ICCJ. Decizia nr. 1349/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1349/2006
Dosar nr. 23426/1/2005
(nr. vechi 7338/2005)
Şedinţa publică din 1 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 249 din 6 iunie 2005 a Tribunalului Brăila, au fost condamnaţi:
- inculpatul D.P.D., la:
- o pedeapsă de 10 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la viol, prevăzută de art. 26 raportat la art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 75 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice, conform dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 75 lit. c) C. pen.
- o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 75 lit. c) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus şi s-a dispus ca inculpatul D.P.D. să execute pedeapsa principală cea mai grea respectiv pedeapsa de 10 ani închisoare, sporită la 12 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
- inculpaţii minori D.D., B.C.A. şi C.I., au fost condamnaţi, la:
- câte o pedeapsă principală de 7 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi 109 C. pen.
- câte o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi 109 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus şi s-a dispus ca fiecare inculpat minor să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 7 ani închisoare, sporită la 8 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpaţilor pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 5 iulie 2004 pentru inculpaţii B.C.A., D.D. şi D.P.D. şi cu începere de la data de 22 iulie 2004 pentru inculpatul C.I. şi până la zi pentru toţi inculpaţii.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii D.P.D., B.C.A., C.I. şi D.D. în solidar, iar inculpaţii minori B.C.A., C.I. şi D.D. în solidar cu părţile responsabile civilmente B.C., C.P., C.M., D.R. şi D.M., la plata sumei de 19.697.610 lei cu titlul de despăgubiri materiale, a sumei de 750.000.000 lei cu titlul de daune morale şi a sumei de 5.378.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către partea civilă P.A.F., reprezentată de mama ei, C.P.N.
În baza art. 163 C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii asiguratorii asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor şi părţilor responsabile civilmente până la concurenţa sumei de 800.000.000 lei.
Inculpatul D.P.D. a fost obligat la plata sumei de 5.000.000 lei, iar inculpaţii minori B.C.A., C.I. şi D.D. în solidar cu părţile responsabile civilmente B.C., C.P., C.M., D.R. şi D.M., la câte 5.000.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
În seara zilei de 18 aprilie 2004 partea vătămată a fost acostată de inculpatul D.D. care a condus-o la scara blocului E din cartierul Radu Negru din oraşul Brăila.
Pe fondul unor discuţii la etajul 1 a venit şi inculpatul B.C.A., partea vătămată fiind condusă la etajul 4 unde a venit şi inculpatul D.P.D., care a împins-o în lift urcând împreună la etajul X, întrând într-o încăpere situată pe bloc.
Partea vătămată faţă de propunerea inculpaţilor de a întreţine relaţii sexuale le-a spus că este virgină şi că are 14 ani.
Inculpatul D.D. a început să o pipăie pe partea vătămată care şi-a dat pantalonii jos iar inculpatul D.P.D., a început să o lovească cu pumnii şi picioarele pentru a se aplica şi a avea un raport sexual oral.
În acest timp inculpaţii au obligat-o să-l masturbeze pe inculpatul C.I.
Ulterior a avut un contact sexual oral şi inculpatul B.C.A. şi C.I.
Inculpatul D.D. a încercat să aibă un raport sexual normal cu partea vătămată dar nu a reuşit.
După 2 ore partea vătămată a fost condusă acasă.
Sub influenţa jurămintelor şi a ameninţărilor inculpaţilor iniţial partea vătămată nu i-a spus mamei sale ce s-a întâmplat motivând întârzierea prin faptul că s-a plimbat pe faleză cu un băiat.
La data de 21 aprilie 2004 partea vătămată i-a destăinuit mamei sale ce s-a întâmplat şi drept urmare au fost sesizate de poliţie.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii D.P.D., D.D., B.C.A. şi C.I., criticând-o pentru greşita încadrare juridică a faptelor, solicitându-se schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de viol în infracţiunea de perversiuni sexuale prevăzută de art. 201 alin. (4) C. proc. pen., şi respectiv complicitate la această infracţiune şi reducerea pedepselor, faţă de circumstanţele atenuante personale şi comportamentul victimei.
