ICCJ. Decizia nr. 1144/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1144/2006
Dosar nr. 17000/1/2005
(nr. vechi 4198/2005)
Şedinţa publică din 22 februarie 2006
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 590 din 26 octombrie 2004, pronunţată de Tribunalul Prahova, s-a dispus condamnarea inculpatului T.D., după schimbarea încadrării juridice, după cum urmează:
- în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), cinci fapte de tâlhărie, la câte 7 ani şi 6 luni închisoare (părţi vătămate: T.R., D.I., C.G., P.A.M., C.I.);
- în baza art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), f) şi g) alin. (2) lit. b) şi art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. c) C. pen. (părţi vătămate R.A.M. şi S.L.), la 3 ani şi 6 luni închisoare;
- conform art. 33 lit. a) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani şi 6 luni închisoare.
De asemenea, s-a dispus condamnarea inculpatului B.C.M., după schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., după cum urmează:
- în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., cinci fapte, la câte 3 ani şi 9 luni închisoare;
- în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), coroborat cu art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), f) şi g) şi alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., la un an şi 6 luni închisoare. Conform art. 33 lit. a) C. pen., coroborat cu art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani şi 9 luni închisoare.
S-a dispus condamnarea inculpatului B.Şt., prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., după cum urmează:
- în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) C. pen., coroborat cu art. 99 şi urm. C. pen. (parte vătămată C.I.) la 3 ani şi 6 luni închisoare;
- în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c, alin. (21) lit. a) C. pen., coroborat cu art. 99 şi urm. C. pen. (parte vătămată P.A.M.), la 3 ani şi 6 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani şi 6 luni închisoare.
S-a dispus condamnarea inculpatului C.M.C., prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., după cum urmează:
- în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c, alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., trei fapte, la câte 3 ani şi 6 luni închisoare;
- în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), f) şi g), cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., o faptă, la un an şi 6 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani şi 6 luni închisoare.
Prin aceeaşi hotărâre, s-a dispus condamnarea inculpatului M.I.C., prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., după cum urmează:
- în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., coroborat cu art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., o faptă, la 7 ani închisoare;
- în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), f) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., o faptă, la 3 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare.
În temeiul art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate privind executarea pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 105/2001 de către Judecătoria Câmpina, pe care a alăturat-o pedepsei mai sus-rezultante, urmând ca în final inculpatul să execute 8 ani închisoare.
S-au aplicat pentru fiecare inculpat dispoziţiile art. 71 şi 64 C. pen.
S-a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor T.D. şi B.C.M., iar pe ultimul în solidar cu părţile responsabile civilmente, la plata sumei de 1.500.000 lei către partea vătămată T.R. şi la 2.100.000 lei către partea vătămată S.L. cu titlu de despăgubiri civile.
A fost obligat fiecare inculpat, iar B.C.M. în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata a câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 400.000 lei pentru inculpaţii M.I.C. şi B.C.M. reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, în perioada 11 ianuarie 2004 – 7 februarie 2004, cei cinci inculpaţi, acţionând în grup, se urcau în trenurile de călători de pe ruta Ploieşti-Braşov, urmărind să sustragă în special telefoane mobile dar şi alte bunuri în posesia cărora puteau să intre destul de uşor. Astfel, aceştia observau bunul care urma să fie sustras, în special telefonul mobil şi după punerea în mişcare a trenului îl luau de lângă partea vătămată, sau îl smulgeau de la gâtul acesteia, după care coborau în grabă, partea vătămată fiind aproape de fiecare dată în imposibilitate de a-i urmări.
Inculpaţii erau înţeleşi ca în cazul în care una dintre părţile vătămate va porni în urmărirea celui care îi sustrăsese telefonul, aceştia să se adune şi să o lovească pe partea vătămată.
Se arată în considerentele sentinţei că în ordine cronologică faptele s-au întâmplat astfel:
1. La data de 11 ianuarie 2004, în jurul orelor 18,30, în trenul personal 3008 aflat în staţia C.F.R. Floreşti - Prahova, în timp ce B.C. asigura paza, inculpatul T.D., a smuls de la gâtul părţii vătămate o gentuţă în care se aflau actele de identitate, două carduri şi un telefon mobil precum şi suma de 500.000 lei.
2. În data de 18 ianuarie 2004, în jurul orelor 19,30, în trenul personal 3009 aflat în staţia C.F.R. Floreşti - Prahova, în timp ce B.C.M. asigura paza, inculpatul T.D., după ce a lovit-o cu pumnul în zona feţei pe partea vătămată D.I., a smuls de la gâtul acesteia telefonul mobil.
