ICCJ. Decizia nr. 1499/2006. Penal
| Comentarii |
|
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE, secţia penală, Decizia nr. 1499 din 7 martie 2006
Prin încheierea pronunţată la 24 februarie 2006, în dosarul nr. 1047/2005, Curtea de Apel Târgu Mureş a dispus, printre altele, menţinerea măsurii arestării preventive a apelantului inculpat M.N.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată legal şi, de asemenea, legal menţinută, M.N. fiind condamnat în primă instanţă, la 5 ani şi 6 luni închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. b), cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 lit. b) din acelaşi cod.
S-a mai reţinut că şi în faza judecării apelului declarat de inculpat împotriva sentinţei penale nr. 300 din 2 decembrie 2005 a Tribunalului Mureş, subzistă temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive.
Împotriva încheierii inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, motivat în scris pe considerentele că părţile vătămate prin fapta sa sunt de acord să se împace cu el, pentru aceasta, are nevoie de bani pe care îi poate câştiga doar prin lăsarea în libertate, are familie compusă din soţie şi doi copii minori care i duc greu şi a recunoscut fapta săvârşită.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 148 lit. h) C. proc. pen., cu referire la dispoziţiile art. 148, art. 143 din acelaşi cod, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă acesta a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În cauză, inculpatul a fost condamnat de Tribunalul Mureş la 5 ani şi 6 luni închisoare, iar din modalitatea concretă în care a săvârşit fapta s-a reţinut că subzistă temeiurile care au dus la arestarea preventivă, lăsarea inculpatului în stare de libertate prezentând pericol pentru ordinea publică.
Verificând, din oficiu, temeinicia şi legalitatea încheierii recuzate, Curtea constată că în raport de gradul concret de pericol social al infracţiunii pentru care inculpatul a fost condamnat şi pentru a se asigura desfăşurarea în condiţii de celeritate a judecării apelului, există în continuare, temeiuri care justifică menţinerea stării de arest preventiv.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat nefiind fondat, va fi respins.
Conform dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1374/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1626/2006. Penal → |
|---|
