ICCJ. Decizia nr. 1393/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1393/2006
Dosar nr. 697/1/2006
Şedinţa publică din 3 martie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 154 din 30 iunie 2005, Tribunalul Olt, în baza art. 208 – art. 209 lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul V.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat la 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 208 – art. 209 lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 C. pen. A fost menţinută măsura arestării preventive şi în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 6 ianuarie 2005 la zi.
În baza art. 208 – art. 209 lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 192 alin. (2) cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul la 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 208 şi art. 209 lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 4 ani şi 6 luni închisoare cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 lit. c) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 C. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive şi în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat durata reţinerii şi arestul preventiv începând cu data de 6 ianuarie 2005 la zi.
În baza art. 208 – art. 209 lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., a fost condamnat inculpatul V.D.M. la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), a fost condamnat inculpatul la un an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 208 – art. 209 lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. h) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Pedeapsa aplicată a fost suspendată sub supraveghere pe o durată de 4 ani.
Minorul a fost încredinţat mamei sale până la împlinirea vârstei de 18 ani, iar după această dată inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 lit. a) – d) C. pen., respectiv: să se prezinte la datele fixate de S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Olt; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă, sau locuinţă, precum şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea; va comunica şi justifica schimbarea locului de muncă; va comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă. S-a atras atenţia minorului cu privire la dispoziţiile art. 1101 alin. (3) C. pen.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar, minorul în solidar şi cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 50.188.705 lei plus dobânda legală începând cu data de 27 aprilie 2005 până la achitarea debitului către D.T.O.
Inculpaţii au fost obligaţi la cheltuieli judiciare statului, inculpatul minor fiind obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Olt a reţinut că, în noaptea de 15 noiembrie 2004, inculpaţii V.I., D.M. şi V.D.M. au luat hotărârea de a sustrage o vacă din domiciliul părţii vătămate T.C. situat în sat Dranovăţu, jud. Olt.
Pentru punerea în aplicare a rezoluţiunii infracţionale, cei trei au pătruns prin grădină în curtea părţii vătămate şi apoi în grajdul acesteia de unde a sustras vaca şi, urmând acelaşi traseu, au mers şi au dus-o la domiciliul numiţilor C.G., C.I.A., C.C.P., în acest loc fiind găsit animalul de către organele de poliţie.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpaţilor de a pătrunde fără drept în domiciliul părţii vătămate constituie elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen., iar fapta de a sustrage vaca întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 208 – art. 209 lit. a) şi g) C. pen.
În sarcina inculpaţilor s-a reţinut, de asemenea, săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. h) C. pen., întrucât în noaptea de 30 noiembrie 2004 din 1 decembrie 2004 au sustras 350 m cablu telefonic de fibră optică din secţiunea Pleşoiu – Cîrlogani, în localitatea Arceşti, jud. Olt.
Fapta a fost comisă în următoarea modalitate:
Cei trei inculpaţi s-au deplasat cu calul şi căruţa aparţinând inculpatului D.M. pe raza satului Arceşti şi de la linia telefonică au sustras cablul telefonic, crezând că acesta este din cupru sau aluminiu.
Cablul a fost adus în domiciliul inculpatului V.I. Când au constatat că nu pot fi folosiţi conductorii, în alt scop decât telefonic, pentru a nu fi descoperiţi, au mers şi au îngropat materialul sustras în câmp, în apropierea cimitirului din comuna Găneasa, jud. Olt.
Instanţa a mai reţinut că cei doi inculpaţi majori sunt recidivişti, V.I. aflându-se în recidivă postexecutorie, iar D.M. postcondamnatorie.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi inculpaţii V.I. şi D.M.
În motivarea apelului parchetului s-a susţinut că instanţa deşi a reţinut în mod legal că inculpatul D.M. este recidivist în varianta postcondamnatorie, nu s-a pronunţat asupra beneficiului liberării condiţionate, respectiv menţinerea sau revocarea.
În cel de-al doilea motiv de apel formulat de parchet s-a arătat că pedepsele aplicate inculpaţilor sunt greşit individualizate, solicitând pedepse mai mare.
