ICCJ. Decizia nr. 1352/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1352/2006
Dosar nr. 23622/1/2005
(nr. vechi 7436/2005)
Şedinţa publică din 1 martie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1169 din 8 septembrie 2005, Tribunalul Bucureşti i-a condamnat pe inculpaţii:
- S.D.A., în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege, art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen., la 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară, cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
A fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului şi dedusă prevenţia de la 13 septembrie 2004 la zi.
- T.O.A., în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. a) C. pen., la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară, cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
A fost menţinută arestarea preventivă şi dedusă prevenţia de la 13 septembrie 2004, la zi.
Inculpaţii au fost obligaţi, fiecare, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că la data de 13 septembrie 2004, P.G.I. a formulat un denunţ la organul de poliţie cu privire la traficul de droguri pe care îl realizează un individ poreclit C., în zona Tineretului din Bucureşti, punând la dispoziţie suma de 1.500.000 lei în vederea cumpărării a 5 doze heroină sub stricta supraveghere a lucrărilor de la B.C.C.O.A. Bucureşti.
La aceeaşi dată martorul P.G.I., însoţit de martorul G.L. s-au deplasat la domiciliul inculpatului S.D.A., zis C. din B-dul Mărăşeşti căruia denunţătorul i-a înmânat suma de 1.500.000 lei, solicitându-i în schimb 5 doze heroină.
Sus-numitul inculpat, în prezenţa celor doi solicitanţi, l-a sunat pe prietenul său, inculpatul T.O.A., cerându-i să aducă drogul fapt petrecut în circa 30 minute.
Inculpatul T.O.A. a primit de la inculpatul S.D.A. suma de 1.500.000 lei, la domiciliul acestuia din urmă, remiţându-i în schimb 5 doze heroină.
După ce a primit drogul de la inculpatul S.D.A., martorul P.G.I. a coborât imediat din apartament, luând legătura cu organul de poliţie, aflat în dispozitiv de supraveghere, căruia i-a predat cele 5 doze de heroină şi i l-a descris pe inculpatul T.O.A., la care au ajuns cei 1.500.000 lei, ale căror serii au fost anterior consemnate.
Inculpatul T.O.A. a fost reţinut la parterul blocului, găsindu-se asupra lui şi suma de 1.500.000 lei, identificată prin seriile bancnotelor ce erau consemnate prin procesul – verbal întocmit anterior.
A fost reţinut totodată şi inculpatul S.D.A.
Inculpaţii şi-au recunoscut vinovăţia.
Conform raportului de constatare tehnico – ştiinţifică, cele 5 doze conţineau 0,20 gr. heroină, în amestec cu cofeină, cantitate consumată în procesul analizelor de laborator.
În cursul urmăririi penale inculpatul S.D.A. a formulat un denunţ pentru depistarea şi tragerea la răspundere penală a numitului Z.I., traficant de droguri, formându-se dosarul nr. 5421/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, ceea ce a atras aplicarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Împotriva acestei hotărâri ambii inculpaţi au declarat apel, solicitând acordarea unei eficienţe sporite circumstanţelor atenuante reţinute şi, de urmare, reducerea pedepselor.
Prin Decizia penală nr. 818 din 27 octombrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondate, apelurile inculpaţilor constatând că pedepsele au fost corect individualizate.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpaţi, solicitând, ca şi în precedenta cale de atac, reducerea pedepselor în limitele legale rezultate ca efect al circumstanţelor atenuante reţinute.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursurile inculpaţilor, susţinute oral, personal şi prin apărător, în considerarea cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., nu sunt fondate.
Situaţia de fapt a fost corect reţinută în cauză, inculpaţii recunoscând în ambele faze ale procesului penal săvârşirea infracţiunilor.
Declaraţiile acestora se coroborează cu celelalte mijloace de probă, respectiv denunţul, procesul – verbal de constatare a infracţiunilor, planşele foto, raportul de constatare tehnico – ştiinţifică până şi declaraţiile martorilor P.G. şi G.L.
Încadrarea juridică este legală.
La aplicarea pedepsei pentru fiecare inculpat au fost avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că, alături de gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor şi limitele legale speciale ale pedepsei, s-a ţinut seama şi de împrejurările care atenuează răspunderea penală, considerând circumstanţe atenuante unele împrejurări privind conduita anterioară a inculpaţilor şi cea ulterioară a inculpatului T.O.A.
Asemenea, în privinţa inculpatului S.D.A. a fost reţinută şi cauza legală de reducere a pedepsei, prevăzută de art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Valorificând toate elementele de apreciere, instanţa de fond a aplicat pedepse şi în limita legală, aşa cum acestea sunt reduse ca efect al cauzelor şi împrejurărilor de atenuare a răspunderii şi echilibrate, care să răspundă şi motivării funcţiilor de constrângere şi de reeducare ale sancţiunii, precum şi scopului arătat de art. 52 C. pen., respectiv al prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Fiind nejustificate, astfel, cererile de reducere a pedepselor şi cum nu se constată nici din examinarea din oficiu a hotărârilor existenţa vreunuia dintre celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursurile inculpaţilor urmează să fie respinse ca nefondate.
Din pedepsele aplicate se va deduce timpul reţinerii şi al arestării preventive a inculpaţilor de la data de 13 septembrie 2004 la 1 martie 2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.D.A. şi T.O.A. împotriva deciziei penale nr. 818 din 27 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedepsele aplicate ambilor inculpaţi, perioada arestării preventive de la 13 septembrie 2004 la 1 martie 2006.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1351/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 1353/2006. Penal → |
|---|
