ICCJ. Decizia nr. 1264/2006. Penal
| Comentarii |
|
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE, secţia penală, Decizia nr. 1264 din 27 februarie 2006
Prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, petiţionarul Z.C.I. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de judecătorii N.M. şi O.M.D., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals intelectual, uz de fals şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, cu ocazia soluţionării dosarului nr. 4594/2003 al Judecătoriei Piatra Neamţ, având ca obiect o acţiune de partaj succesoral, în care petiţionarul (împreună cu alte persoane) avea calitatea de pârât.
Prin rezoluţia nr. 19/P/2005 din 14 martie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus, în baza art. 228, raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, 289 şi 291 C. pen., întrucât s-a constatat că faptele sesizate nu există.
Împotriva acestei rezoluţii petiţionarul a formulat, în baza art. 278 C. proc. pen., plângere la procurorul competent, plângere care a fost respinsă prin Rezoluţia nr. 423 II/2/2005 din 28 aprilie 2005, de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cu motivarea că rezoluţia atacată este temeinică şi legală, neexistând motive pentru infirmarea acesteia.
Petiţionarul Z.C.I., nemulţumit de această din urmă rezoluţie, a formulat, în baza art. 2781 C. proc. pen., plângere la instanţă, plângerea care a fost respinsă, ca nefondată, prin sentinţa penală nr. 30 din 8 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, în dosar nr. 2986/2005, petiţionarul fiind obligat, în consecinţă, la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 40 lei.
Împotriva acestei din urmă sentinţe, petiţionarul a declarat, la 27 octombrie 2005 (data poştei), recursul de faţă, prin care reiterează cererea de tragere la răspundere penală a intimaţilor.
La acest termen, în condiţiile discutării excepţiei, ridicate din oficiu, privind tardivitatea recursului său, petiţionarul a solicitat respingerea sus, arătatei excepţii şi repunerea în termenul de recurs, arătând că a fost în concediu medical, atât în perioada 3 septembrie 2005 - 3 octombrie 2005, cât şi în perioada 4 octombrie 2005 - 4 noiembrie 2005, împrejurări dovedite cu adeverinţe medicale.
Cererea de repunere în termenul de recurs este nefondată.
Potrivit art. 3853 alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile şi, în cazul de faţă, a început să curgă de la „pronunţare", adică de la 8 septembrie 2005, şi a expirat la sfârşitul zilei de 19 septembrie 2005 [(potrivit art. 186 alin. (2) C. proc. pen.)], adică mult înainte de data declarării recursului, 27 octombrie 2005.
Totuşi, potrivit art. 364 alin. (1) C. proc. pen. [(care se aplică în mod corespunzător, după cum dispune art. 3853 alin. (2) C. proc. pen.)], recursul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanţa (de recurs) constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare.
În speţă, împrejurarea că petiţionarul s-a aflat, aşa cum susţine, „în concediu medical" nu constituie, în opinia Curţii, o „cauză temeinică de împiedicare", ceea ce rezultă, fără putinţă de tăgadă, chiar din faptul că recursul a fost declarat pe durata celui de al doilea concediu medical, motiv pentru care cererea de repunere în termen va fi respinsă.
Faţă de cele arătate, urmează ca, în baza art. 38515 alin. (1) lit. a) teza I C. proc. pen., recursul să fie respins, ca tardiv introdus, data limită până la care petiţionarul avea dreptul să declare prezentul recurs fiind 19 septembrie 2005.
În consecinţă, în baza art. 192 alin. 2 C. proc. pen., petiţionarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 80 RON.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1260/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1364/2006. Penal → |
|---|
