ICCJ. Decizia nr. 1350/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1350/2006
Dosar nr. 30456/1/2005
(nr. vechi 7947/2005)
Şedinţa publică din 1 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 234 din 20 iunie 2005 a Tribunalului Maramureş, au fost condamnaţi inculpaţii:
L.P. la următoarele pedepse:
- 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
- 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
- 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestului preventiv de la 4 martie 2004, la zi.
P.M. la următoarele pedepse:
- 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen.
- 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestului preventiv de la 12 martie 2004, la zi.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. e) şi g) C. pen.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 şi 1003 C. civ., inculpaţii L.P. şi G.C.M. [(şi el condamnat prin aceeaşi hotărâre judecătorească pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) C. pen., art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 197 alin. (1) şi (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen., la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani)] au fost obligaţi în solidar către partea civilă P.P. la plata sumei de 4.900.000 lei cu titlu de daune materiale şi a sumei de 1.500.000 lei cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., inculpatul L.P. a fost obligat la plata către partea civilă P.Y. a sumei de 3.000.000 lei drept despăgubiri pentru daune materiale.
În baza art. 14 C. proc. pen., art. 998 şi 1003 C. civ., inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata către aceeaşi parte civilă a sumei de 40.000.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.
A fost respinsă, ca nedovedită, cererea de acordare a cheltuielilor judiciare solicitate de partea civilă P.Y.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 2.400.000 lei, onorariile apărătorilor din oficiu fiind avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.
Onorariile de interpret şi traducător au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În ziua de 18 februarie 2004, inculpaţii L.P., P.M., G.C.M. şi S.A. (toţi surdo-muţi, ultimii doi şi ei condamnaţi prin aceeaşi hotărâre judecătorească) s-au cunoscut într-un restaurant din Baia Mare cu părţile civile P.Y. şi P.P. (şi ele cu aceleaşi deficienţe fizice).
Când partea civilă P.P. a plecat, inculpaţii L.M. şi G.C.M. l-au urmărit, l-au lovit şi i-au sustras geanta de voiaj şi telefonul mobil.
Partea civilă P.Y. a rămas în restaurant în compania inculpaţilor P.M. şi S.A., iar la cererea primului a acceptat să-i însoţească pentru a le indica o adresă.
Inculpatul P.M. a schimbat traseul îndreptându-se spre localitatea Lăpuşel, în maşina Oltcit urcându-se pe parcurs şi ceilalţi doi inculpaţi.
Partea vătămată a vrut să coboare din autoturism, dar uşa din dreapta a fost blocată, fiind defectă.
În pofida opoziţiei sale, inculpaţii au întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată.
Apoi, partea civilă a fost dată jos din autoturism şi, când a solicitat să i se restituie geanta, inculpatul L.P. i-a aruncat o bancnotă de 50.000 lei.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de consemnare a plângerii părţilor vătămate, procese-verbale de conducere în teren, procese-verbale de recunoaştere din grup, procese-verbale de recunoaştere de pe fotografii judiciare, acte medico-legale, declaraţiile martorilor H.V., V.T.M., I.D., P.A., G.M., C.V., declaraţiile inculpaţilor care au negat săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 261 din 6 decembrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus prevenţia la zi.
Inculpatul L.P. a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 300 lei din care 150 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, iar inculpatul P.M. a fost obligat la 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
S-au stabilit onorarii pentru interpretul de limbaj mimico-gestual B.G. şi traducătorul autorizat H.V.
Inculpaţii au criticat hotărârea instanţei de fond, susţinând greşita condamnare şi solicitând achitarea întrucât partea vătămată P.Y. a fost de acord cu întreţinerea relaţiilor sexuale contra cost, iar ei nu au sustras bunurile niciuneia dintre victime.
În susţinerea motivelor de apel, apărătorii inculpaţilor au solicitat însă trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe întrucât inculpaţii nu s-au înţeles cu interpretul de limbaj mimico-gestual, astfel că declaraţiile consemnate la dosar nu corespund adevărului.
Instanţa de control judiciar a apreciat că prima instanţă, în urma analizării probatoriului administrat, a stabilit o stare de fapt corectă, corespunzătoare adevărului şi a dispus în mod întemeiat condamnarea inculpaţilor, vinovăţia acestora fiind dovedită pe deplin.
Totodată, a constatat că nu sunt elemente din care să rezulte că instanţa nu a putut ajunge să se înţeleagă cu inculpaţii şi să fie necesară reluarea cercetării judecătoreşti.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpaţii L.P. şi P.M., solicitând admiterea acestora, casarea hotărârilor pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se stabili în mod corect situaţia de fapt.
