ICCJ. Decizia nr. 1194/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1194/2006
Dosar nr. 22107/1/2005
(nr. vechi 6675/2005)
Şedinţa publică din 23 februarie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 90 din 07 iulie 2005, pronunţată în dosarul nr. 2452/2004, Tribunalul Teleorman a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor săvârşite de inculpatul U.C.M., din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (3), (4) şi (5), cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen. (10 fapte), în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (3) şi (4), cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen. (două fapte) şi art. 215 alin. (3) şi (4) cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen. (8 fapte), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., a condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
În baza art. 215 alin. (3), (4) şi (5), cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen. (10 fapte), a condamnat acelaşi inculpat la 11 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul U.C.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din acelaşi cod.
A aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei.
A dedus din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă, de la 20 aprilie 2004 la zi şi a menţinut starea de arest.
A fost obligat inculpatul U.C.M. la plata sumei de 255.274.564 lei, reprezentând prejudiciu nerecuperat către partea civilă SC I. SRL Craiova.
A obligat pe inculpatul U.C.M., în solidar cu inculpatul B.I.L. la plata prejudiciilor cauzate părţilor civile, după cum urmează: 87.945.202 lei către SC S. SA Sighişoara; 628.855.593 lei (din care 330.895.593 lei majorări, indexări, penalizări) către SC C. SA Aninoasa; 235.554.550 lei către SC E. SA Luduş; 161.392.560 către SC S.G. SRL Craiova; 85.603.000 lei către SC A.I. SRL Craiova; 357.140.420 lei către SC S. SRL Galaţi; 850.000.000 lei (din care 546.168.010 lei majorări, indexări, penalizări) către SC S.I. SRL Craiova; 140.301.000 lei către SC A.T. SRL Craiova; 257.703.128 lei către SC M. SA Ploieşti-Berceni.
În fapt, s-a reţinut că, în perioada anilor 2002 – 2003, la iniţiativa inculpatului U.C.M., coinculpatul B.I.L. şi alte persoane, faţă de care cercetările au fost disjunse, au preluat părţile sociale ale SC T. SRL Alexandria, SC I.T. SRL Craiova, SC I.C. SRL Deda şi SC B.S. SRL Frumoasa, firme prin intermediul cărora au reluat mărfuri de la diverse societăţi din ţară, pentru plata cărora au emis C.E.C. - uri fără acoperire bancară, cauzând astfel un prejudiciu în valoare totală de 2.182.707.414 lei.
Modalitatea în care au fost comise faptele a fost concepută de inculpatul U.C.M., care avea un grad de instruire ridicat faţă de ceilalţi participanţi şi mai săvârşise astfel de fapte în cursul anilor 1998 şi 2002, pentru care a fost cercetat de organele judiciare ale judeţelor Timiş şi Olt.
Activitatea infracţională consta în aceea că, după ce găsea persoana interesată să cedeze părţile sociale ale unei societăţi comerciale, inculpatul îi implica pe ceilalţi făptuitori care dobândeau respectivele societăţi comerciale şi obţineau apoi carnetele C.E.C., prin deschiderea de conturi bancare, iar în schimbul mărfurilor pe care le cumpărau de la diverse societăţi comerciale eliberau file C.E.C. pentru care nu exista disponibil bănesc.
La ridicarea mărfurilor sau produselor achiziţionate participau numiţii B.I. şi C.M., iar C.E.C. - urile erau semnate de către inculpatul B.I.L., administrator al societăţilor beneficiare SC T. SRL Alexandria şi SC I.T. SRL Craiova.
S-a reţinut că prin SC T. SRL au fost înşelate 5 societăţi comerciale.
Astfel, la data de 24 iunie 2003, numitul C.M. a ridicat în numele SC T. SRL, aparate de aer condiţionat în valoare de 85.603.000 lei, de la SC A.I. SRL pentru care a plătit cu o filă C.E.C. eliberată de inculpatul B.I.L., filă C.E.C. refuzată la plată pentru lipsa disponibilului bănesc.
