ICCJ. Decizia nr. 1336/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1336/2006
Dosar nr. 618/1/2006
Şedinţa publică din 1 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 67 din 13 decembrie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul R.I. împotriva rezoluţiei nr. 166/P/2004 din 23 septembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, obligându-l pe petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că persoana vătămată R.I. a formulat plângere la parchet împotriva numiţilor F.E. şi U.M., prim procuror şi respectiv, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că, efectuând urmărirea penală în dosarul nr. 663/P/2003 împotriva sa pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, a fost arestat preventiv şi sus-numiţii nu i-au respectat drepturile procesuale, în sensul că i-au încălcat dreptul la apărare, i-au fost respinse cererile pentru administrarea unor probe şi nu i s-a încuviinţat efectuarea unor copii de pe actele din dosar.
Prin rezoluţia nr. 166/P/2004 din 23 septembrie 2004 procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a dispus în temeiul art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de F.E. şi U.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constatând că în cursul urmăririi penale efectuate faţă de R.I. nu i s-au încălcat drepturile procedurale, aşa cum a susţinut prin plângere.
Prin rezoluţia nr. 121/II/2/2005 din 4 februarie 2005 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca neîntemeiată, conform art. 278 C. proc. pen., plângerea părţii vătămate R.I. împotriva soluţiei adoptată în dosarul nr. 166/P/2004.
La data de 19 octombrie 2005 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie plângerea petiţionarului R.I. împotriva procurorului U.M. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 247 C. pen., art. 242 C. pen., toate fiind fapte în legătură cu desfăşurarea urmăririi penale faţă de petiţionar în dosarul nr. 663/P/2003.
Plângerea a fost transmisă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia care, cu adresa nr. 1203/II/2 din 7 noiembrie 2005 a înaintat-o Curţii de Apel Alba Iulia urmare calificării acesteia ca plângere formulată în baza art. 2781 C. proc. pen., împotriva soluţiei de neurmărire din dosarul nr. 166/P/2004 din data de 23 septembrie 2004.
Pentru a respinge această plângere, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că rezoluţia nr. 166/P/2004 din 23 septembrie 2004 a Parchetului de pe lângă acea instanţă este legală şi temeinică nefiind realizate elementele constitutive ale infracţiunii imputate făptuitorilor F.E. şi U.M.
Împotriva acestei hotărâri persoana vătămată R.I. a declarat recurs susţinând, prin memoriul scris, că declanşarea procedurii de judecată în cauză este nelegală întrucât nu a făcut plângere împotriva soluţiei adoptate în dosarul nr. 166/P/2004 ci a făcut o nouă plângere împotriva procurorului U.M. la parchetul ierarhic.
Mai mult, instanţa l-a şi obligat să plătească cheltuieli de judecată pentru ce nu a cerut!
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul este fondat.
Potrivit art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278 din acelaşi cod, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Rezultă aşadar, că dreptul de a declanşa procedura verificării legalităţii şi temeiniciei soluţiei de neurmărire, de către instanţa de judecată, aparţine, în exclusivitate persoanelor arătate în art. 2781 C. proc. pen.
Nu există în legislaţia procesual-penală o reglementare care să permită, în cazul plângerii greşit îndreptate, trimiterea acesteia la organul competent, aşa cum a procedat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Prevederile art. 285 C. proc. pen., referitoare la plângerea greşit îndreptată sunt aplicabile numai în materia procedurii plângerii prealabile ca o condiţie a punerii în mişcare a acţiunii penale în cazul anumitor infracţiuni.
De urmare, caracterizarea plângerii persoanei vătămate R.I. depusă la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca având conţinutul şi valoarea procesuală prevăzută de art. 2781 C. proc. pen. şi trimiterea acesteia de către parchet la instanţă, sunt greşite.
De altfel, prin plângerea în discuţie nu se face nici o referire la dosarul nr. 166/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi la soluţia din 23 septembrie 2004 ci este reclamat de data aceasta doar procurorul U.M. şi i se impută săvârşirea mai multor infracţiuni decât prin plângerea din dosarul precitat şi soluţionat.
În altă ordine, chiar dacă s-ar aprecia că plângerea persoanei vătămate R.I. are formal valoarea procesuală prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., s-ar fi impus să se constate că aceasta a fost introdusă tardiv, respectiv la data de 19 octombrie 2005 împotriva soluţiei adoptată conform art. 278 C. proc. pen., de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, la data de 4 februarie 2005, când i-a şi fost comunicată sus-numitului.
Faţă de cele ce preced, constatând că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia nu avea competenţa declanşării procedurii verificării, de către instanţă în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., a soluţiilor de neurmărire, recursul persoanei vătămate R.I. va fi admis şi, în rejudecare, va fi respinsă ca inadmisibilă sesizarea parchetului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petiţionarul R.I. împotriva sentinţei penale nr. 67 din 13 decembrie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Casează hotărârea atacată şi în rejudecare, respinge ca inadmisibilă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1334/2006. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 1338/2006. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
