ICCJ. Decizia nr. 1256/2006. Penal
| Comentarii |
|
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE, secţia penală, Decizia nr. 1256 din 27 februarie 2006
Prin sentinţa penală nr. 82 din 29 ianuarie 2004 a Tribunalului Iaşi, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 12516/2001, au fost condamnaţi, după cum urmează, inculpaţii:
- G.D.A., la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), d) şi e), cu aplicarea art. 13, art. 41 alin. (2) şi a art. 75 lit. c) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă durata reţinerii şi arestării preventive, de la 3 octombrie 2001 la 1 mai 2002.
- M.B.M., la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211alin. (1) şi (2) lit. a), d) şi e), cu aplicarea art. 13, art. 41 alin. (2), art. 99 şi art. 109 C. pen.;
- N.I.G.;
- C.I.;
- S.A.;
- B.L.A.;
- H.M.E.;
fiecare la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), d) şi e), cu aplicarea art. 13, art. 99 şi art. 109 C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului N.I.G. timpul reţinerii şi arestării preventive, de la 3 octombrie 2001 la 1 mai 2002.
În temeiul art. 110 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate inculpaţilor M.B.M. şi N.I.G., C.I., S.A., B.L.A. şi H.M.E. (pentru fiecare, pe un termen de încercare de 3 ani).
S-a făcut aplicarea, în mod diferenţiat, a dispoziţiilor art. 1101 C. pen., în privinţa sus-numiţilor inculpaţi minori.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., a fost confiscată de la inculpatul N.I.G. suma de 270.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, în ziua de 28 septembrie 2001, în jurul orelor 18,00-18,30, inculpaţii N.I.G., G.D.A., S.A., C.I. şi M.M.B., aflându-se în parcul din faţa Teatrului Naţional Vasile Alecsandri din Iaşi, au observat, stând pe o bancă, pe numiţii O.M., P.A., C.D. şi B.I., împrejurare în care, la un moment dat, inculpatul N.I.G. le-a propus celorlalţi inculpaţi, iar aceştia au fost de acord, să-i deposedeze pe acei tineri de bani şi de anumite bunuri pe care aceştia le-ar putea avea asupra lor.
În consecinţă, cu toţii s-au apropiat şi au înconjurat banca pe care stăteau părţile vătămate, iar inculpatul N.I.G. a început să adreseze injurii şi trivialităţi numitelor C.D. şi B.I. care, de frică, au plecat, aceasta din urmă lăsându-şi rucsacul la P.A., prietenul ei.
După plecarea celor două tinere, inculpatul G.D.A. a început să-l lovească pe O.M., uşor, cu palma după cap, iar C.I., cu degetele, peste urechi. Inculpaţii au cerut celor doi tineri ţigări sau bani pentru a-şi cumpăra ţigări, apoi, pentru că O.M. şi P.A. au spus că nu au nici bani, nici ţigări, inculpatul N.I.G. a smuls din mâinile lui P.A. rucsacul (lăsat de B.I.), din care şi-a însuşit un telefon mobil; apoi, din acelaşi rucsac, inculpatul S.A. a luat 10.000 lei, iar inculpatul C.I., un pachet de ţigări.
O.M. şi P.A. nu au opus rezistenţă fiindu-le teamă de inculpaţi, mai ales că inculpatul N.I.G. l-a ameninţat pe O.M. că „îl va zăpăci" dacă îl va reclama organelor de poliţie.
A doua zi, inculpaţii au depus telefonul mobil la casa de amanet P. SRL, primind în schimb suma de 270.000 lei.
Tot a doua zi, 29 septembrie 2001, inculpaţii G.D.A., H.M.E., M.M.B. şi B.L.A., seara, în jurul orei 22,00-22,30, aflându-se în faţa Teatrului Naţional Vasile Alecsandri din Iaşi, s-au hotărât „să facă rost" de bani, scop în care s-au apropiat de un grup de patru tineri (doi băieţi şi două fete). Inculpatul B.L.A. l-a prins de încheietura mâinii şi pe după cap pe numitul S.I. şi i-a cerut suma de 10.000 lei timp în care ceilalţi trei tineri (S.C., C.C. şi M.B., speriaţi, s-au îndepărtat).
