ICCJ. Decizia nr. 1260/2006. Penal
| Comentarii |
|
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE, secţia penală, Decizia nr. 1260 din 27 februarie 2006
Printr-o cerere olografă expediată la 29 iulie 2005 (data poştei), din Penitenciarul Rahova, cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, condamnata A.S.T. a solicitat întreruperea, pe o perioadă de 3 luni, a executării pedepsei.
Prin sentinţa penală nr. 3012 din 23 august 2005 (dosar nr. 10271/2005), Judecătoria sectorului 5 Bucureşti şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, cu motivarea că, întrucât petenta a fost condamnată la 11 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 868 din 24 iunie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, sentinţă rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 5977 din 12 noiembrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, iar potrivit, art. 456 C. proc. pen., competenţa soluţionării cererii de întrerupere a executării pedepsei aparţine instanţei de executare sau instanţei corespunzătoare în grad în raza căreia se află locul de deţinere, acesta, Tribunalul Bucureşti, ca instanţă de executare, în a cărei rază teritorială se află şi locul de deţinere, este competent să soluţioneze cererea.
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 1348/ F din 25 octombrie 2005, pronunţată în dosar 5443/2005, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnata A.S.T., cu motivarea că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., deoarece situaţia materială precară a familiei condamnatei nu ar putea fi îmbunătăţită substanţial prin întreruperea executării pedepsei pe o perioadă care, conform legii, nu poate fi mai mare de 3 luni.
Prin Decizia penală nr. 938 din 30 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosar nr. 3668/2005, apelul declarat de condamnată împotriva sus-arătatei sentinţe a fost respins, ca nefondat, cu motivarea că, în mod corect, prima instanţă a apreciat că, în raport cu cele constatate în referatul de anchetă socială, şi anume, situaţia materială precară a familiei, nu se poate reţine o situaţie specială, care să reclame întreruperea executării pedepsei.
Împotriva acestei din urmă decizii, condamnata A.S.T. a declarat recursul de faţă, reiterând, prin apărător, motivarea cererii de întrerupere a executării pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Curtea, văzând că împotriva deciziei atacate nu au fost formulate critici explicite întemeiate pe prevederile art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. (apărătorul din oficiu al condamnatei mărginindu-se să reitereze motivele cererii de întrerupere a executării pedepsei) şi, în consecinţă, analizând Decizia atacată în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că aceasta este legală şi temeinică.
În adevăr, în speţa dedusă judecăţii, cerinţele art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., nu sunt îndeplinite, împrejurările invocate de condamnată (vârsta înaintată a mamei, boala de care aceasta suferă, pensia insuficientă şi condiţiile precare în care trăieşte), deşi reale, neputând constitui, după cum corect au apreciat atât instanţa de fond cât şi cea de apel, „împrejurări speciale", de natură a duce la întreruperea executării pedepsei, avându-se în vedere şi că această situaţie, abstracţie făcând de aspectul privind vârsta înaintată, nu ar putea fi remediată în 3 luni, durata maximă a întreruperii prevăzută de lege.
Astfel fiind, potrivit art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
În consecinţă, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1256/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1264/2006. Penal → |
|---|
