ICCJ. Decizia nr. 1190/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1190/2006
Dosar nr. 35868/2/2005
Şedinţa publică din 23 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1274 din 13 octombrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 4776/2005, s-a dispus, în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., condamnarea inculpatului M.D.G. la 2 ani închisoare cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 11 iulie 2005 la zi.
În baza art. 350 C. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, bunul fiind restituit.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 2000 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, că la data de 1 iulie 2005, partea vătămată E.R.E. a sesizat secţia 14 poliţie despre faptul că în aceeaşi zi, în jurul orei 18,00, în timp ce se afla lângă uşa de acces de la scara blocului de domiciliu, două persoane necunoscute i-au smuls de la gât un lănţişor de aur.
Din probele administrate în cauză a rezultat că, în data de 1 iulie 2005, în jurul orei 18,00, inculpatul M.D.G. se deplasa pe str. Sg. Niţu Vasile, ocazie cu care a observat-o pe partea vătămată E.R.E., care purta un lănţişor la gât. În momentul în care aceasta se pregătea să intre în scara blocului de domiciliu, aflat pe aceeaşi stradă, inculpatul s-a apropiat de partea vătămată şi i-a smuls de la gât un lanţ de aur, în greutate de 5,80 grame, după care a părăsit locul în fugă, cu lanţul asupra sa.
În aceeaşi zi, inculpatul s-a întâlnit cu martorul T.A. şi, întrucât nu avea asupra sa actul de identitate, l-a rugat pe acesta să amaneteze lanţul sustras de la partea vătămată, fără a-i relata modul în care a dobândit bunul.
Lanţul de aur furat de la partea vătămată a fost amanetat de T.A., la Casa de Amanet SC G.L. SRL în aceeaşi zi, obţinându-se suma de 160 RON, care a revenit integral inculpatului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, criticând-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei în sensul că nu au fost avute în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi a omisiunii instanţei de fond de a dispune confiscarea sumei de 160 RON primită de inculpat de la martorul T.A., în temeiul art. 118 lit. d) C. pen.
Împotriva sentinţei penale a primei instanţe a declarat apel şi inculpatul M.D.G. criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei aplicate pe care a considerat-o prea aspră în raport cu circumstanţele sale personale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a casat în parte sentinţa apelată şi rejudecând a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 2 ani la 3 ani închisoare, dispunând în baza art. 118 lit. d) C. pen., confiscarea specială de la inculpat a sumei de 160 RON.
Prin aceeaşi decizie s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că prima instanţă a făcut o greşită individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, fără a ţine seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul relativ de ridicat de pericol social concret al infracţiunii comise, împrejurările în care s-a consumat fapta, atitudinea procesuală a inculpatului, aspecte care dacă ar fi fost avute în vedere ar fi format convingerea primei instanţe că pedeapsa spre care s-a orientat este insuficientă pentru realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
Ca urmare, instanţa de control judiciar a apreciat că aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mare este în măsură să asigure reeducarea inculpatului şi prevenirea săvârşirii de noi fapte penale.
Cât priveşte cel de-al doilea motiv de apel al parchetului s-a reţinut că hotărârea primei instanţe este nelegală sub aspectul omisiunii aplicării dispoziţiilor art. 118 lit. d) C. pen., în privinţa sumei de 160 RON, dobândită de inculpat din valorificarea bunului sustras şi care nu a servit la acoperirea prejudiciului, astfel că s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a acestei sume.
Referitor la apelul declarat de inculpat s-a apreciat ca fiind nefondat, gradul de pericol social concret al faptei comise şi periculozitatea inculpatului impunând aplicarea unei pedepse sporite şi nicidecum reducerea sancţiunii penale.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs inculpatul care a criticat-o pentru netemeinicie, pe care o consideră exagerată şi a cărei redozare în sensul diminuării cuantumului acesteia a solicită.
Recursul este nefondat.
Verificând hotărârea atacată, respectiv actele şi lucrările de la dosar, în raport de critica invocată cât şi din oficiu în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată, că la individualizarea pedepsei pe care a aplicat-o inculpatului instanţa de apel a respectat toate criteriile impuse de legiuitor în dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere atât pericolul social concret al faptei comise, împrejurările în care s-a consumat infracţiunea, în plină zi, în loc public, în timp ce partea vătămată se pregătea să intre în blocul în care locuia, dar şi datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Astfel, lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuală relativ sinceră a inculpatului, comportarea bună a acestuia anterior săvârşirii faptei au fost avute în vedere de instanţe care au reţinut în favoarea recurentului circumstanţele atenuante cărora le-au acordat eficienţa cuvenită.
Înalta Curte apreciază că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de instanţa de apel este în măsură să satisfacă scopul sancţiunii penale prevăzută de art. 52 C. pen., fiind corect individualizată astfel că o redozare a acesteia nu se impune.
Aşa fiind, recursul declarat de inculpat apare ca nefondat astfel că va fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D.G. împotriva deciziei penale nr. 997 din 14 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 11 iulie 2005 la 23 februarie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1188/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1192/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
