ICCJ. Decizia nr. 127/2006. Penal
| Comentarii |
|
I.C.C.J., secţia penală, Decizia nr. 127 din 11 ianuarie 2006
Prin sentinţa penală nr. 333 din 19 septembrie 2005, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, s-a respins contestaţia la executare formulată de condamnatul M.P. împotriva sentinţei penale nr. 87/2001 a Tribunalului Teleorman.
S-a reţinut că, în motivarea cererii, condamnatul a arătat că a fost condamnat, la o pedeapsă de 20 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (3) C. pen., întrucât prejudiciul a fost mai mare de 50 milioane lei şi a solicitat aplicarea legii mai favorabile invocând dispoziţiile art. 146 C. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 546/2001.
Instanţa a mai reţinut că în speţă contestatorul solicită schimbarea încadrării juridice, ceea ce nu constituie un incident legat de executarea pedepsei, aşa încât contestaţia nu este fondată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 802/ A din 20 octombrie 2005, a respins apelul declarat de condamnat reţinând că, pe calea contestaţiei la executare, nu pot fi puse în discuţie chestiuni ţinând de legalitatea şi temeinicia soluţiei de condamnare, nu se pot analiza probatoriile şi nu poate fi modificată pedeapsa, dispoziţiile art. 461 C. proc. pen., referindu-se la incidenţe ce ţin exclusiv de executarea pedepsei şi nu de fondul în cadrul căruia a fost stabilită pedeapsa.
Condamnatul a declarat recurs în motivarea căruia a arătat că prin cererea formulată a solicitat aplicarea legii mai favorabile conform art. 15 C. pen.
Recursul îşi găseşte temeiul în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen. şi este fondat.
Din analiza actelor dosarului rezultă că, prin cererea formulată, condamnatul a solicitat aplicarea legii mai favorabile, în raport cu modificarea adusă art. 146 C. pen., referitor la înţelesul termenului de "consecinţe deosebit de grave".
Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 461 lit. d) şi art. 458 C. proc. pen.
Curtea constată că greşit, atât prima instanţă cât şi cea de apel, au examinat cauza exclusiv în raport cu dispoziţiile art. 461 lit. d) C. proc. pen., referitoare la contestaţia la executare, deşi condamnatul invocase ca temei de drept şi dispoziţiile art. 458 C. proc. pen., iar din motivarea cererii rezultă clar că solicită conform art. 15 C. pen., aplicarea legii mai favorabile.
Aşa fiind, se va admite recursul şi se vor casa hotărârile pronunţate.
Întrucât instanţele practic nu au soluţionat fondul cauzei, pronunţându-se asupra unei contestaţii la executare şi nu asupra cererii de a se face aplicarea legii mai favorabile, cauza va fi trimisă, conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., spre rejudecare la prima instanţă care va examina cererea în raport cu dispoziţiile art. 458 C. proc. pen. şi art. 15 C. pen.
Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu a fost suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1248/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1284/2006 Penal → |
|---|
