ICCJ. Decizia nr. 1188/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1188/2006
Dosar nr. 24033/1/2005
(nr. vechi 7641/2005)
Şedinţa publică din 23 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1386 din 11 octombrie 2005, a Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 4300/2005, inculpatul O.R. a fost condamnat, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 109 C. pen.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu părţile responsabile civilmente, părinţii săi O.M. şi O.V., la plata sumei de 3.000.000 lei vechi despăgubiri civile către partea civilă B.M.C. şi la plata cheltuielilor judiciare către stat, incluzând şi onorariul avocatului din oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, pe baza probelor administrate, că inculpatul, în ziua de 11 iunie 2004, în jurul orei 13 00, i-a acostat, pe stradă, pe partea vătămată B.M.C. şi pe martorul OGN. şi sub pretextul că acesta din urmă ar avea cunoştinţă cine l-ar fi bătut pe fratele său, l-a ameninţat cu un cuţit. Cu aceeaşi ocazie, inculpatul O.R. i-a cerut părţii vătămate B.M.C., un telefon mobil, pretextând că vroia să-l vadă şi odată primit, a refuzat să-l restituie, iar când partea vătămată a întins mâna spre telefonul aflat asupra inculpatului, acesta a tăiat-o cu cuţitul în zona superioară a braţului drept.
Imediat după comiterea acestor fapte, inculpatul s-a deplasat în Piaţa Rahova, unde a vândut telefonul obţinut prin infracţiune.
Împotriva acestei sentinţe penale, inculpatul a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul cuantumului pedepsei, considerat de el exagerat de mare în raport de împrejurările concrete ale comiterii faptelor, de cuantumul unic al prejudiciului, de sinceritatea pe care a manifestat-o la cercetări, recunoscând săvârşirea faptelor şi faţă de situaţia că la data respectivă nu era cunoscut cu antecedente penale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 920/ A din 25 noiembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul O.R., obligându-l la cheltuieli judiciare către stat.
Nemulţumit şi de această decizie, inculpatul a atacat-o cu recurs reiterând motivele formulate în faţa instanţei de apel privitoare la reducerea cuantumului pedepsei, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul declarat este nefondat.
Examinându-se actele şi lucrările dosarului se constată că instanţa de fond a făcut o justă şi corectă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului O.R. şi au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 52 şi 72 C. pen.
Pentru a aplica această pedeapsă (4 ani închisoare) în mod corect instanţa de fond a avut în vedere faptul că infracţiunea de tâlhărie, săvârşită de inculpat, prezintă un grad de pericol social sporit, pentru care, în cazul minorului, legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 ani şi 6 luni la 10 ani.
Se constată că instanţa de fond a aplicat inculpatului pedeapsa de 4 ani închisoare, care este apropiată de minimul prevăzut de lege. Prin urmare nu se impune o reducere a cuantumului acesteia, în condiţiile în care inculpatul, la data săvârşirii faptelor abandonase şcoala şi vagabonda, iar pe timpul judecării era deja arestat în altă cauză, fiind evidentă perseverenţa infracţională a acestuia.
În consecinţă, critica invocată nu constituie caz de casare înscris la art. 3899 pct. 14 C. proc. pen. şi ca atare recursul declarat se va respinge în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Din oficiu, nu s-au constatat cazuri de casare, din cele prevăzute la art. 3859 C. proc. pen.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.R. împotriva deciziei penale nr. 920/ A din 25 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1186/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1190/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
