ICCJ. Decizia nr. 1338/2006. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1338/2006
Dosar nr. 1015/1/2006
Şedinţa publică din 1 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 251 din 7 noiembrie 2005 a Tribunalului Alba, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de condamnatul M.G., în temeiul dispoziţiilor art. 461 C. proc. pen.
În baza art. 189, 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 250 lei RON, din care 100 lei RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut că petiţionarul condamnat se află în executarea unei pedepse privative de libertate de 20 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 183/2000 a Tribunalului Teleorman, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 – art. 176 lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În motivarea contestaţiei la executare formulate, condamnatul a criticat încadrarea juridică greşită dată faptei pe care a săvârşit-o, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. şi aplicarea circumstanţelor atenuante.
Instanţa de fond a constatat că, în raport de dispoziţiile art. 461 C. proc. pen., motivele invocate de condamnat nu constituie cazuri de contestaţie la executare.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia penală nr. 359/ A din 13 decembrie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestator, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 80 lei RON, din care 40 lei RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs condamnatul M.G., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi, pe fond, admiterea contestaţiei la executare, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzute de art. 183 C. pen. şi reţinerea, în favoarea sa, a circumstanţelor atenuante.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 461 C. proc. pen., contestaţia la executare se poate face în următoarele cazuri:
- când s-a pus în executarea hotărârii care nu era definitivă;
- când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
- când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
- când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.
Motivele invocate de condamnat nu se înscrie în cele prevăzute limitativ şi expres de textul de lege arătat, ci critică soluţia de condamnare cu privire la condamnarea juridică şi individualizarea pedepsei, aspecte intrate în puterea lucrului judecat şi care nu pot face obiectul contestaţiei la executare.
Ca atare, în mod legal a fost respinsă contestaţia la executare formulată de condamnat.
În consecinţă, Curtea urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul condamnat şi să dispună obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu avansându-se din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.G. împotriva deciziei penale nr. 359 din 13 decembrie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1336/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1350/2006. Penal → |
|---|