S-a mai criticat sentinţa pentru greşita soluţionare a laturii civile, susţinându-se că suma acordată cu titlu de daune morale este exagerat de mare.
Prin Decizia penală nr. 78/ A din 8 noiembrie 2005, Curtea de Apel Galaţi a admis apelurile dispunându-se:
A admis apelurile declarate de inculpaţii D.P.D., deţinut în Penitenciarul Galaţi, D.D., B.C.A. şi C.I., toţi deţinuţi în Penitenciarul de Minori şi Tineri Tichileşti împotriva sentinţei penale nr. 249 din 6 iunie 2005 pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 3381/2004, şi în consecinţă:
A desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 249 din 6 iunie 2005 a Tribunalului Brăila şi în rejudecare:
A înlăturat din sentinţa penală dispoziţiile potrivit cărora:
- au fost condamnaţi inculpaţii minori D.D., B.C.A. şi C.I., la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 (patru ani);
- în baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., art. 998 şi următoarele C. civ., au fost obligaţi inculpaţii D.D., B.C.A., C.I. şi D.D. în solidar, iar inculpaţii minori B.C.A., C.I. şi D.D. în solidar şi cu părţile responsabile civilmente B.C., C.P., C.M., D.R. şi D.M., la plata sumei de 19.697.610 lei cu titlul de despăgubiri materiale, şi la 750.000.000 lei cu titlul de daune morale către partea civilă P.A.F., reprezentată de mama ei, C.P.N.
- au fost obligaţi inculpaţii în solidar, iar inculpaţii minori B.C.A., C.I. şi D.D. în solidar cu părţile responsabile civilmente B.C., C.P., C.M., D.R. şi D.M. să plătească părţii civile P.A.F. suma de 378.000 lei reprezentând contravaloarea certificatului medico – legal şi 5.000.000 lei, reprezentând onorariu avocat;
- au fost obligaţi inculpaţii minori B.C.A., C.I. şi D.D. în solidar cu părţile responsabile civilmente B.C., C.P., C.M., D.R. şi D.M. la câte 5.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
- s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C.I. durata arestării preventive cu începere de la data de 22 iulie 2004 la zi.
A redus pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului D.P.D. de la 12 ani închisoare la 11 ani închisoare.
În baza art. 14 C. proc. pen., art. 998, 1000 alin. (2) şi art. 1003 C. civ., a obligat pe inculpaţii D.P.D., B.C.A., C.I. şi D.D. în solidar, pe inculpatul B.C.A. în solidar cu partea responsabilă civilmente B.C. pe inculpatul C.I. în solidar şi cu părţile responsabile civilmente C.P. şi C.M. şi pe inculpatul D.D. în solidar şi cu părţile responsabile civilmente D.R. şi D.M. să plătească părţii civile P.A.F., prin reprezentant legal C.P.N. suma de 19.697.610 lei cu titlu de despăgubiri materiale şi suma de 200.000.000 lei cu titlul de daune morale.
În baza art. 193 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., a obligat pe inculpaţii D.P.D. şi B.C.A. în solidar cu partea responsabilă civilmente B.C., C.I. în solidar cu părţile responsabile civilmente C.P. şi C.M. şi inculpatul D.D. în solidar cu părţile responsabile civilmente D.R. şi D.M. să plătească fiecare câte 1.344.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare părţii vătămate P.A.F., prin reprezentant legal C.P.N.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpatul B.C.A. în solidar cu partea responsabilă civilmente B.C., pe inculpatul C.I. în solidar cu părţile responsabile civilmente C.P. şi C.M. şi inculpatul D.D. în solidar cu părţile responsabile civilmente D.R. şi D.M. la câte 5.000.000 lei fiecare cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
A redus cuantumul măsurii asiguratorii dispuse în baza art. 163 C. proc. pen., asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor şi părţilor responsabile civilmente de la suma de 800.000.000 lei până la concurenţa sumei de 225.075.610 lei.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Conform art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpaţilor.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor D.P.D., B.C.A. şi D.D. durata reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 5 iulie 2004 şi din pedeapsa aplicată inculpatului C.I. durata arestării preventive cu începere de la data de 8 iulie 2004 şi până la data de 8 noiembrie 2005 pentru toţi inculpaţii.
