ICCJ. Decizia nr. 1323/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1323/2006
Dosar nr. 869/1/2006
Şedinţa publică din 1 martie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 217 din 18 octombrie 2005 a Tribunalului Buzău, inculpatul N.N. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen. [(prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. a) C. pen.)], la pedeapsa de 12 ani închisoare şi la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 67 alin. (2) C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complimentară a degradării militare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 113 C. pen., cu referire la art. 429 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus faţă de inculpat măsura de siguranţă a obligării la tratament medical.
În baza art. 350 alin. (1) C. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 26 martie 2005, la zi.
În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 160.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă B.M., din care 60.000.000 lei pentru daune materiale şi 100.000.000 lei pentru daune morale, precum şi la plata sumei de 100.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă B.M., reprezentând daune morale şi o despăgubire periodică de 1.000.000 lei lunar, începând de la 26 martie 2005 şi până la majoratul acesteia.
În baza art. 193 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească părţilor civile B.M. şi B.M. suma de 10.000.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 7.000.000 lei din care 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
Inculpatul N.N. şi victima B.A. au fost vecini, între ei existând o stare conflictuală manifestată prin injurii şi ameninţări şi legată de modul de respectare a proprietăţilor.
În după – amiaza zilei de 26 martie 2005, văzându-l pe B.A. că intră în curtea martorului A.N., inculpatul N.N., având asupra sa un cuţit de dimensiuni mari, a intrat şi el în aceeaşi curte şi s-a angajat imediat într-un conflict cu victima.
Cei doi s-au îmbrâncit, inculpatul încercând să lovească victima cu cuţitul, iar aceasta apărându-se cu o găleată.
Inculpatul a lovit victima în zona gurii şi apoi în zona toracică, provocându-i o plagă penetrantă cu secţionarea inimii în zona vârfului ventriculului drept.
Inculpatul a fost dezarmat de martorul A.N.
Din raportul medico – legal de necropsie nr. 98/C/2005 întocmit de S.M.L. Buzău rezultă că moartea victimei B.A., în vârstă de 51 ani, s-a datorat insuficienţei cardiace acute prin tamponarea cardiacă consecinţa unei plăgi penetrante toracice cu secţionarea vârfului ventriculului drept.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces – verbal de sesizare, proces – verbal de cercetare la faţa locului, planşe fotografice, expertiză criminalistică, acte medico – legale, declaraţiile martorilor A.N., T.M., A.T., declaraţiile inculpatului.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel părţile civile şi inculpatul.
Părţile civile au criticat hotărârea instanţei de fond atât pe latură penală, cât şi pe latură civilă.
S-a susţinut că încadrarea juridică corectă a faptei este cea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. a) C. pen., întrucât a existat premeditarea ca circumstanţă agravantă.
S-au solicitat despăgubiri civile majorate, respectiv 125.000.000 lei daune materiale reprezentând cheltuielile de înmormântare şi obiceiurile de pomenire ulterioare, 300.000.000 lei daune morale, 3.000.000 lei prestaţia juridică lunară pentru partea civilă minoră.
Inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate şi reducerea cuantumului despăgubirilor civile.
Prin Decizia penală nr. 456 din 5 decembrie 2005, Curtea de Apel Ploieşti a admis apelurile declarate de părţile civile majorând cu câte 50.000.000 lei ROL daune morale la care a fost obligat inculpatul pentru fiecare dintre ele.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat.
Starea de arest a inculpatului a fost menţinută, iar detenţia a fost dedusă la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 20 lei RON.
Instanţa de control judiciar a apreciat că daunele materiale au fost just stabilite, pe baza dovezilor făcute în cauză de părţile civile.
Având în vedere puternica suferinţă psihică suferită de părţile civile prin uciderea victimei, instanţa de apel a considerat necesară majorarea daunelor morale la care a fost obligat inculpatul cu încă 50.000.000 lei pentru fiecare parte civilă.
Curtea de Apel Ploieşti a stabilit că încadrarea juridică dată faptei săvârşite de inculpat este legală şi temeinică, din probatoriul administrat în cauză nerezultând că acesta s-a înarmat în mod special pentru a ucide victima.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost apreciată ca fiind corespunzătoare, în raport de cerinţele art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), modificarea acesteia afectând realizarea funcţiei educativ – preventive şi de exemplaritate a sancţiunii penale.
În termen legal, împotriva acestei decizii au declarat recurs părţile civile şi inculpatul.
Cu privire la recursul părţilor civile B.M. şi B.M.
Părţile civile au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi obligarea inculpatului la plata daunelor materiale în cuantum de 125.000.000 lei, a daunelor morale în sumă de 300.000.000 lei şi a unei prestaţii periodice de 3.000.000 lei lunar.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanţele de judecată au rezolvat latura civilă a cauzei în mod just, pe baza dovezilor prezentate de părţile civile, Decizia nr. 196672 din 3 mai 2005 privind acordarea pensiei de urmaş emisă de C.J.P. Buzău, anchetei sociale privind situaţia materială şi morală a familiei B. întocmită de Primăria comunei Blăjani, declaraţiilor martorilor M.I., M.R., declaraţiilor inculpatului care şi-a manifestat disponibilitatea de a achita despăgubiri civile în sumă de 60.000.000 lei.
Atât cheltuielile materiale, cât şi prestaţia periodică lunară stabilită în favoarea părţii civile B.M. au fost stabilite după o minuţioasă şi corectă analiză a tuturor probelor efectuate în cauză, astfel încât Curtea constată că nu se impune majorarea acestora.
Cât priveşte daunele morale, prin cuantumul stabilit de către instanţa de apel, s-a dat satisfacţie neîntemeiată şi suficientă pretenţiilor părţilor civile, asigurându-se posibilitatea acestora de a surmonta perioada ulterioară decesului victimei B.A., atât sub aspectul suferinţei psihice, cât şi sub aspectul lipsurilor materiale.
Aşa fiind, Curtea urmează să respingă recursul părţilor civile, ca nefondat, şi să dispună obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Cu privire recursul inculpatului N.N.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi reindividualizarea pedepsei aplicate, precum şi reducerea cuantumului despăgubirilor civile la care a fost obligat.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 şi 171 C. proc. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa de judecată a procedat la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului ţinând seama de toate criteriile generale prevăzute de textul de lege arătat.
Instanţa de fond a aplicat o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, având în vedere vârsta inculpatului (67 ani), lipsei antecedentelor penale, stării sănătăţii (are discernământ diminuat), conduitei anterioare precum şi celei manifestate pe parcursul procesului penal, naturii relaţiilor conflictuale dintre acesta şi victimă.
Aşa fiind, Curtea constată că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului fără să se afecteze scopul preventiv – educativ al sancţiunii penale prevăzut de art. 52 C. pen.
Cu privire la cea de-a doua critică formulată de inculpat în recurs, privind rezolvarea laturii civile a cauzei, Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiată.
Cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul a fost stabilit în mod just şi nemotivat, aşa cum s-a arătat în dezvoltarea motivelor de recurs ale părţilor civile.
Pentru aceste considerente, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Timpul arestului preventiv se va deduce din pedeapsa aplicată de la 26 martie 2005, la zi.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile B.M., B.M. şi inculpatul N.N. împotriva deciziei penale nr. 456 din 5 decembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 26 martie 2005 la 1 martie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentele părţi civile la plata sumei de câte 60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1321/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1325/2006. Penal → |
|---|
