ICCJ. Decizia nr. 1357/2006. Penal
| Comentarii |
|
I.C.C.J., secţia penală, Decizia nr. 1357 din 1 martie 2006
Prin încheierea de şedinţă din 16 februarie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul penal nr. 533/2006, s-a dispus menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului C.D.M., în temeiul dispoziţiilor art. 160b alin. (1) şi (3), cu referire la art. 3002 C. proc. pen.
S-a reţinut că la primul termen de judecată a apelului declarat de inculpatul C.D.M. împotriva sentinţei penale nr. 870 din data de 19 decembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Iaşi şi dosarul nr. 8424/2005, instanţa de judecată, din oficiu, a pus în discuţia părţilor legalitatea şi temeinicia stării de arest preventiv a sus-numitului.
Apreciind că temeiul avut în vedere la luarea măsurii, art. 148 lit. h) C. proc. pen., nu s-a modificat şi nici nu a încetat, iar vinovăţia inculpatului a fost stabilită printr-o hotărâre de condamnare, chiar nedefinitivă, acesta fiind condamnat, la pedeapsa închisorii de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen., instanţa a dispus menţinerea arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul C.D.M., solicitând admiterea acestuia şi punerea sa de îndată în libertate.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat.
Inculpatul C.D.M. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen., constând în aceea că, în noaptea de 14 august 2005, a pulverizat spray lacrimogen în faţa părţii vătămate M.I. (taximetrist) şi i-a sustras telefonul mobil.
Măsura arestării preventive s-a dispus la data de 18 august 2005, în temeiul art. 148 lit. h) C. proc. pen. şi a fost menţinută pe tot parcursul procesului penal.
Prin sentinţa penală nr. 870 din 19 decembrie 2005, Tribunalul Iaşi a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Instanţa investită cu judecarea apelului declarat de inculpat împotriva sentinţei penale de condamnare, a constatat în mod just că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului C.D.M.
Dovezile existente privind vinovăţia inculpatului cu privire la săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de tâlhărie mai mare de 4 ani, pericolul social concret al faptei săvârşite reieşind din modalitatea de operare, dar şi al făptuitorului, care are antecedente penale, constituie motive legale şi temeinice de menţinere a măsurii arestării preventive a inculpatului, astfel cum a apreciat şi instanţa de fond.
Aşa fiind, şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă, ca nefondat, recursul inculpatului.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu, fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Au fost văzute dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1330/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1400/2006. Penal → |
|---|