În aceeaşi modalitate, la data de 17 iunie 2003, a fost prejudiciată şi SC S.G. SRL, care a livrat SC T. SRL aparatură de calcul în valoare de 161.392.560 lei.
În zilele de 20 iunie 2003 şi 25 iunie 2003, numitul C.M. s-a prezentat ca delegat al SC T. SRL la SC C. SA Aninoasa de unde a ridicat o cantitate de făină, pentru care a lăsat două file C.E.C. în valoare de 297.960.000 lei.
Întrucât reprezentanta societăţii furnizoare, martora G.V. a condiţionat livrarea mărfurilor din 25 iunie 2003 de efectuarea unei plăţi parţiale pentru mărfurile ridicate la data de 20 iunie 2003, inculpatul U.C.M. a obţinut 40.000.000 lei de la numitul C.M., administrator al SC I.P. Petroşani, pe care i-a virat SC C. SA Aninoasa, astfel încât, reprezentanta acestei societăţi a livrat cea de-a doua tranşă de făină.
Filele C.E.C. semnate de inculpatul B.I.L. au fost refuzate la plată pentru lipsa disponibilului bănesc.
În zilele de 26 iunie 2003 şi 30 iunie 2003, de această dată prin intermediul numitului B.I., SC T. SRL a cumpărat de la SC S. SA Sighişoara produse ceramice în valoare de 87.945.2002 lei, pentru a căror plată s-au emis două file C.E.C., semnate tot de inculpatul B.I.L. şi refuzate la plată pentru lipsa disponibilului bănesc.
La datele de 28 iunie 2003 şi 02 iulie 2003, numitul B.I. a ridicat şi de la SC E. SRL Luduş sârmă şi plasă de sârmă în valoare de 235.544.550 lei, pentru care a lăsat două file C.E.C. fără acoperire bancară semnate de inculpatul B.I.L.
După ridicarea mărfii, aceasta a fost preluată pe traseu de către inculpatul B.I.L. şi valorificată, sumele astfel obţinute fiind predate în cea mai mare parte inculpatului U.C.M.
În cadrul deplasărilor efectuate au fost implicaţi în calitate de şoferi şi intermediară şi numiţii D.L.S. şi D.T., care nu au avut cunoştinţă de caracterul fraudulos al activităţii desfăşurate.
La comiterea faptelor sus-menţionate şi-au adus contribuţia şi numiţii B.L.I. şi B.D.F., cooptaţi tot de inculpatul U.C.M., rolul acestora fiind de a identifica societăţile comerciale furnizoare de mărfuri şi produse.
Pentru a crea aparenţa unei activităţi comerciale licite, inculpatul U.C.M. a închiriat un spaţiu situat la parterul blocului G de pe strada Nicolae Titulescu, din oraşul Craiova, dotat şi cu telefon şi fax, pe care l-a pus la dispoziţia numiţilor B.L.I. şi B.D.F.
În concretizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin intermediul SC I.T. SRL Craiova, societate preluată de inculpatul B.I.L. şi numitul C.M., cu ajutorul inculpatului U.C.M., în perioada iulie – august 2003 au fost induse în eroare şi prejudiciate un număr de încă 4 societăţi comerciale.
Astfel, la 31 iulie 2003, SC M. SA Ploieşti a livrat SC i.s.i. SRL Craiova pui şi pulpe de pui, în valoare de 303.831.990 lei, pentru care a plătit cu două file C.E.C. care, prezentate la plată, au fost refuzate pentru lipsa disponibilului bănesc.
Marfa ridicată a fost transportată de numitul D.V. până în Oraşul Târgu Jiu, de unde a fost preluată pe un alt mijloc de transport, condus de o persoană a cărei identitate nu a putut fi stabilită în procesul penal.
