ICCJ. Decizia nr. 1332/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1332/2006
Dosar nr. 19953/1/2005
(nr. vechi 5598/2005)
Şedinţa publică din 1 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 225 din 3 mai 2005, Tribunalul Bacău l-a condamnat pe inculpatul F.M., în baza art. 183 C. pen., la 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
A fost dedusă reţinerea din 2 decembrie 2004.
Inculpatul a fost obligat către partea civilă F.M., prin curator F.A., la plata sumei de 500.000 lei cu titlu de contribuţie periodică lunară, până la majoratul acestuia, 8 decembrie 2008 precum şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că soţii, inculpat F.M. şi victima F.S. sunt locuitori ai comunei Faraoni, jud. Bacău.
Pe fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice, victima F.S., îşi neglija în ultimii 2 ani activităţile casnice, ceea ce constituia motiv de declanşare a unor situaţii conflictuale între soţi şi care deseori se finalizau cu acte de violenţă din partea inculpatului.
În data de 13 iunie 2004, inculpatul F.M. împreună cu fiul său F.A. şi numitul J.P. au sărbătorit în locuinţa inculpatului, hramul Bisericii Sf. Anton, consumând 5 litri de vin după care, în după amiaza aceleiaşi zile au mers la locuinţa numitului S.M., unde au rămas până în jurul orelor 22,00.
Întors la domiciliu, inculpatul a constatat că victima refuză să-i deschidă uşa pentru a intra în cameră şi revoltat de acest comportament, după ce a pătruns în interior, a lovit-o pe soţie de mai multe ori cu piciorul şi cu pumnii, părăsind apoi încăperea.
În jurul orelor 4,00, fiul F.A., întors la domiciliu, şi-a găsit mama în bucătărie, prezentând leziuni la faţă.
Întrebându-şi tatăl dacă a exercitat violenţe asupra victimei, inculpatul a negat.
În aceeaşi zi, aproximativ orele 11,30, cei doi fii, F.A. şi F.M. au sesizat că mama lor nu mai reacţionează, că a încetat din viaţă.
Din Raportul medico-legal de necropsie al S.J.M.L. Bacău, rezultă că moartea victimei F.S., 53 ani, a fost violentă şi s-a datorat şocului hemoragic, consecutiv hemoragiei interne prin ruptură de mezenter din cadrul unui traumatism toraco-abdominal, care a survenit la o persoană cu tare organice preexistente (ciroză hepatică mecronodulară, miocardofibroză, etc.).
Leziunile au fost posibil produse prin lovire – cădere, victima prezentând o îmbibaţie alcoolică în sânge de 1,35 gr. %o.
Victima a prezentat şi fracturi costale C.3 - C.4 - C.5 dreapta şi C.3 stânga care sunt recente, putând data de 24–36 ore dar pot fi încadrate şi într-un maxim de vechime de 4-7 zile faţă de deces, posibil consecinţa unor căderi repetate, mai ales că victima era o consumatoare cronică de alcool.
Comisia de avizare din cadrul I.M.L. Iaşi a fost de acord cu concluziile raportului de necropsie, cu precizări: leziunile s-au produs printr-un mecanism mixt de loviri şi cădere, fiind contemporane cu decesul; leziunile extremităţii cefalice sunt produse prin lovire iar cele toracice şi abdominale posibil şi prin cădere, gravitatea lor şi decesul fiind favorizat de leziunile preexistente ale victimei.
În sfârşit, Comisia superioară medico-legală din cadrul I.M.L. Mina Minovici Bucureşti, constată că multitudinea, morfologia şi topografia leziunilor traumatice externe pledează pentru producerea acestora prin loviri cu şi de corpuri dure iar cele interne s-au putut produce prin lovire cu corp dur şi comprimarea toraco-abdominale, acestea din urmă având rol tanato-generator.
Toate leziunile traumatice interne şi externe pot data din 12 iunie 2004, fiind exclusă producerea tuturor acestora prin cădere sau căderi repetate.
Faţă de toate aceste precizări s-a reţinut că fapta inculpatului F.M. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul F.M. a declarat apel, criticând-o pentru greşita reţinere a situaţiei de fapt, neexistând probe de vinovăţie a sa, victima neputând deceda din actul de violenţă pe care admite că l-a săvârşit şi care a constat într-o palmă, motiv pentru care a solicitat achitarea iar, în subsidiar reducerea pedepsei prin acordarea de circumstanţe atenuante.
Prin Decizia penală nr. 282 din 6 septembrie 2005, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, constatând că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, din care rezultă că decesul victimei F.S. este consecinţa unor leziuni produse prin loviri, confirmate medico-legal şi că singura persoană care a agresat-o pe victimă este inculpatul iar pedeapsa a fost bine individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpatul F.M., care, prin motivele scrise a criticat hotărârile pentru greşita condamnare, neexistând dovezi că a exercitat violenţe faţă de victimă, singura probă fiind actul medico-legal, iar, în subsidiar solicitând reducerea pedepsei prin reţinerea circumstanţelor atenuante.
