ICCJ. Decizia nr. 1177/2006. Penal
| Comentarii |
|
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE, secţia penală, Decizia nr. 1177 din 22 februarie 2006
Prin încheierea din Şedinţa publică din 8 februarie 2006 pronunţată în dosarul nr. 153/RG/2006, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în calitate de instanţă de apel a menţinut arestarea preventivă a inculpaţilor Ş.A. şi G.M., şi a dispus amânarea judecării căilor de atac în cauză la 8 martie 2006.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3002 şi a art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., instanţa de apel a constatat că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă în cauză a inculpaţilor în cursul urmăririi penale în baza art. 148 lit. h) C. proc. pen., cu începere de la 27 noiembrie 2003 (respectiv 23 ianuarie 2004) impun în continuare privarea de libertate avându-se în vedere condamnarea acestora în primă instanţă, la pedepse principale rezultante de 8 ani şi respectiv 7 ani închisoare, pentru infracţiuni grave prevăzute de art. 20, raportat la art. 174, art. 189 alin. (2) şi art. 208, art. 209 alin. (1) şi (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Prin recursurile declarate în cauză de inculpaţi în temeiul art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., se solicită casarea încheierii, iar în rejudecare pe fond revocarea măsurii arestării preventive cu motivarea că fiind condamnaţi în primă instanţă nu mai subzistă pericolul concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a acestora, lipsind astfel una din condiţiile cumulative obligatorii ce justifică soluţia instanţei de apel.
Recursul este nefondat.
Inculpaţii au fost arestaţi preventiv în cauză în temeiul art. 148 lit. h) C. proc. pen., întrucât li s-a imputat săvârşirea unor infracţiuni pentru care, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Prin sentinţa penală nr. 708/2005, Tribunalul Cluj, secţia penală, a confirmat existenţa infracţiunilor de tentativă la omor, lipsire de libertate şi furt calificat, ce au impus luarea măsurii arestării preventive, dispunând condamnarea inculpaţilor la pedepse rezultante de 8 ani şi respectiv 7 ani închisoare cu executare în regim de detenţie.
În raport cu cele arătate, pericolul concret pentru ordinea publică subzistă şi în prezent în cauză date fiind starea de nelinişte şi sentimentul de insecuritate în rândul societăţii civile, generate de rezonanţa socială negativă a faptului că persoane care au comis infracţiuni grave sunt lăsate în libertate după condamnarea acestora la pedepse severe cu executare în regim de detenţiei.
În plus, hotărârea provizorie de condamnare justifică privarea de libertate în scopul garantării pedepsei aplicate potrivit art. 5 paragraful 1 din C.E.D.O.
În consecinţă, încheierea atacată a fost legală şi temeinică, iar recursurile inculpaţilor au fost respinse, ca nefondate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost obligaţi aceştia potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la suma de câte 100 lei fiecare, din care 40 lei a reprezentat onorariu apărătorului desemnat din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei, cheltuieli judiciare statului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 364/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1191/2006. Penal → |
|---|
