ICCJ. Decizia nr. 1089/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1089/2006
Dosar nr. 30329/1/2005
(nr. vechi 7877/2005)
Şedinţa publică din 20 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 481 din 20 septembrie 2005, Tribunalul Prahova, în baza art. 401 C. proc. pen., combinat cu art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de condamnatul P.V. privind sentinţa penală nr. 34 din 24 ianuarie 2001 a Tribunalului Prahova, definitivă prin Decizia penală nr. 4230 din 9 octombrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie.
Condamnatul a fost obligat la 140 lei RON cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei RON onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Prahova a reţinut că motivele invocate de condamnatul revizuient în cererea sa, privind nevinovăţia sa, nu constituie nici unul din cazurile de revizuire expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând în esenţă, că prima instanţă nu a analizat examinarea tuturor susţinerilor condamnatului şi ca urmare, a respins în mod greşit cererea de revizuire.
Prin Decizia penală nr. 447 din 23 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti a fost respins apelul declarat de condamnat, cu motivarea că cererea nu întruneşte cerinţele nici unuia din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva deciziei penale sus-menţionare condamnatul a declarat recurs reiterând motivele formulate în cererea iniţială.
Recursul condamnatului este nefondat.
Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută între altele când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Examinând hotărârile atacate în raport de aceste prevederi invocate de revizuient în cererea lui se constată că textul de lege menţionat nu este aplicabil întrucât susţinerile sale au fost avute în vedere în faza judecării în fond a cauzei.
Împrejurarea că în dovedirea apărării făcută în faţa primei instanţei şi a celei de apel condamnatul a propus în revizuire reaudierea martorilor nu poate determina admiterea cererii de revizuire, deoarece în textul de lege invocat se cere ca faptele şi împrejurările învederate, deci faptele probatorii să fie noi, iar nu mijloace de probă, fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obţină o prelungire a probaţiunii pentru fapte şi împrejurări cunoscute şi verificate de instanţele care au soluţionat cauza.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de condamnat.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.V. împotriva deciziei penale nr. 447 din 23 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă pe condamnat la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1086/2006. Penal. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 1091/2006. Penal. Excepţia de... → |
|---|