În acelaşi mod, la data de 06 august 2003, C.M. a ridicat de la SC S. SRL Galaţi, ţesătură imprimată creponată în valoare de 357.140.420 lei, fila C.E.C. lăsată spre plată fiind refuzată pentru lipsa disponibilului bănesc.
Marfa a fost vândută prin intermediul SC I.C. SRL Vaslui (societate preluată tot cu sprijinul şi la indicaţia inculpatului U.C.M.) de numitul C.M., societăţii M.C.I. SRL Sângiorgiu de Mureş cu un preţ inferior celui de vânzare, respectiv 303.688.000 lei, sumă ce a revenit în totalitate inculpatului U.C.M.
La data de 04 august 2003, folosind acelaşi procedeu, C.M. a achiziţionat de la SC A.T. SRL Craiova carne de pui în valoare de 140.301.000 lei, pentru care a emis o filă C.E.C. refuzată la plată pentru lipsă de disponibil, marfă ce a fost vândută SC S.C. SRL Piteşti la un preţ inferior.
În zilele de 28 septembrie 2002 şi 04 octombrie 2002, SC I.C. SRL Deda, preluată tot la indicaţia inculpatului U.C.M. de către numitul T.M., a cumpărat de la SC I. SRL Craiova şnur de azbest în valoare de 250.274.264 lei, plata efectuându-se cu încă o filă C.E.C. refuzată pentru lipsă disponibil, marfa fiind preluată şi valorificată de inculpatul U.C.M.
Prin Decizia penală nr. 734 din 30 septembrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 2237/2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelurile declarate de inculpaţii B.I.L. şi U.C.M., a desfiinţat, în parte sentinţa penală şi rejudecând în fond, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu în ceea ce-l priveşte pe inculpatul U.C.M., din infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (3), (4) şi (5), cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen. şi art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (3) şi (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 215 alin. (3) şi (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.
În baza art. 215 alin. (3) şi (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpatul U.C.M. la o pedeapsă de 8 ani închisoare.
În baza art. 215 alin. (3) şi (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele sus-menţionate cu pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
A înlăturat dispoziţiile privitoare la aplicarea pedepsei complimentare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A obligat pe inculpatul U.C.M. către partea civilă SC I. SRL Craiova la plata sumei de 58.543.764 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Instanţa de apel a dispus schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul U.C.M., din art. 215 alin. (3), (4) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (3) şi (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., considerând că activitatea infracţională desfăşurată în perioada anului 2003, nu a fost reluată de inculpat în baza rezoluţiei infracţionale iniţiale, corespunzătoare lunilor septembrie - octombrie 2002, aşa cum a considerat prima instanţă, ci a concretizat o nouă hotărâre, ca urmare a întreruperii activităţii anterioare.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti criticând-o sub aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice dată faptelor săvârşite de inculpatul U.C.M. şi inculpatul B.I.L. care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei aplicate prin acordarea unei eficienţe sporite circumstanţelor personale şi inculpatul U.C.M. care a criticat hotărârile pronunţate în principal, pentru greşita sa condamnare, susţinându-şi nevinovăţia şi solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
În subsidiar a invocat greşita individualizare a pedepsei considerând că se impune reducerea acesteia faţă de circumstanţele sale personale.
Recursurile nu sunt fondate.
Critica invocată de parchet nu poate fi primită faţă de împrejurarea că acţiunile materiale executate de inculpatul U.C.M. au fost comise în baza unor rezoluţii infracţionale distincte.
Intervalul mare de timp care a separat acţiunile inculpatului, respectiv cele corespunzătoare lunilor septembrie – octombrie 2002 de activitatea infracţională desfăşurată în cursul lunilor iunie – august 2003, participarea unor persoane diferite la comiterea faptelor, societăţi beneficiare distincte şi administratori diferiţi sunt elemente care conduc spre concluzia că inculpatul U.C.M. a acţionat în baza unor rezoluţii infracţionale distincte corespunzătoare faptelor comise în anul 2002 şi respectiv 2003.