3. În data de 21 ianuarie 2004, în jurul orelor 19,35, în trenul personal 3009 aflat în staţia Floreşti - Prahova, în timp ce inculpaţii M.I.C. şi C.M.C. asigurau paza, inculpatul T.D. a luat din mâna părţii vătămate R.A.M. un telefon mobil, sărind apoi pe peron după ce trenul s-a pus în mişcare şi a fugit împreună cu ceilalţi doi inculpaţi în direcţia comunei Floreşti.
4. În data de 25 ianuarie 2005, în jurul orelor 19,35, în trenul personal 3009 aflat în staţia C.F.R. Floreşti - Prahova, în timp ce inculpaţii C.M.C. şi B.C.M. asigurau paza, inculpatul T.D. a smuls telefonul mobil care se afla agăţat la gâtul părţii vătămate C.G., după care cei trei au coborât, după ce trenul s-a pus în mişcare.
5. La data de 28 ianuarie 2004, în jurul orelor 18,30, în trenul personal 3008 aflat în staţia C.F.R. Floreşti - Prahova, în timp ce inculpatul B.C.M. asigura paza, inculpatul T.D. a sustras de la partea vătămată S.L. un telefon mobil, sărind apoi pe peron, după ce trenul s-a pus în mişcare.
6. În data de 7 februarie 2004, în jurul orelor17,45, în trenul personal 3008 aflat în staţia C.F.R. Nistoreşti, în timp ce M.I.C., B.Şt., C.M.C. şi B.C. asigurau paza, inculpatul T.D. a smuls telefonul mobil pe care partea vătămată P.A. îl ţinea într-o husă prinsă la gât cu o curea, după care inculpaţii au sărit din trenul ce începuse să ruleze.
7. La aceeaşi dată de 7 februarie 2004, în jurul orelor 20,25, în trenul nr. 314 aflat în staţia C.F.R. Bogolia, în timp ce inculpaţii T.D., M.I.C., C.M.C. şi B.C.M. asigurau paza, inculpatul B.Şt. a sustras de la partea vătămată C.I. un telefon mobil. După comiterea faptei inculpaţii au părăsit trenul, iar partea vătămată a plecat în urmărirea acestuia pe peronul staţiei pentru a-şi recupera bunul, însă a fost lovită cu pumnul în zona feţei de către inculpatul T.D., ocazie cu care i-a fost luat fesul de pe capul acestuia.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat apel inculpaţii T.D., B.C.M., B.Şt. Aurel, C.M.C. şi M.I.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, toţi sub aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice a faptelor şi sub aspectul individualizării pedepselor în raport de gradul de pericol social concret al faptelor şi circumstanţele reale şi personale ale inculpaţilor.
S-a susţinut de către apelanţii-inculpaţi că încadrarea juridică dată faptelor prin actul de acuzare este corectă, în mod cu totul eronat dispunându-se de către instanţa de fond schimbarea încadrării juridice în tâlhărie şi complicitate la această infracţiune.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia nr. 32 din 27 iunie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii B.Şt. Aurel, C.M.C., B.C.M., M.I.C. şi T.D.
Prin aceeaşi decizie s-a luat act că inculpaţii T.D. şi M.I.C., sunt arestaţi în altă cauză.
Au fost obligaţi inculpaţii T.D., C.M.C. şi B.Şt. la câte 200.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar inculpaţii B.C.M. şi M.I.C. la câte 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care câte 400.000 lei fiecare reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu urmează să se avanseze din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului de Avocaţi Prahova.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii T.D., M.I.C., B.Şt. şi C.M.C., solicitând schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de furt şi reducerea pedepselor.
Recursurile sunt nefondate.
Examinându-se actele şi lucrările dosarului se constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt şi a dat o justă interpretare şi apreciere probelor administrate în cauză, din care rezultă atât vinovăţia inculpaţilor cât şi existenţa faptelor în forma consacrată de textele de lege încriminatoare.
Au fost avute în vedere declaraţiile inculpaţilor care au recunoscut faptele săvârşite, ale martorilor audiaţi, D.C.I., C.V.P., L.R., precum şi declaraţiile părţilor vătămate, procesele verbale întocmite cu ocazia urmăririi penale cât şi a cercetării judecătoreşti, planşele fotografice privind recunoaşterea din grup de către părţile vătămate, procesele verbale întocmite cu ocazia urmăririi penale, dovezile de primire de la inculpaţi a telefoanelor mobile.
