ICCJ. Decizia nr. 1334/2006. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1334/2006
Dosar nr. 336/1/2006
Şedinţa publică din 1 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 120 din 23 mai 2005, Tribunalul Olt a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpatul F.I.C., după cum urmează: din infracţiunile prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen., şi art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 33 lit. a) C. pen. (fapte descrise la pct. 1 şi 2 din rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 763/PA/2004) şi două infracţiuni prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. (fapte descrise la pct. 1 şi 2 din rechizitoriul nr. 768/PA/2004), precum şi o infracţiune prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen. (faptă descrisă la pct. 3 din acelaşi rechizitoriu), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în 6 infracţiuni prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 257 alin. (1) C. pen., inculpatul F.I.C. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare (martor denunţător C.F.).
În baza art. 257 alin. (1) C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare (martor denunţător M.M.).
În baza art. 257 alin. (1) C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare (martor denunţător P.M.).
În baza art. 257 alin. (1) C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare (martor denunţător V.M.M.).
În baza art. 257 alin. (1) C. pen., inculpatul a fost condamnat a pedeapsa de 3 ani închisoare (martor denunţător N.I.).
În baza art. 257 alin. (1) C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare (martor denunţător P.P.).
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care se adaugă un spor de un an închisoare, în total 4 ani şi 2 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut în continuare arestarea preventivă a inculpatului.
Cererile de constituire de parte civilă formulate de denunţătorii C.F., M.M., P.M., P.P. au fost respinse ca inadmisibile.
În baza art. 257 alin. (2), raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea sumelor de bani primite de inculpat, după cum urmează: 15 milioane lei (primită de la denunţătorul C.F.), 30 milioane lei (denunţător M.M.), 700 dolari S.U.A. (denunţător P.M.), 24 milioane lei (denunţător V.M.M.), 20 milioane lei (denunţător N.I.) şi 33 milioane lei (denunţător P.P.).
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 15 milioane lei, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 400.000 lei fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
Inculpatul F.I.C. a lucrat ca tractorist la SC A. SA Slatina până în luna august 2004, când nu s-a mai prezentat la serviciu şi i s-a desfăcut contractul de muncă.
În perioada aprilie – iunie 2004, inculpatul a pretins şi primit sume de bani de la diferite persoane, promiţându-le locuri de muncă, lăsând să se înţeleagă că are influenţă asupra conducerii instituţiei pentru a determina angajarea acestora.
În fiecare caz în parte, inculpatul a indicat existenţa persoanelor asupra cărora pretindea că are influenţă, formându-le convingerea solicitanţilor că urma să intervină pe lângă funcţionari din conducere în măsură să ia decizii privind angajarea de personal.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerile şi declaraţiile denunţătorilor, declaraţiile martorilor V.M.M., N.I., F.D., N.I., B.L., B.A.S., P.C.D., M.R.M., C.P., M.L., procese-verbale de consemnare a denunţătorilor, procese-verbale de depistare.
Inculpatul nu a putut fi audiat întrucât s-a sustras urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, fiind fugit din ţară.
Împotriva sentinţei a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
S-a susţinut că schimbarea încadrării juridice efectuată de către instanţa de judecată în baza art. 334 C. proc. pen., nu s-a făcut în mod corespunzător, ţinând seama de faptele cu care a fost sesizată instanţa.
Totodată, s-a arătat că este greşită schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), în infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen. şi că, este greşită, de asemenea, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în două infracţiuni aflate în concurs real, cu privire la faptele săvârşite împotriva denunţătorilor M.M. şi P.M. (pct. 2 din rechizitoriul nr. 763/2004).
Critica de netemeinicie s-a referit la cuantumul pedepselor aplicate inculpatului, apreciat ca neîndestulător în raport de gradul de pericol social al infracţiunilor comise, de caracterul repetat al actelor de traficare, de persoana inculpatului care s-a dovedit a fi predispus la săvârşirea de acte de escrocare, el fiind condamnat prin alte două hotărâri judecătoreşti la pedepse de câte 3 ani închisoare pentru acelaşi gen de fapte.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 357 din 15 noiembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt.
Instanţa de control judiciar a apreciat că, deşi schimbarea încadrării juridice operată poate fi criticabilă sub aspectul tehnicii juridice folosite, acest aspect este lipsit de semnificaţie, atâta timp cât rezolvarea adoptată, prin reţinerea săvârşirii de către inculpat a 6 infracţiuni de trafic de influenţă, în concurs real, este legală.