În apelul formulat inculpaţii V.I. şi D.M. au susţinut că nu au săvârşit faptele reţinute în sarcina lor, iar pedepsele aplicate sunt prea mari.
Prin Decizia penală nr. 82 pronunţată în Şedinţa publică din 14 decembrie 2005, Curtea de Apel Craiova a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt şi apelul inculpaţilor V.I. şi D.M., a desfiinţat în parte sentinţa apelată în ceea ce priveşte latura penală a cauzei, a descontopit pedepsele aplicate inculpatului D.M. şi în baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă neexecutat de 489 zile din pedeapsa aplicată acestui inculpat prin sentinţa penală nr. 601 din 16 noiembrie 1998 a Tribunalului Dolj.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate cu restul de pedeapsă neexecutat şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare.
A interzis inculpaţilor V.I. şi D.M. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen. şi a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Pentru inculpaţii V.I. şi D.M. a fost computată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 6 ianuarie 2005 la zi şi a menţinut starea de arest a acestora. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reanalizat materialul probator administrat în cauză şi a concluzionat că inculpaţii sunt vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor.
Referitor la motivul de apel invocat de parchet, nelegalitatea hotărârii pronunţate, faţă de împrejurarea că nu s-a făcut aplicarea art. 61 C. pen., instanţa a reţinut că, într-adevăr, inculpatul D.M. a săvârşit faptele pentru care este trimis în judecată în prezenta cauză în perioada liberării condiţionate din pedeapsa de 9 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului, prin sentinţa penală nr. 601 din 16 noiembrie 1998 a Tribunalului Dolj prin care s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului D.M. prin sentinţa penală nr. 3/1998 a Tribunalului Olt (8 ani închisoare) cu pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 457/1998 a Judecătoriei Slatina (un an şi 2 luni închisoare).
Inculpatul a fost liberat condiţionat din executarea acestei pedepse la 26 noiembrie 2003, rămânând de executat un rest de 1189 zile şi săvârşind infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză în această perioadă. Aşa fiind, instanţa de apel a considerat necesar să revoce liberarea condiţionată şi să contopească pedepsele aplicate cu acest rest de pedeapsă.
Referitor la criticile formulate în cauză atât de parchet cât şi de inculpaţi, instanţa a reţinut că în cauză s-a făcut o individualizare corectă a pedepselor, cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Apelurile inculpaţilor V.I. şi D.M. au fost admise ca urmare a faptului că instanţa de fond a interzis acestora toate drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi nu se impunea aplicarea art. 64 lit. d) C. pen., ca pedeapsă accesorie, deoarece interzicerea acestor drepturi pe durata executării pedepsei închisorii încalcă dreptul inculpaţilor la respectarea vieţii private şi de familie, drept prevăzut în art. 8 din C.A.D.O.L.F.
Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpaţii, susţinând că nu se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor, iar pedepsele aplicate sunt prea mari.
Recursurile nu sunt fondate.
Motivele invocate de inculpaţi se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 şi 18 C. proc. pen., însă ele nu pot subzista în prezenta cauză, din următoarele considerente:
Referitor la fapta săvârşită de inculpaţi, la data de 18 noiembrie 2004, deşi inculpaţii V.I. şi D.M. nu au recunoscut săvârşirea faptei, declaraţiile acestora, în mod corect au fost înlăturate de instanţe ca nesincere deoarece inculpatul minor V.D.M. a declarat că a participat alături de inculpaţi, la acea dată, la furtul animalului respectiv, care aparţine părţii vătămate T.C.
Această declaraţie se coroborează şi cu declaraţia martorei V.J.I., soţia inculpatului V.I. care a consimţit să depună mărturie şi a descris modul cum s-au înţeles cei doi inculpaţi să comită furtul, cum au plecat de acasă şi cum s-au întors şi au discutat despre modul cum au săvârşit această faptă.