Activitatea infracţională desfăşurată în cursul anului 2003 începând cu luna iunie nu a prezentat o continuare a activităţii infracţionale corespunzătoare lunilor septembrie – octombrie 2002 şi care a fost întreruptă la acel moment, ci a concretizat o altă hotărâre a inculpatului, distinctă, de a săvârşi noi fapte penale.
Aşa fiind, Decizia instanţei de apel de a schimba încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu este corectă, astfel că recursul declarat de parchet apare ca nefondat.
Cât priveşte motivul de recurs invocat în principal de recurentul inculpat U.C.M. care vizează greşita sa condamnare Înalta Curte constată, că susţinerea inculpatului potrivit căreia nu se face vinovat de săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată este nefondată, probele administrate în cauză dovedind contrariul.
Astfel, în afară de declaraţiile coinculpatului B.I.L. care în mod constant a susţinut că inculpatul U.C.M. a fost cel prin intermediul căruia au fost preluate societăţile comerciale beneficiare ale produselor şi mărfurilor livrate de societăţile părţi vătămate şi la iniţiativa sa s-a obţinut de la B.P. Roşiori carnetul C.E.C. folosit în dauna mai multor părţi vătămate; vinovăţia inculpatului este confirmată şi de declaraţiile martorilor B.I., C.M., F.I., B.D. şi B.L., care au relatat că inculpatul U.C.M. a fost cel care a coordonat întreaga activitate infracţională stabilind contribuţia fiecărui participant şi modalitatea în care s-a acţionat.
Martorii au mai relatat că inculpatul U.C.M. a fost cel care a închiriat spaţiul care a constituit sediul societăţii comerciale T. SRL Alexandria, pe care l-a dotat cu linie telefonică şi fax pentru a crea aparenţa unui sediu social real şi a câştigat încrederea partenerilor de afaceri.
Participarea inculpatului U.C.M. la activităţile infracţionale este evidenţiată şi de implicarea acestuia în derularea raporturilor comerciale dintre SC T. SRL şi SC C. SA Aninoasa, în sensul că atunci când cea din urmă societate comercială a condiţionat livrarea unei tranşe de mărfuri de o plată parţială, inculpatul a fost cel care a procurat personal suma respectivă de la martorul C. şi a virat-o în contul societăţii furnizoare, deşi inculpatul a negat orice implicare în activităţile desfăşurate de societăţile comerciale preluate prin intermediul său.
Prin urmare, existând dovezi suficiente de vinovăţie a inculpatului, motivul de casare invocat de acesta prin care solicită a se dispune achitarea nu poate fi primit.
În ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs invocat de recurentul inculpat U.C.M., întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., caz de casare invocat şi de inculpatul recurent B.I.L., prin care se solicită reducerea pedepselor aplicate, Înalta Curte constată că este de asemenea nefondat.
Instanţa de apel, respectiv şi cea de fond au făcut o corectă apreciere a criteriilor de individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor acordând, deopotrivă, semnificaţia cuvenită atât pericolului social al faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor cât şi datelor ce caracterizează persoana acestora, orientându-se spre pedepse al căror cuantum şi modalitate de executare să satisfacă scopul prevăzut de legiuitor în art. 52 C. pen., astfel că o redozare a acestor pedepse nu se justifică.
Pentru considerentele ce preced, având în vedere şi faptul că verificând Decizia atacată în raport şi de prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenţa şi a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casarea hotărârii atacate, urmează a se constata că recursurile declarate în cauză sunt nefondate şi a fi respinse ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din durata pedepselor aplicate timpul arestării preventive pentru fiecare inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii B.I.L. şi U.C.M. împotriva deciziei penale nr. 734 din 30 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, perioada arestării preventive de la 29 aprilie 2004 la 23 februarie 2006.
Obligă recurentul intimat inculpat B.I.L. la plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul intimat inculpat U.C.M. la plata sumei de 120 RON (1.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1192/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 1196/2006. Penal → |
|---|
