ICCJ. Decizia nr. 1151/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1151/2006
Dosar nr. 24041/1/2005
(nr. vechi 7645/2005)
Şedinţa publică din 22 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 980 din 7 iulie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul T.F.C., la pedeapsa de:
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicaţia art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, atrăgându-i-se atenţia asupra consecinţelor prevăzute în art. 83 C. pen.
Potrivit art. 350 alin. (3) lit. b) C. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, constatându-se că acesta a fost arestat preventiv în cauză de la 20 mai 2005 la zi.
Pe latură civilă s-a luat act că partea vătămată M.M.M. nu s-a constituit în cauză parte civilă în conformitate cu dispoziţiile art. 14 alin. (2) şi art. 15 alin. (2) C. proc. pen.
A fost obligat inculpatul la suma de 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Instanţa a reţinut că, la data de 20 mai 2005, în jurul orelor 16,00, venind din spate în fugă, inculpatul i-a smuls de la gât telefonul mobil marca Nokia 1100 părţii vătămate M.M.M., elevă în clasa VII-a la Colegiul Naţional Mircea cel Bătrân, care se deplasa pe b-dul Nicolae Grigorescu, însoţită de alte două colege, după care s-a îndepărtat în acelaşi mod cu bunul sustras de la locul faptei.
Urmărit de victimă şi colegele acesteia, inculpatul a fost imobilizat pe scara unui bloc din apropiere, cu ajutorul martorului G.A., fiind anunţate şi organele de poliţie care au procedat la reţinerea făptuitorului în vederea cercetărilor ulterioare.
Telefonul mobil sustras a fost găsit ascuns sub un preş pe scara blocului situat pe strada Intrarea Horbotei şi restituit părţii vătămate.
În limitele art. 74 lit. a) şi c) C. proc. pen., instanţa a reţinut cu semnificaţie de circumstanţe atenuante, împrejurări legate de persoana inculpatului care se referă la conduita bună a acestuia înainte de săvârşirea infracţiunii, vârsta tânără de numai 22 ani, precum şi comportarea sinceră pe parcursul procesului penal în raport de care s-a coborât pedeapsa sub minimul legal special de 5 ani închisoare până la 2 ani închisoare.
Aprecierea că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia cu consecinţa suspendării cale condiţionate potrivit art. 81 şi urm. C. pen., a fost întemeiată pe constatarea că inculpatul este lipsit de antecedente penale, fiind infractor primar.
Prin apelul declarat în cauză, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a susţinut că în mod nelegal prima instanţă, care l-a condamnat pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii calificate de tâlhărie, prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., a dispus, suspendarea condiţionată a pedepsei aplicate de 2 ani închisoare întrucât nu era îndeplinită şi condiţia generală din art. 81 alin. (3) C. pen., privind pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea intenţionată comisă a cărei cuantum a fost fixat de legiuitor la limita superioară de 15 ani închisoare (pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea în speţă fiind de la 5 ani la 20 ani închisoare).
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 907/ A din 22 noiembrie 2005, a admis apelul declarat de procuror şi a desfiinţat în parte sentinţa pe latură penală sub aspectul individualizării pedepsei înlăturând aplicarea art. 81 şi urm. C. pen., iar în rejudecare pe fond, în limitele arătate, a respins pedeapsa la minimul legal de un an închisoare prevăzut în art. 76 lit. b) C. pen., dispunând executarea sa în regim de detenţie potrivit art. 71 şi 64 C. pen.
S-a computat din durata pedepsei timpul reţinerii de 24 ore din 20 mai 2005 şi arestarea preventivă cu începere de la 30 mai 2005 şi până la 8 iulie 2005.
Împotriva deciziei s-a declarat în termen recurs de către inculpat, invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., cu solicitarea de a i se reduce pedeapsa sub limita legală specială de un an închisoare, corespunzător perioadei anterior executate prin reţinere şi arest preventiv.
Recursul este nefondat.
Pedeapsa de un an închisoare stabilită în apel reprezintă minimul legal special prevăzut de art. 76 lit. b) C. pen., până la care aceasta poate fi coborâtă, prin reţinere de circumstanţe atenuante, în raport cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea calificată de tâlhărie comisă de inculpat.
Existenţa altor cauze legale judiciare pentru coborârea pedepsei sub limita legală specială de un an închisoare nu există, în speţă nefiind posibilă, faţă de infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, nici schimbarea modalităţii de executare în regim de detenţie a pedepsei amintite.
Ca atare, recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmând a fi obligat acesta potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la suma de 120 lei, cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.F.C. împotriva deciziei penale nr. 907/ A din 22 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1147/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1152/2006. Penal → |
|---|