Nici critica privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), în art. 257 C. pen., nu a fost apreciată ca întemeiată, deoarece inculpatul i-a creat convingerea denunţătorului P.P. că va interveni la conducerea societăţii comerciale pentru angajarea fiului său.
Cu privire la modul de individualizare a pedepsei, Curtea de Apel Craiova a apreciat că acesta s-a făcut în mod just, cu respectarea dispoziţiilor art. 72 şi 52 C. pen.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a declarat recurs împotriva deciziei penale arătate, pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în baza dispoziţiilor art. 3859 pct. 14, 17 şi 171 C. proc. pen.
Primul motiv de recurs se referă la greşita aplicare a prevederilor art. 334 C. proc. pen., arătându-se că schimbarea încadrării juridice este o operaţiune aplicabilă fiecărei fapte în parte şi nu poate viza o multitudine de fapte.
Constatând că faptelor descrise la pct. 2 din rechizitoriul nr. 763/PA/2004 şi pct. 3 din rechizitoriul nr. 768/PA/2004 li s-a dat o greşită încadrare juridică, instanţa de judecată trebuia să aplice dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., doar în raport cu aceste fapte, şi nu şi faţă de celelalte fapte comise de inculpat, cărora li s-a dat o încadrare corectă prin actul de inculpare, încadrare menţinută şi de către instanţă.
Al doilea motiv de recurs se referă la greşita schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., întrucât inculpatul nu a făcut referire la vreo persoană cu atribuţii de serviciu specifice angajării de personal în unitatea respectivă, nu a determinat-o prin nume sau calitate.
Al treilea motiv de recurs se referă la greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, solicitându-se majorarea acestora proporţional cu gravitatea faptelor săvârşite şi persoana inculpatului.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
1. Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanţa de judecată a reţinut în mod corect săvârşirea de către inculpatul F.I.C. a unui număr de 6 infracţiuni de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.
Faptele au fost săvârşite în dauna unor persoane diferite, la intervale de timp apreciabile, inculpatul luând hotărâri infracţionale distincte, la ivirea fiecărui prilej de a obţine foloase materiale de pe urma naivităţii ori interesului celor care îi solicitau traficarea influenţei.
În cauză, s-a făcut în mod legal şi temeinic aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) C. pen., pentru toate infracţiunile săvârşite de inculpat.
Chiar reţinând ca deficitar modul de efectuare a schimbării de încadrare juridică, în bloc, pentru toate infracţiunile, Curtea constată că rezultatul acesteia este corect şi, prin urmare, nu se impune casarea hotărârii numai pentru o chestiune formală de tehnică juridică.
Fondul cauzei este bine soluţionat şi este clar, nu se creează confuzii şi nu se împiedică în nici un mod realizarea unui control ierarhic judicios.
2. Fapta săvârşită de inculpat în dauna denunţătorului P.P. constituie, în mod neîndoios, infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., astfel că critica privind greşita schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., nu este fondată.
P.P. avea funcţia de maistru, inculpatul fiindu-i subaltern, astfel că ştia că F.I.C. nu poate rezolva el însuşi angajarea unei persoane.
Faptul că inculpatul i-a vorbit despre o femeie, persoană care a fost circumscrisă ulterior directoarei economice B., în condiţiile în care şi alte persoane opinau că F.I.C. are influenţă asupra conducerii instituţiei şi angajase şi alte persoane, i-a creat convingerea acestuia asupra posibilităţii reale a inculpatului de a determina o persoană din conducerea să-i încadreze în muncă fiul.
Acesta din urmă, P.C., în declaraţia dată în faţa instanţei de judecată, arată că inculpatul i-a spus că trebuie să discute la conducerea societăţii, după care îi va transmite condiţiile angajării.
Fiind întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen., în mod just instanţa a dispus condamnarea inculpatului şi pentru această infracţiune.
3. Pedepsele aplicate inculpatului au individualizat în mod corect, în conformitate cu cerinţele art. 72 şi 52 C. pen.
Instanţa de judecată a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare, pedepsele aplicate reflectând prin cuantum şi modalitate de executare, pericolul social al faptei şi făptuitorului.
Pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 2 luni închisoare este în măsură să asigure realizarea funcţiei preventiv-educative a sancţiunii penale, astfel că nu se impune majorarea acesteia.
Pentru aceste motive, Curtea urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. art. 192 alin. (3) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 357 din 15 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, privind pe inculpatul F.I.C.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1328/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 1336/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