În aceste împrejurări şi observând că inculpatul B.L.A. este de etnie rromă, S.I. a scos din buzunarul de la spatele pantalonilor şi i-a dat o bancotă de 10.000 lei inculpatului B.L.A.
În acelaşi timp, şi inculpatul G.D.A. i-a cerut lui S.I. bani şi, pentru că a fost refuzat, l-a lovit pe acesta, de mai multe ori, cu pumnii şi picioarele, iar inculpatul H.M.E. a luat cu forţa, din buzunarul de la spate al pantalonilor, suma de 72.000 lei.
S.I. a suferit leziuni care au necesitat, pentru vindecare, o zi de îngrijiri medicale.
Prin Decizia penală nr. 334 din 30 septembrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, apelurile declarate de inculpaţii G.D.A., M.B.M. şi S.A., au fost respinse, ca nefondate, sentinţa atacată fiind apreciată ca legală şi temeinică.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs numai inculpatul G.D.A.
Prin Decizia penală nr. 1207 din 17 februarie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis recursul declarat de inculpatul G.D.A. şi, prin extinderea efectelor acestui recurs şi faţă de inculpaţii M.B.M. şi S.A., a casat Decizia atacată, nr. 334 din 30 septembrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, şi a trimis cauza, spre rejudecare, instanţei de apel, cu motivarea că apelurile au fost judecate cu încălcarea dispoziţiilor art. 486 C. proc. pen., potrivit cu care judecata inculpaţilor majori şi minori, dacă nu este posibilă disjungerea, se face în compunerea prevăzută de art. 483 C. proc. pen., şi după procedura obişnuită, încălcare ce atrage sancţiunea nulităţii absolute a hotărârii, conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală minori şi familie, prin Decizia penală nr. 60 din 13 octombrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii, G.D.A., M.B.M. şi S.A. împotriva sentinţei penale nr. 82 din 29 ianuarie 2004 a Tribunalului Iaşi, sentinţă pe care a menţinut-o, cu motivarea că, atât încadrarea juridică dată faptelor cât şi tratamentul sancţionator au fost legale şi temeinice şi că nu s-a constatat existenţa altor temeiuri de fapt şi de drept care să ducă la desfiinţarea acesteia.
Împotriva acestei din urmă decizii, nr. 60 din 13 octombrie 2005, inculpatul G.D.A. a declarat recursul de faţă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând, prin apărător, în principal, schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de furt calificat, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt, confirmată de instanţa de apel, căreia i-a dat o încadrare juridică pe deplin legală. Astfel fiind, cererea de schimbare a încadrării juridice, cerere care a fost examinată şi, cu justificat temei, respinsă şi de instanţa de apel, nu poate fi primită, deoarece faptele inculpatului G.D.A. care, în două zile consecutive, împreună cu ceilalţi inculpaţi, folosind violenţe fizice şi psihice au deposedat de bani şi bunuri părţile vătămate, împotriva voinţei acestora, aflate în neputinţă de a se apăra, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie.
Împrejurarea că inculpaţii au participat în mod diferit la realizarea laturii obiective, unii comiţând violenţe, iar alţii comiţând atât acte de violenţă cât şi de însuşire a bunurilor, nu poate determina o altă încadrare juridică decât aceea de tâlhărie.
Sub aspectul individualizării pedepsei, se constată că inculpatului recurent G.D.A. i-a fost aplicată o pedeapsă de numai 5 ani închisoare, cuantum ce reprezintă minimul special prevăzut de textul de lege incriminator în vigoare la data săvârşirii faptelor, încât, în lipsa unor circumstanţe atenuante (care, de altfel, nici nu s-au cerut), nu se poate proceda la reducerea acesteia.
În baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins recursul, ca nefondat, şi l-a obligat pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1191/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1260/2006. Penal → |
|---|
