ICCJ. Decizia nr. 1182/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1182/2006
Dosar nr. 24065/1/2005
(nr. vechi 7657/2005)
Şedinţa publică din 23 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 352 din 4 octombrie 2005, Tribunalul Argeş, secţia penală, l-a condamnat pe inculpatul S.I., pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută şi pedepsită de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 16 ani închisoare, în condiţiile art. 57 şi 71 C. pen. şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului, perioadele de reţinere şi arest preventiv, începând cu data de 30 aprilie 2005 la zi.
În baza dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat un cuţit cu lungimea lamei de 19,5 cm, lăţimea de 2,3 cm, mâner textolit de culoare închisă, fixat în 3 nituri din metal alb, aflat la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Argeş.
În baza dispoziţiilor art. 14 şi 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă R.L. şi l-a obligat pe inculpat la 1500 RON despăgubiri materiale.
În baza dispoziţiilor art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul la 700 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 40 RON onorariu de avocat din oficiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, în seara zilei de 30 aprilie 2005, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, inculpatul S.I., cu intenţie a aplicat victimei R.I.M. o lovitură cu cuţitul în zona toracică, producându-i un traumatism care a condus la decesul acestuia.
R.L., mama victimei R.I.M., s-a constituit parte civilă cu suma de 1.500 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen legal inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, considerând că pedeapsa care i-a fost aplicată este prea mare şi a solicitat reducerea cuantumului acesteia.
Instanţa de apel a respins, ca nefondat, apelul inculpatului constatând că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului stabilind corect încadrarea juridică a faptelor comise de acesta.
În ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate s-a apreciat că instanţa de fond a aplicat corect criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere gravitatea faptei săvârşite de inculpat, modalitatea în care a fost comisă dar şi elementele ce caracterizează persoana inculpatului.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de inculpat care a criticat-o pentru netemeinicie sub aspectul pedepsei aplicate pe care o consideră exagerată în raport cu circumstanţele sale personale, respectiv starea de boală, solicitând reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., care să permită orientarea pedepsei spre minimul special.
Recursul nu este fondat.
La individualizarea pedepsei principale aplicate instanţele au avut în vedere toate criteriile impuse de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise, împrejurările în care s-a consumat infracţiunea, urmările acesteia, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului care deşi este recidivist a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.
Toate aceste elemente au determinat orientarea instanţei spre o pedeapsă situată spre mediu, adecvată scopului urmărit de legiuitor în art. 52 C. pen., a cărei redozare nu se impune.
Cât priveşte cererea recurentului de a se reţine în favoarea sa circumstanţe atenuante, Înalta Curte apreciază că în cauză nu se justifică aplicarea dispoziţiilor art. 74 C. pen., datele privind persoana inculpatului fiind valorificate de instanţe cu prilejul individualizării pedepsei.
Aşa fiind, recursul apare, ca nefondat, astfel că Înalta Curte îl va respinge, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 239/ A din 8 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Piteşti.
Deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 30 aprilie 2005 la 23 februarie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1162/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1183/2006. Penal → |
|---|