Pe baza acestor mijloace de probă în mod corect s-a reţinut că inculpaţii T.D., B.C.M., B.Şt. Aurel, M.I.C., C.M.C., pe parcursul unui interval de timp îndelungat au săvârşit mai multe fapte de tâlhărie, furt şi complicitate la infracţiunea de tâlhărie în dauna mai multor părţi vătămate, în condiţiile în care cei cinci acţionau în grup, se urcau în trenurile de călători de pe ruta Ploieşti – Braşov, urmărind să sustragă în special telefoane mobile dar şi alte bunuri în posesia cărora puteau să intre destul de uşor.
Astfel, aceştia remarcau bunul pe care urma să-l sustragă şi după punerea în mişcare a trenului îl luau de lângă partea vătămată sau îl smulgeau de la gâtul acesteia, după care coborau îndată.
După cum rezultă din probele administrate în cauză, inculpaţii erau înţeleşi ca în cazul în care una dintre părţile vătămate va porni în urmărirea celui ce-i sustrăsese telefonul, aceştia să se adune şi să o lovească pe partea vătămată.
Se constată că încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpaţi este corespunzătoare iar vinovăţia acestora a fost în mod just reţinută de prima instanţă, soluţia de condamnare fiind legală.
Susţinerile inculpaţilor referitoare la greşita încadrare juridică dată faptelor este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În doctrină şi practică este unanim recunoscut că smulgerea unui lănţişor de la gâtul unei persoane întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie.
Având în vedere că telefoanele mobile se aflau, de asemenea, prinse într-un dispozitiv la gâtul părţilor vătămate mai sus menţionate, instanţa în mod corect a apreciat că în momentul în care aceste aparate au fost smulse de inculpaţi a fost adusă o vătămare a integrităţii corporale a acestor persoane ţinându-se cont şi de faptul că în general aceste dispozitive de prindere a telefoanelor sunt mult mai rezistente decât cele ale lănţişoarelor care se rup imediat când infractorul le smulge de la gâtul părţii vătămate.
Potrivit art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), complice este persoana care cu intenţie, înlesneşte sau ajută, în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
Astfel, se constată că inculpaţii B.C.M., B.Şt., C.M.C., M.I.C., prin activitatea lor infracţională desfăşurată în datele de 25 ianuarie şi 7 februarie 2004, au înlesnit cu intenţie săvârşirea faptelor de tâlhărie de către inculpatul T.D.
În acest context se poate aprecia că încadrarea juridică dată faptelor de către prima instanţă atât în ceea ce priveşte autorii cât şi complicii acestora, este legală, faptele săvârşite fiind în acord cu textul de lege ce reglementează infracţiunea de tâlhărie.
Cu privire la cea de-a doua critică formulată de inculpaţi referitoare la greşita individualizare a pedepselor aplicate de prima instanţă, se constată că nu poate fi primită având în vedere că instanţa de fond la stabilirea pedepselor a avut în vedere împrejurările concrete ale săvârşirii faptelor, numărul inculpaţilor care au participat la săvârşirea acestora, modul în care făptuitorii acţionau, gradul de pericol social concret al unor astfel de fapte, creşterea acestui gen de infracţiuni, dar şi circumstanţele reale şi personale ale fiecăruia, atitudinea agresivă a inculpaţilor, perseverenţa infracţională a inculpaţilor M.I.C. şi T.D., toate aceste considerente fiind de natură a concluziona că pedepsele aplicate de instanţa de fond şi menţinute de instanţa de apel corespund atât gravităţii faptelor săvârşite de inculpaţi cât şi periculozităţii făptuitorilor, fiind just individualizate atât sub aspectul cuantumului cât şi sub aspectul modalităţilor de executare.
Din oficiu nu se constată cazuri de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen.
Conchizând că în cauză au fost pronunţate hotărâri legale şi temeinice, că motivele de recurs invocate de inculpaţi nu constituie cazuri de casare, recursurile declarate de aceştia vor fi respinse, ca nefondate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se constată că inculpaţii T.D. şi M.I.C. sunt arestaţi în altă cauză.
Recurenţii-inculpaţi vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii T.D., M.I.C., B.Şt. şi C.M.C. împotriva deciziei penale nr. 32 din 27 iunie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 358/2005.
Constată că inculpaţii T.D. şi M.I.C. sunt arestaţi în altă cauză.
Obligă recurenţii inculpaţi T.D., M.I.C., B.Şt. la câte 307 RON (câte 3.070.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, sumele de câte 187 RON (câte 1.870.000 lei), reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii recurenţi T.D., M.I.C., B.Şt. şi pentru intimatul inculpat B.C.M. se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat C.M.C. la plata sumei de 157 RON (1.570.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 37 RON (370.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.C.M. se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1143/2006. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 1147/2006. Penal → |
|---|