În subsidiar, pentru inculpatul P.M. s-a solicitat achitarea pentru săvârşirea infracţiunilor de viol şi lipsire de libertate în mod ilegal, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., iar pentru inculpatul L.P. s-a solicitat tot achitarea pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie şi furt calificat, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) şi c) C. proc. pen.
Inculpaţii au mai invederat faptul că nu s-au înţeles cu interpretul de limbaj mimico-gestual, ceea ce a afectat conţinutul declaraţiilor date.
Temeiul juridic al recursurilor îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 171,18 C. proc. pen.
Examinând recursurile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea nu sunt fondate.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanţele de judecată au stabilit în mod corect şi complet situaţia de fapt şi au reţinut în mod just vinovăţia inculpaţilor pentru faptele deduse judecăţii.
Instanţa de fond a coroborat în mod judicios declaraţiile părţilor vătămate cu declaraţiile martorilor, actele medico-legal existente, recunoaşterea inculpaţilor din grup şi de pe fotografii judiciare de către părţile vătămate şi a stabilit că aceştia sunt în mod neîndoios autorii infracţiunilor pentru care au fost condamnat.
Martorii V.T.M., H.V. şi P.A. au fost primii cărora părţile vătămate le-au relatat, imediat după săvârşirea faptelor, cele întâmplate şi care au favorizat date corect şi importante în legătură cu derularea evenimentelor, acestea corelându-se cu celelalte dovezi administrate în cauză.
De altfel, inculpaţii au recunoscut că s-au întâlnit cu părţile vătămate în ziua incidentului şi că au întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată P.Y., dar au afirmat că au avut acordul acesteia, apărare infirmată de modul în care s-au desfăşurat faptele.
Inculpatul L.P. a recunoscut că i-a dat părţii vătămate 50.000 lei refuzând să-i restituie geanta, dar a susţinut că intenţiona să i-o restituie, sens în care l-a sunat pe martorul V.T.M., acesta infirmându-i însă susţinerile.
Pentru aceste considerente, criticile formulate privind trimiterea cauzei spre rejudecare pentru stabilirea corectă a situaţiei de fapt şi, respectiv, greşita condamnare a inculpaţilor se dovedesc a fi neîntemeiate şi urmează a fi respinse ca atare.
Cu privire la critica formulată privind interpretul de limbaj mimico-gestual, Curtea constată că nici aceasta nu este întemeiată.
Inculpaţii au fost asistaţi de interpreţi de limbaj mimico-gestual pe tot parcursul procesului penal, la toate declaraţiile pe care le-au dat în faţa organelor de urmărire penală şi în faţa instanţei de judecată.
Şi cu ocazia dispunerii măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii P.M. şi L.P., instanţa de judecată le-a asigurat acestora prezenţa interpreţilor N.B. şi B.A.
În declaraţiile date, precum şi în suplimentele la aceste declaraţii, s-a consemnat poziţia procesuală oscilantă a inculpaţilor, existând, astfel, dovada modului în care aceştia şi-au construit şi dezvoltat apărările, chestiune care nu ar fi fost posibilă în lipsa interpreţilor şi a unei prestaţii corespunzătoare a acestora.
Nici o probă din dosar nu demonstrează susţinerea inculpaţilor că nu s-au înţeles cu interpreta N.B. sau că aceasta nu ar cunoaşte limbajul mimico-gestual pentru a fi asigurat o comunicare optimă şi o traducere corectă a susţinerea acestora.
De altfel, inculpaţii nu au recunoscut infracţiunile reţinute în sarcina lor, astfel că în stabilirea vinovăţiei lor, instanţa de judecată a avut în vedere întregul material probator administrat în cauză, nu numai depoziţiilor acestora.
Aşa fiind, şi întrucât în cauză nu s-au constatat alte motive de casare, Curtea urmează să respingă, ca nefondate, recursurile inculpaţilor.
Timpul reţinerii şi arestării preventive se va deduce de la 4 martie 2004, la zi pentru inculpatul L.P. şi de la 12 martie 2004 la zi pentru inculpatul P.M.
Recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare în sumă de câte 220 lei, din care câte 100 lei, reprezintă onorariul apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru interpretul mimico-gestual se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (2), art. 189, art. 190 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii L.P. şi P.M. împotriva deciziei penale nr. 261 din 6 decembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului L.P., perioada arestării preventive de la 4 martie 2004 la 1 martie 2006 iar pentru inculpatul P.M. perioada arestării preventive de la 12 martie 2004 la 1 martie 2006.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru interpretul de mimico-gestual se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1338/2006. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 1351/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
