma de 5 milioane de lei.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna împotriva sentinţei, a fost admis prin Decizia penală nr. 227 din 28 iunie 2004 a Curţii de Apel Braşov, inculpata a fost condamnată la 2 ani închisoare, s-a aplicat art. 81 C. pen., pe durata termenului de încercare de 4 ani, încadrarea juridică a faptei fiind cea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000. Recursul declarat de inculpată a fost respins prin Decizia penală nr. 6506 din 6 decembrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Cererea de revizuire a fost motivată de condamnată pe considerentul că este nevinovată, poate dovedi acest lucru prin încuviinţarea audierii lui R.T., persoană ce cunoştea dorinţa lui H.I. de a se împrieteni cu ea, la data reţinută a fi fost comisă fapta, ea era plecată în judeţul Galaţi şi denunţătorul B.A. a declarat mincinos, mai mult, el nu a semnat personal denunţul.
Instanţa, analizând motivele enumerate, a reţinut că în cauză nu este vorba de fapte sau împrejurări necunoscute de instanţă la data judecării şi cererea de audiere a persoanei menţionate nefiind posibilă în calea de atac extraordinară a revizuirii.
De asemenea, în ce priveşte susţinerea că B.A. a declarat mincinos şi denunţul, de fapt, nu a fost semnat, s-a reţinut că neexistând o hotărâre judecătorească sau ordonanţă a procurorului, aşa cum prevede art. 395 alin. (1) C. proc. pen., iar B.A. a semnat personal şi şi-a susţinut declaraţia dată la urmărirea penală, în cauză nu există nici unul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 lit. a) – e) C. proc. pen.
Împotriva sentinţei, condamnata revizuientă a declarat apel, motivul invocat fiind nelegalitatea, sens în care a enumerat nevinovăţia sa în săvârşirea faptei, audierea lui R.T. şi faptul că B.A. ar fi declarat mincinos.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 324 din 12 octombrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnată.
Nemulţumită şi de Decizia instanţei de apel, condamnata, în termenul legal, a declarat recurs, motivat în scris pe susţinerea că B.A., în data de 6 septembrie 2001, a declarat mincinos că i-a dat suma de 1.500.000 lei pentru a-şi recupera permisul auto ce-i fusese ridicat la 13 iulie 2000", sens în care „a formulat plângere penală pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, dovadă fiind formarea dosarului nr. 279/2005 aflat în curs de judecată".
Cazurile de revizuire pe care condamnata consideră că sunt aplicabile cauzei, sunt cele prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. b) şi alin. (1) lit. a) C. proc. pen., ea susţinând că pe acesta din urmă instanţele nu s-au pronunţat.
Recursul declarat nu este fondat.
Conform dispoziţiilor art. 394 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi un martor, un expert sau un interpret au săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere.
Alin. (2) al art. 394 prevede: cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi, se poate dovedi netemeinicia hotărârii de .. condamnare.
Art. 395 alin. (1) din acelaşi cod, prevede dacă situaţia ce constituie caz de revizuire prevăzută în art. 394 lit. b) se dovedeşte prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanţa procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei.
Art. 397 alin. (2) C. proc. pen., prevede că cel care cere revizuirea trebuie să arate mijloacele de probă în dovedirea cazurilor de revizuire.
Revizuienta, prin martorul propus în cererea de revizuire, nu tinde a dovedi fapte sau împrejurări noi, ci doar faptul că fostul poliţist H.I. s-a răzbunat pe ea, aspect clarificat de instanţele care au judecat în fond, apel şi recurs.
De asemenea, susţinerea revizuientei că B.A. a declarat mincinos, iar ea a făcut plângere penală aflată în curs de judecată, nu se încadrează în cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., odată ce nu a dovedit săvârşirea, de către cel incriminat, a infracţiunii de mărturie mincinoasă prin hotărâre judecătorească sau ordonanţă a procurorului cum prevede art. 395 alin. (1) C. proc. pen.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat nefiind fondat, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza dispoziţiilor art. 192 din acelaşi cod, condamnata revizuientă va fi obligată să plătească cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata revizuientă G.E. împotriva deciziei penale nr. 324 din 12 octombrie 2005 a Curţii de Apel Braşov.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1115/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1143/2006. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