Această decizie a fost atacată cu recurs de către inculpaţii D.P.D. şi D.D. şi de partea civilă P.A.F. prin reprezentantul său C.P.N.
Inculpatul D.P.D. a susţinut ca instanţa de apel nu s-a pronunţat în mod convingător asupra oportunităţii şi concludenţei cererii de administrare a unor noi probe care să garanteze dreptul la apărare şi, în fond, dacă este vinovat sau nu de faptele imputate.
Printr-un alt motiv formulat s-a susţinut că încadrarea juridică a faptei prin reţinerea agravantei prevăzută de art. 197 alin. (3) C. proc. pen. (dacă victima nu a împlinit vârsta de 15 ani), este greşită deoarece nu a cunoscut că victima are numai 14 ani şi a crezut că este mai mare.
Prin al treilea motiv de casare s-a susţinut că pedeapsa aplicată este prea mare, instanţa de fond trebuind sa aplice pedeapsa fără să fi avut influenţă starea de recidivă postcondamnatorie.
Se mai arată că instanţa de judecată trebuie să reţină în favoarea sa circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen., faţă de comportamentul frivol al părţii vătămate.
Criticile formulate, cu excepţia unui aspect privind individualizarea pedepselor, sunt neîntemeiate.
Din analiza materialului probator a dosarului se constată că s-au administrat probe suficiente şi s-a lămurit cauza sub toate aspectele.
Declaraţiile părţii vătămate se coroborează cu recunoaşterea de către aceasta din grup a inculpatului D.P.D., ca fiind autorul faptelor, şi, în mare parte, cele date de inculpat, din care reiese că a fost la locul faptei şi a intervenit în timpul agresiunii împotriva părţii vătămate, cum şi că a cerut celorlalţi inculpaţi să declare că el nu a fost la faţa locului, pentru a scăpa de urmărirea penală.
Încadrarea juridică a faptei este corectă, justificat reţinându-se că în raport de situaţia de fapt, care rezultă din materialul probator al cauzei, că inculpatul D.P.D. este autorul infracţiunilor.
De asemenea, s-a reţinut şi făcut aplicarea art. 197 alin. (3) C. pen., întrucât s-a ştiut de către inculpat că victima are vârsta de 14 ani, vârstă ce putea fi apreciată în raport de modul cum se prezenta partea vătămată.
Pentru a cunoaşte chiar de la partea vătămată vârsta, inculpatul D.P.D. a întrebat-o ce etate are, primind răspuns că are 14 ani şi jumătate, de faţă fiind şi ceilalţi inculpaţi.
Totodată, se constată că în sarcina inculpatului D.P.D. s-a reţinut corect recidiva prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în raport de pedeapsa anterioară de1,6 luni închisoare cu suspendare condiţionată a executării pedepsei şi s-a dat eficienţă acestui text de lege.
În ceea ce priveşte pedepsele aplicate pentru fiecare din infracţiunile comise, se constată că sunt corespunzătoare în raport cu gravitatea faptelor, săvârşite şi pericolul social sporit al persoanei inculpatului D.P.D. care este recidivist şi a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal.
Sporul de pedeapsă aplicat acestuia nu apare ca justificat.
Potrivit art. 34 lit. b) C. pen., dacă pedeapsa cea mai grea nu este îndestulătoare se poate adăuga un spor de până la 5 ani.
În raport de faptul că inculpatul este tânăr, muncitor calificat, încadrat în muncă, pedeapsa cea mai grea este îndestulătoare şi nu se impune aplicarea unui spor de pedeapsă, recursul fiind întemeiat sub acest motiv.
Inculpatul D.D., în recursul său, a criticat Decizia cu privire la încadrarea juridică a faptei de viol pentru reţinerea dispoziţiilor alineatului 3 al art. 197 C. pen., susţinând că nu a cunoscut vârsta reală a victimei.
