ICCJ. Decizia nr. 1324/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1324/2006
Dosar nr. 996/1/2006
Şedinţa publică din 1 martie 2006
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 397 din 3 octombrie 2005, Tribunalul Vrancea a condamnat pe inculpatul D.C., pentru săvârşirea infracţiunilor:
- omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., la pedeapsa de 16 ani şi 6 luni închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;
- loviri sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., la un an închisoare (parte vătămată M.E.).
S-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani şi 6 luni închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 şi 64 C. pen.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui cuţit cu mâner din aluminiu şi a unei bâte ciobăneşti, bunuri ce au aparţinut inculpatului.
Inculpatul a fost obligat la 10.000 lei RON daune materiale şi la plata sumei de 3.000 lei RON daune morale către partea civilă M.E.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, pe baza probelor administrate, următoarea situaţie de fapt:
În anul 1998 victima M.C. s-a căsătorit cu fiica inculpatului, M.L. (fostă D.). Inculpatul D.C. a acceptat ca tinerii căsătoriţi să locuiască împreună cu acesta, în acelaşi imobil. În ultima perioadă între cei doi tineri au apărut grave neînţelegeri, certându-se mereu.
Aşa s-a întâmplat şi în data de 10 aprilie 2005, când inculpatul a intervenit şi i-a cerut lui M.C. să plece din casa sa. Acesta şi-a luat copilul în vârstă de 5 ani şi a plecat la mama sa M.E. care îşi are domiciliul în aceeaşi localitate.
În seara zilei de 14 aprilie 2005, în jurul orelor 20,00, M.C., împreună cu doi consăteni, M.D. şi T.D., s-au deplasat la un magazin mixt, aflat în aceeaşi localitate, ce aparţinea inculpatului şi unde fiica acestuia M.L. era gestionară.
Cei trei au găsit în magazin pe M.L. şi pe un bărbat, cu care se presupunea că, M.L. ar fi avut legături extraconjugale, motiv pentru care i-au cerut bărbatului să plece din magazin, acesta conformându-se.
La puţin timp a venit în magazin şi M.E. împreună cu copilul fiului ei. Aceasta a încercat să împace pe M.C. şi M.L.
La un moment dat, în jurul orelor 21,00, şi-a făcut apariţia şi inculpatul. Acesta venea seara, în mod obişnuit, pentru a asigura paza şi ordinea la acest magazin.
Inculpatul i-a văzut în magazin pe M.E. şi pe fiul său şi indignat de faptul că aceştia nesocotiseră cererea de a nu mai intra în magazinul său, s-a îndreptat spre M.E. şi i-a aplicat cu bâta ciobănească mai multe lovituri în zona dorsală a corpului. A intervenit martorul M.D. care i-a luat inculpatului bâta din mână şi a aruncat-o afară din magazin.
Imediat inculpatul a scos din buzunar un cuţit cu care a lovit-o pe M.E., în mod repetat, în aceeaşi zonă. M.C. a sărit în apărarea mamei sale şi în aceeaşi împrejurare, inculpatul l-a lovit, în mod repetat în zona capului, cauzându-i grave leziuni care au condus la deces.
Din raportul de constatare medico-legală a rezultat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat ischemiei acute cerebrale şi hemoragiei externe acute consecutive unei plăgi înţepate tăiate, penetrantă retro-mandibular, cu secţionarea arterei carotide interne şi a unor ramuri din carotida externă, că această leziune prin topografia şi morfologia ei a fost realizată prin lovire activă cu un corp înţepător-tăietor (cuţit) şi că între leziunile traumatice constatate şi deces există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată.
În ce priveşte pe partea vătămată M.E., actul medico-legal a concluzionat că aceasta a prezentat leziuni de violenţă corporală, că acestea au putut fi produse prin lovire cu un corp tăietor-înţepător şi un corp contondent şi că pentru vindecarea leziunilor au fost necesare 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul care a formulat critici cu privire la omisiunea reţinerii dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., şi la întinderea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 504/ A din 22 decembrie 2005, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondat, apelul declarat reţinând că probele nu au făcut dovada condiţiilor necesare reţinerii dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., iar pedeapsa a fost corect apreciată cu respectarea art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul care prin motivele scrise, cât şi oral a susţinut, în esenţă, următoarele:
- în principal, critica a vizat împrejurarea că în nici o fază procesuală inculpatul nu a avut posibilitatea să administreze probe în apărare din care să rezulte că a lovit în condiţiile legitimei apărări; în acest sens, a cerut admiterea recursului şi casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond;
- în subsidiar, a considerat că pedeapsa nu a fost just individualizată în raport de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta.
În susţinerea acestor motive au fost invocate dispoziţiile cazurilor de casare înscrise în art. 3859 alin. (1) pct. 10, 12 şi 14 C. proc. pen.
Examinând hotărârile atacate în raport de aceste critici cât şi de cazurile de casare invocate, se constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru cele ce urmează.
Pe parcursul procesului penal inculpatul a recunoscut comiterea faptei, aşa cum a fost reţinută în actul de sesizare al instanţei, nu a invocat legitima apărare şi în acest sens, nu a solicitat probe în apărare nici în faţa instanţei de fond şi nici în faţa instanţei de apel.
La proba cu martori, pe latură civilă, inculpatul şi apărătorul său au renunţat în faţa instanţei de fond, iar în apel, au revenit, proba însă le-a fost respinsă de Curtea de Apel Galaţi pentru considerentele prezentate în practicaua deciziei penale nr. 504 din 22 decembrie 2005.
Dar, indiferent de susţinerile inculpatului sau de conduita lui procesuală, legitima apărare nu a fost dovedită cu probele administrate.
Astfel, din modul de desfăşurare al faptelor relatat de martori şi chiar de inculpat se desprinde împrejurarea că inculpatul a lovit mai întâi pe partea civilă, folosind o bâtă ciobănească.
Faptele comise de inculpat, în seara de 14 aprilie 2005, s-au petrecut în magazinul acestuia, de faţă fiind mai multe persoane, care după ce au reuşit să-l dezarmeze de bâtă au putut observa că inculpatul a scos un cuţit cu care a lovit mai întâi pe M.E. apoi şi pe M.C. care sărise în apărarea sa.
Martorii M.D., M.L., T.D. au relatat, în mod constant, derularea activităţii infracţionale, din cuprinsul acestor probe nerezultând că inculpatul s-a aflat în faţa unui atac material direct, imediat şi injust îndreptat de victimă sau de o altă persoană împotriva sa. În lipsa acestei condiţii inculpatul nu a acţionat pentru a înlătura un atac şi în consecinţă nu s-a aflat în stare de legitimă apărare pentru ca faptelor comise să li se înlăture caracterul penal.
Nefiind realizate cerinţele legitimei apărări şi nici ale scuzei provocării, inculpatul fiind cel care a declanşat şi continuat atacul împotriva celor două victime, în mod corect, împotriva sa s-a pronunţat o soluţie de condamnare şi i s-a aplicat o pedeapsă în limitele legale sancţionatoare.
Nici în ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate nu se constată motive de reducere, instanţa de fond stabilind o pedeapsă cu respectarea criteriilor generale şi speciale de individualizare, apreciind în deopotrivă măsură atât pericolul social deosebit al faptei, consecinţa ireversibilă produsă, dar şi vârsta şi persoana făptuitorului.
În acest context, criticile formulate sunt nefondate şi potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 504/ A din 22 decembrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 16 mai 2005 la 1 martie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1319/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1332/2006. Penal → |
|---|
