ICCJ. Decizia nr. 1365/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1365/2006
Dosar nr. 34027/2/2005
Şedinţa publică din 2 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 148 din 27 septembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Teleorman s-a dispus, în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului D.F.E. la 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 34, 35 şi 36 C. pen., s-a constatat că infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză este concurentă cu cele pentru care el a fost condamnat prin sentinţele penale nr. 28/2005 a Tribunalului Teleorman, nr. 47 şi nr. 48/2005 ale Judecătoriei Alexandria.
Au fost contopite pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată în cauză cu pedepsele de 4 ani închisoare, 3 ani închisoare şi respectiv 3 ani închisoare dispuse prin sentinţele penale menţionate, stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
Conform art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 21 septembrie 2004 la zi.
Au fost anulate mandatele de executare a pedepselor emise pentru pedepsele concurente menţionate şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei rezultantă de 5 ani închisoare conform prevederilor acestei hotărâri.
Inculpatul a fost obligat la 2.600.000 lei (260 RON) despăgubiri civile către partea civilă D.L.M.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, în fapt, la 16 septembrie 2004, inculpatul D.F.E. l-a deposedat prin violenţă şi ameninţare pe numitul D.L.M. de bicicleta marca M.B., proprietatea acestuia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman criticând-o pentru omisiunea instanţei de fond de a dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 419/2004 a Judecătoriei Zimnicea, rămasă definitivă prin neapelare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 966/ A din 8 decembrie 2005, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman şi în consecinţă a desfiinţat sentinţa atacată şi rejudecând în fond a dispus.
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul D.F.E., la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 419 din 6 august 2004 a Judecătoriei Zimnicea şi a dispus executarea ei alături de pedeapsa de 5 ani închisoare, astfel încât inculpatul va executa în final 7 ani închisoare.
A constatat că infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză este concurentă cu infracţiunile pentru care el a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 28/2005 a Tribunalului Teleorman şi prin sentinţele nr. 47 şi 48/2005 ale Judecătoriei Alexandria.
A contopit pedeapsa de 7 ani închisoare cu cele de 4 ani închisoare şi respectiv de 3 ani închisoare şi 3 ani închisoare, aplicate prin sentinţele penale menţionate şi, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute în final 7 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) C. pen.
În baza art. 35 C. pen., a menţinut confiscarea specială a sumei de 4,5 milioane lei dispusă prin sentinţa penală nr. 48/2005 a Judecătoriei Alexandria.
Conform art. 36 alin. (3) C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare perioada executată de la 21 septembrie 2004 la 8 decembrie 2005.
A anulat mandatele de executare a pedepsei închisorii nr. 86 şi 88/2005 emise de Judecătoria Alexandria şi nr. 36/2005 emis de Tribunalul Teleorman şi a dispus emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, conform prevederilor prezentei decizii.
L-a obligat pe inculpat la 2.600.000 lei ROL despăgubiri civile către partea civilă D.L.M.
De asemenea, l-a obligat pe inculpat la 200 lei RON cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a dispune astfel, instanţa de control judiciar a constatat că instanţa de fond a omis să dea eficienţă juridică unor date rezultând din fişa de cazier a inculpatului, din care rezultă că inculpatul a mai fost anterior condamnat, între altele şi la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracţiunea de furt prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., dispunându-se în baza art. 81 C. pen., suspendarea condiţionată a executării acestei pedepse (conform sentinţei penale nr. 419 din 6 august 2004 a Judecătoriei Zimnicea, rămasă definitivă prin neapelare).
Termenul de încercare pentru această pedeapsă urma să expire la 6 august 2008, însă fapta de tâlhărie dedusă judecăţii în prezenta cauză, a fost săvârşită la 16 septembrie 2004, înlăuntrul termenului de încercare, inculpatul aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.
Instanţa de control a apreciat că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 83 C. pen. şi a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 419 din 6 august 2004 a Judecătoriei Zimnicea şi a constatat că executarea acesteia se va efectua alături de pedeapsa de 5 ani închisoare dispusă în prezenta cauză.
De asemenea, constatând că infracţiunea de tâlhărie pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de mai sus este concurentă cu faptele ce au făcut obiectul sentinţei penale nr. 28/2005 a Tribunalului Teleorman şi ale sentinţelor penale nr. 47 şi 48/2005 ale Judecătoriei Alexandria, instanţa de control judiciar a procedat la contopirea acestora în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.
Fiind nemulţumit de Decizia pronunţată inculpatul, în termen legal, a formulat recurs invocând drept motiv de casare dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi din oficiu cauza, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., secţia penală a Înaltei Curţi constată că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Atât prima instanţă, cât şi instanţa de control judiciar au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi au stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comisă de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, ambele instanţe au efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului D.F.E. atât sub aspectul naturii cât şi ca modalitate de executare a acesteia, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar instanţa de control judiciar a corectat în mod justificat cuantumul pedepsei de executat în sensul că în mod fundamentat a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 83 C. pen. şi a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 419 din 6 august 2004 a Judecătoriei Zimnicea şi executarea acesteia alături de pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită în prezenta cauză, faptele fiind concurente cu cele ce au făcut obiectul sentinţelor penale nr. 28/2005 a Tribunalului Teleorman, şi nr. 47 şi 48/2005 ale Judecătoriei Alexandria.
Or, stabilind pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în interiorul termenului de încercare, instanţa de control judiciar a avut în vedere atât gravitatea deosebită a faptei săvârşite prin violenţă, cât şi persoana inculpatului care a manifestat perseverenţă infracţională (fiind anterior condamnat de 4 ori), criterii esenţiale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Reexaminând cauza sub aspectul criticii referitoare la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârşirea faptei deduse judecăţii, nu se constată temeiuri pentru a se da o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante legale reţinute în favoarea acestuia, instanţa de control judiciar individualizând în mod corect cuantumul pedepsei aplicate, stabilirea unui cuantum mai redus al sancţiunii nefiind apt a îndeplini funcţiile şi a realiza scopul pedepsei, în contextul în care a fost săvârşită infracţiunea, cât şi a numărului sporit al acestui tip de infracţiuni, în ultima perioadă de timp.
Infracţiunea dedusă judecăţii prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social, aducând atingere unei importante valori sociale ocrotite de legea penală, ce vizează simultan atât integritatea fizică şi viaţa persoanei, cât şi bunurile acesteia.
În atare condiţii, a reduce pedeapsa pentru autorul unei asemenea infracţiuni, cu impact social deosebit, ar echivala cu încurajarea tacită a lui şi a altora la săvârşirea unor fapte similare şi la scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de ripostă fermă a justiţiei.
Faţă de cele mai sus menţionate, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.F.E. împotriva deciziei penale nr. 966/ A din 8 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat, arestat în altă cauză, la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.F.E. împotriva deciziei penale nr. 966/ A din 8 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Constată că recurentul inculpat este arestat în altă cauză.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1358/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1368/2006. Penal → |
|---|
