ICCJ. Decizia nr. 1183/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1183/2006
Dosar nr. 30459/1/2005
(nr. vechi 7949/2005)
Şedinţa publică din 23 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 271 din 4 iulie 2005, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul G.T., la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 21 februarie 2005, la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata daunelor morale în valoare de 3.000 RON către partea civilă N.M.N. şi a despăgubirilor civile în sumă de 67,1 RON către Serviciul de Ambulanţă Prahova şi 701,7 RON, cu dobânda legală aferentă, de la data rămânerii definitive până la achitarea integrală a debitului către C.A.S. Prahova.
S-a reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 30 decembrie 2004, aflându-se pe o stradă, pe fondul unui incident mai vechi între martorul G.A. şi inculpat, acesta din urmă l-a lovit cu pumnul.
Partea vătămată N.M.N. a încercat să aplaneze conflictul, însă a început să fie lovit de către inculpat.
Partea vătămată a încercat să se retragă, însă inculpatul a urmărit-o, iar, în momentul în care aceasta s-a împiedicat şi a căzut, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu cuţitul, în zona stângă a toracelui, cauzându-i leziuni care i-au pus viaţa în primejdie.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 455 din 2 decembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Totodată, a menţinut starea de arest a acestuia şi a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 21 februarie 2005, la zi.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar, în subsidiar, reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. şi drept urmare, reducerea pedepsei aplicate. Totodată, inculpatul a solicitat respingerea acţiunii civile, susţinând că hotărârea este nelegală sub aspectul laturii civile.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut, în mod corect, pe baza probelor administrate, fapta şi vinovăţia inculpatului şi au făcut o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legii.
Din coroborarea declaraţiilor părţii vătămate N.M.N., cu ale martorilor G.A., G.A., N.A., D.E.E., P.I., C.N., R.I. şi cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, rezultă în mod cert, vinovăţia inculpatului.
Susţinerile inculpatului, că nu a săvârşit tentativa de omor, sunt infirmate de declaraţiile martorilor, date în cursul urmăririi penale şi menţinute ulterior, la instanţă.
Astfel, martorul ocular P.I. a declarat că „ .. am văzut în stradă pe partea vătămată N.M.N., care era căzută la pământ pe spate, iar pe inculpatul G.T., având în mână un cuţit .. Am văzut că inculpatul l-a lovit o dată. Eu m-am apropiat în fugă, l-am împins pe inculpat de pe partea vătămată, moment în care inculpatul a început să mă alerge pe mine cu cuţitul şi să-mi spună că mă va omorî".
Declaraţiile acestui martor sunt confirmate de declaraţiile date la instanţă de martorii N.A.; G.A.; D.E.; R.I.
Analiza materialului probator administrat în cauză, nu confirmă susţinerea că inculpatul ar fi săvârşit tentativa la omor sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea părţii vătămate, astfel că nu pot fi reţinute dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., privitoare la circumstanţa atenuantă a scuzei provocării.
Nici critica inculpatului referitoare la soluţionarea laturii civile nu este întemeiată.
Susţinerea recurentului inculpat, că, în mod greşit a fost obligat la plata daunelor morale, întrucât partea vătămată s-a constituit parte civilă numai pentru despăgubiri materiale, nu este fondată.
Aşa cum rezultă din suplimentul de declaraţie a părţii vătămate aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de 30 milioane lei daune morale, astfel că susţinerile recurentului inculpat nu corespund adevărului.
Pe de altă parte, din probele examinate, se desprinde concluzia că obligarea inculpatului la suma menţionată cu titlu de daune morale a fost justificată.
Pentru aceste considerente, urmează ca recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.T. împotriva deciziei penale nr. 455 din 2 decembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 21 februarie 2005 la 23 februarie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 RON (1.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1182/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1186/2006. Penal → |
|---|
