ICCJ. Decizia nr. 1374/2006. Penal

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE, secţia penală, Decizia nr. 1374 din 2 martie 2006

Prin rezoluţia dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, la 27 septembrie 2005, în dosarul nr. 152/P/2005, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii A.A. şi S.G.I., procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuş în legătură cu care s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor personale prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), ca urmare a sesizării formulate de P.T.

La 28 octombrie 2005, petiţionarul a adresat Curţii de Apel Oradea o plângere formulată împotriva acestei rezoluţii şi care a fost înregistrată pe rolul secţiei penale şi pentru cauze cu minori al acelei curţi cu numărul de dosar 4951/P/2005.

Plângere lui P.T. având acelaşi obiect a fost adresat instanţei respective şi la 2 noiembrie 2005 fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, cu numărul de dosar 5005/P/2005.

Ulterior, cele două cauze au fost conexate sub numărul de dosar 4951/P/2005, iar prin sentinţa penală nr. 58/ P pronunţată la 14 decembrie instanţa astfel sesizată a respins plângerea.

În motivarea sentinţei s-a reţinut în esenţă că petiţionarul nu a respectat prevederile art. 278 C. proc. pen., în sensul de a adresa procurorului general al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea plângere împotriva rezoluţiei din 27 septembrie 2005.

În aceeaşi ordine de idei s-a apreciat că, în raport cu prevederile art. 2781 C. proc. pen., plângerea adresată direct instanţei este inadmisibilă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal petiţionarul P.T., cauza fiind apoi înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, cu numărul de dosar 4951/P/2005.

În motivarea recursului, conţinută în două scrisori expediate 16 ianuarie 2006 şi 23 ianuarie 2006 şi comunicate ulterior în dosarul acestei Curţi, petiţionarul a susţinut, printre altele că a formulat în termen legal plângerea care, potrivit ar. 278 C. proc. pen., se adresează procurorului general a parchetului care a dat rezoluţia vizată.

În ceea ce îi priveşte intimaţii A.A. şi S.G. nu s-au prezentat în faţa acestei curţi şi nici nu au făcut cunoscut în scris punctul lor de vedere referitor la recursul declarat în cauză.

Recursul este nefondat.

În acest sens, Curtea are în vedere că înscrisurile depuse de petiţionarul P.T. în cele două dosare conexate de instanţa de fond precum şi în dosarul de recurs nu fac dovada că acesta ar fi dat curs prevederilor art. 278 C. proc. pen., în sensul de a se adresa, în termenul legal, procurorului general al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel cu plângere împotriva rezoluţiei date de acel parchet la 27 septembrie 2005.

Aşa fiind, sentinţa pronunţată în cauză pe baza unei corecte interpretări a prevederilor art. 278 şi art. 2781 C. proc. pen., apare ca temeinică şi legală, petiţionarul nefiind îndreptăţit, potrivit respectivelor reglementări, să se adreseze direct instanţei de judecată, înainte de a formula plângerea prevăzută de primul dintre cele două articole citate.

În acest context celelalte critici formulate de P.T. ca motive de recurs, dar care vizează nemulţumirile sale în raport cu Rezoluţia dată la 27 septembrie 2005 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea sunt irelevante, întrucât nu pot fi analizate în cadrul procedural definit prin demersurile petiţionarului.

În acelaşi sens, Curtea constată că în speţă nu îşi găsesc incidenţa nici unul dintre motivele legale de recurs care, potrivit art. 3859 alin. (2) C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi analizate, inclusiv din oficiu.

Prin urmare, Curtea va face aplicarea art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, în sensul respingerii recursului ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul a fost obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare prilejuite de judecarea cauzei în recurs.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1374/2006. Penal