Prin concluziile scrise depuse de apărător s-a criticat modul de administrare a actelor medico-legale, fără să fi fost adusă la cunoştinţa inculpatului întrebările formulate, şi relativitatea concluziilor, prin formulări de genul „s-ar fi putut" şi „pot", ignorându-se concluzia potrivit căreia „gravitatea leziunilor şi decesul au fost favorizate de leziunile preexistente ale victimei".
Verificând hotărârile criticate pe baza materialului de la dosar, Curtea constată următoarele:
Recursul inculpatului se întemeiază pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 12 şi 14 C. proc. pen. şi este fondat numai pentru greşita individualizare a pedepsei în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Aşa cum rezultă din considerentele hotărârilor, instanţele, de fond şi apel, au reţinut situaţia de fapt în concordanţă cu mijloacele de probă administrate, între care esenţiale fiind declaraţiile fiului victimei şi al inculpatului, F.A., ale vecinilor care au relatat modul de convieţuire în familia inculpatului, cu deosebire frecvenţa mare a consumului de alcool de către victimă, actele medico-legale şi declaraţiile inculpatului, care a recunoscut că, în seara de 12 iunie 2004, enervat de refuzul soţiei de a-i deschide uşa, după ce a pătruns în locuinţă i-a dat victimei a palmă determinând căderea acesteia pe colţul plitei de la sobă, de care s-a lovit.
Procedura administrării actelor medico-legale, respectiv a Raportului medico-legal de necropsie, avizul Comisiei din cadrul I.M.L. Iaşi – avizul C.S.M.L. de pe lângă I.M.L. Mina Minovici Bucureşti, a fost cea legală, Regulamentul de aplicare a OG nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală prevăzând această succesiune în elaborarea din punct de vedere ştiinţific a concluziilor medico-legale.
Inculpatului F.M. i-au fost aduse la cunoştinţă pe parcursul urmăririi penale şi cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală concluziile tuturor actelor medico-legale, acesta neavând de formulat cereri noi sau obiecţii.
Pe de altă parte, este neîntemeiată şi critica potrivit căreia nu s-a ţinut seama în cauză de preexistenţa unor afecţiuni ale victimei care au favorizat gravitatea leziunilor ulterioare şi decesul acesteia. Instanţa de apel a analizat probaţiunea avută în vedere de instanţa de fond şi a constatat, întemeiat, că în cadrul acesteia se află şi Raportul medico-legal de necropsie şi avizul Comisiei din cadrul I.M.L. Iaşi, care in terminis, precizează rolul favorizant al leziunilor preexistente ale victimei, comentând, însă, prin propriile considerente, că existenţa acestora nu este de natură să înlăture răspunderea penală a inculpatului.
Această interpretare dată de instanţa de apel este corectă, fiind stabilit că atâta timp cât o condiţie, cum este, în cauză, lovirea victimei şi producerea unor leziuni care devin tanatogeneratoare pe fondul unor leziuni preexistente ale victimei, a contribuit „sine qua non" la producerea unui rezultat, implicit acea condiţie constituie una din cauzele rezultatului.
Fără tarele organice preexistente (ciroza hepatică, miocardofibroză) ale victimei, cunoscute de inculpat, leziunile produse prin violenţele acestuia din urmă nu ar fi cauzat, probabil, moartea sus-numitei însă este cert că fără acţiunile violente ale inculpatului, moartea victimei nu s-ar fi produs sau în orice caz, nu ar fi survenit atunci şi în acele împrejurări.
Aşa cum s-a arătat, recursul inculpatului F.M. este, însă, fondat pentru greşita individualizare a pedepsei.
Atât împrejurările săvârşirii faptei, sus-menţionate, cât şi cele privitoare la persoana inculpatului, având în vedere caracterizările de la autorităţile locale şi declaraţiile concetăţenilor referitoare la conduita bună a făptuitorului în colectivitate şi lipsa antecedentelor penale, se impune să fie valorificate la semnificaţia lor reală, în concurs cu celelalte criterii de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), între care fiind şi gradul ridicat de pericol social al infracţiunii săvârşite.
Curtea constată că aplicarea unei pedepse egală cu minimul special prevăzut de lege asigură realizarea atât a funcţiilor de constrângere şi reeducare ale sancţiunii cât şi a scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Faţă de cele ce preced, recursul inculpatului F.M. va fi admis şi, casând hotărârile atacate, se va proceda în rejudecare la o nouă individualizare a pedepsei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul F.M. împotriva deciziei penale nr. 282 din 6 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bacău.
Casează hotărârea atacată precum şi sentinţa penală nr. 225 din 3 mai 2005 Tribunalului Bacău, numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., pe care o reduce de la 6 ani la 5 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1324/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1333/2006. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