Critica nu este întemeiată pentru considerentele expuse la analizarea aceleiaşi motiv de recurs invocat de inculpatul D.P.D., la care se adaugă împrejurarea relatată chiar de inculpat că a întâlnit-o pe partea vătămată mai înainte de săvârşirea faptelor reţinute, el cunoscând vârsta reală a victimei.
Printr-un alt motiv de recurs formulat de inculpatul D.D. ş-a criticat Decizia cu privire la individualizarea pedepselor, solicitând reducerea acestora prin recunoaşterea circumstanţelor atenuante prevăzute art. 74 C. pen. Nici această critică nu este fondată, nejustificându-se cererea de acordare de circumstanţe atenuante, avându-se în vedere că inculpatul nu este la prima faptă penală, cât şi contribuţia sa efectivă la săvârşirea infracţiunii de viol.
În ceea ce priveşte sporul de pedeapsă pentru concursul de infracţiuni, la fel ca şi la inculpatul D.P.D., nu este justificat, pedeapsa cea mai grea fiind suficientă pentru redozarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
De asemenea, aplicarea pedepselor cele mai mari este suficientă în cazul inculpaţilor C.I. şi B.C.A., astfel că, potrivit dispozitivului art. 3857 C. proc. pen., cu privire la efectul extensiv al recursului, Înalta Curte urmează să examineze cauza şi cu privire la cei doi inculpaţi care nu au declarat recurs.
Inculpatul D.D. a declarat recurs şi cu privire la soluţionarea laturii civile a cauzei, susţinând că despăgubirile civile acordate pentru daune morale nu se justifică.
Motivul invocat nu se justifică .
Se constată că instanţa de apel a examinat acest aspect şi a redus daunele morale acordate la suma de 200.000.000 lei, menţinând despăgubirile pentru prejudicii materiale la suma de 19.631.610 lei.
Sumele acordate reprezintă o justă reparaţie a prejudiciilor morale şi materiale cauzate părţii vătămate.
Partea civilă prin reprezentantul legal a declarat recurs arătând că este nemulţumită de reducerea de către instanţa de apel a daunelor morale.
Aşa cum s-a arătat la examinarea recursului anterior, reducerea în apel a daunelor morale este rezultatul unei analize judicioase şi corecte aprecieri şi este deplin justificată.
De altfel, recurenta nu a dovedit prin probe concludente că i s-a cauzat un prejudiciu moral mai mare.
Pentru considerentele ce preced, urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a se admite recursurile declarate de inculpaţii D.P.D. şi D.D., casându-se sentinţa primei instanţei şi Decizia atacată cu privire la sporul de pedeapsă aplicat în baza art. 34 lit. b) C. pen.
Se vor extinde efectele recursului asupra intimaţilor inculpaţi C.I. şi B.C.A., sporul de un an închisoare aplicat fiind înlăturat.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor susmenţionate vor fi menţinute. În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de partea civilă prin reprezentantul legal va fi respins ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor timpul reţinerii şi arestării preventive la zi.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii D.P.D. şi D.D. împotriva deciziei penale nr. 78 din 8 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi.
Casează hotărârea atacată precum şi sentinţa penală nr. 249 din 6 iunie 2005 a Tribunalului Brăila.
Extinde efectele recursului şi asupra intimaţilor inculpaţi C.I. şi B.C.A.
Înlătură sporul de un an închisoare aplicat inculpaţilor urmând ca aceştia să execute pedeapsa rezultantă după cum urmează:
D.P.D. 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., iar inculpaţii D.D., B.C.A. şi C.I. câte 7 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor D.P.D., D.D. şi B.C.A., perioada reţineri şi arestării preventive de la 5 iulie 2004 la 1 martie 2006 iar pentru inculpatul C.I. de la 8 iulie 2004 la 1 martie 2005.
Onorariile de avocaţi pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor D.D., C.I. şi B.C.A. în sume de câte 100 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă P.A.F. prin reprezentant C.P.N. împotriva deciziei penale sus-menţionate.
Obligă recurenta parte civilă prin reprezentant C.P.N. la plata sumei de 120 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1303/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... | ICCJ. Decizia nr. 1501/2006. Penal → |
|---|