Inculpatul V.I., aflat în arestul I.P.J. Olt s-a înscris în refuz de hrană motivând că doreşte să ia legătura cu mama sa, iar când aceasta s-a prezentat la vorbitor, în ziua de 13 ianuarie 2005, i-a introdus în buzunarul stâng un bilet scris de mână prin care o ruga pe mama sa să citească singură biletul şi să determine pe inculpatul minor V.D.M. şi pe martora V.J.I., soţia sa, să revină asupra declaraţiilor menţionate mai înainte şi să declare că respectivele declaraţii le-au făcut din răzbunare.
Declaraţia inculpatului minor cu privire la această faptă se coroborează cu procesul verbal de cercetare la faţa locului în care se menţionează că s-a descoperit o potecă de urme de bovină ce duce de la domiciliul părţii vătămate la domiciliul numitului C.I.A. Această urmă materială coincide întocmai cu modul în care a fost descrisă săvârşirea faptei de către inculpatul minor.
Referitor la cea de a doua faptă, săvârşită la 1 decembrie 2004, în mod corect s-a reţinut vinovăţia inculpaţilor.
În timpul cercetărilor s-a cerut Tribunalului Olt autorizaţii de percheziţie în domiciliile inculpaţilor şi efectuându-se aceste percheziţii, în domiciliul inculpatului D.M. s-a găsit un fragment de cablu telefonic cu fibră optică în lungime de 38 cm, iar în domiciliul inculpatului V.I. s-a găsit îngropată sub o plasă din plastic de culoare albă un fragment cablu telefonic în lungime de 20 cm de fibră optică şi două tăbliţe din inox ce prezintă urme de ardere.
Aceste corpuri delicte găsite în domiciliile inculpaţilor au fost examinate de specialişti din cadrul R. Slatina şi potrivit procesului verbal întocmit la 11 ianuarie 2005, ambele secţiuni de cablu conţin în interior 12 fibre optice cu învelişurile aferente, iar partea metalică provine dintr-o cutie de funcţionare cabluri cu fibre optice, piesă pe care sunt fixate fibrele optice joncţionale şi se află în interiorul unei cutii cilindrice din PVC montată pe stâlpii de telecomunicaţii.
De asemenea, inculpaţii nu au recunoscut fapta, dar proba sus-menţionată se coroborează cu declaraţiile inculpatului minor şi a martorei V.J.I.
Inculpaţii majori au susţinut că inculpatul minor a dat declaraţia sub presiunea organelor de poliţie, însă această susţinere nu este întemeiată, deoarece, acesta fiind audiat la 6 ianuarie 2005 în prezenţa mamei sale şi a unui apărător, a descris detaliat modul de săvârşire a faptelor şi a fost de acord să participe la reconstituirea efectuată în aceeaşi zi, moment în care a şi indicat în teren modalitatea de săvârşire a faptelor, precum şi locul în care inculpaţii au ascuns cablul telefonic sustras în noaptea de 30 noiembrie/1 decembrie 2004.
Apărarea inculpaţilor în sensul că inculpatul minor ar fi bolnav psihic şi declaraţia acestuia nu ar fi verosimilă, în mod corect a fost înlăturată de instanţe deoarece din raportul de expertiză psihiatrică efectuat în cauză rezultă că acest inculpat avea discernământul păstrat atât la data săvârşirii faptei cât şi la data examinării sale de către medicul specialist, 13 ianuarie 2005.
În consecinţă, toate aceste considerente, atrag concluzia că inculpaţii sunt vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor.
Individualizarea pedepselor aplicate în cauză inculpaţilor este corectă, cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa de fond analizând în funcţie de criteriile de individualizare, situaţia fiecărui inculpat, avându-se în vedere gradul concret de pericol social al faptelor, împrejurările în care au fost săvârşite şi persoanele inculpaţilor, care nu au recunoscut faptele, au încercat să zădărnicească aflarea adevărului, au antecedente penale.
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse recursurile, ca nefondate, va fi computată durata reţinerii şi arestului preventiv, menţinând starea de arest a acestora, iar în conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.M. şi V.I. împotriva deciziei penale nr. 82 din 14 decembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia pentru minori şi familie.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 6 ianuarie 2005 la 3 martie 2006.
Obligă pe recurenţi să plătească statului sumele de câte 200 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1335/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1403/2006. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
