ICCJ. Decizia nr. 1473/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 110 din 4 noiembrie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins plângerea formulată de petiționarul B.I., împotriva rezoluției din 8 mai 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, pronunțată în dosarul nr. 337/P/2003.
Petiționarul a fost obligat la plata sumei de 30 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Hotărând astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rezoluția din 8 mai 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, pronunțată în dosarul nr. 337/P/2005, printre altele, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de A.I. subcomisar de poliție la Poliția Orașului Tg. Cărbunești, pentru infracțiunea de tortură, prevăzută de art. 2671C. pen., reținându-se, în esență, pe baza actelor premergătoare efectuate, că acesta nu a exercitat acte de violență față de numitul N.B., cât timp s-a aflat în cercetări în Arestul Poliției Tg. Cărbunești.
împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petiționarul B.I., susținând că din actele premergătoare rezultă că subcomisarul de poliție A.I. a exercitat violențe față de B.N., pe timpul cât acesta a fost cercetat în Arestul Poliției Tg. Cărbunești și a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror, în vederea începerii urmăririi penale, cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2671 C. pen.
Examinând plângerea formulată de petiționar, Curtea de Apel Craiova a reținut din actele premergătoare efectuate că, în dosarul nr. 771/P/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Cărbunești, prin rechizitoriul din 29 aprilie 2002, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților B.N., D.D. și C.M., pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat din autoturisme de pe raza orașului Tg. Cărbunești, jud. Gorj.
Audierea inculpaților a fost făcută de lucrătorul de poliție și procurorul C.C., inculpatul B.N. recunoscând săvârșirea infracțiunilor de furt, pentru care a fost trimis în judecată, fiind asistat de avocat O.A.
S-a mai reținut, subcomisarul de poliție A.I. din cadrul Poliției Orașului Tg. Cărbunești a participat la cercetările penale ce s-au efectuat în cauză și l-a transportat pe inculpatul B.N. la parchet, pentru audiere.
în perioada cât acesta a fost reținut în arestul Poliției Tg. Cărbunești, în perioada 5 aprilie - 14 mai 2002, a fost în aceeași cameră cu T.D., B.P. și D.I., care în declarațiile date procurorului au precizat că nu au observat că prezintă pe corp urme de violență și că nu le-a relatat că a fost amenințat sau agresat de subcomisarul de poliție A.I.
Și apărătorul inculpatului B.N., avocat O.A. a precizat în declarațiile date procurorului la 31 mai 2005 că i-a întrebat pe inculpați dacă au fost bătuți de lucrătorii de poliție și ei au răspuns că nu au fost loviți, amenințați sau agresați în vreun fel.
De asemenea, referatul medicului înregistrat sub nr. 20182 din 11 iunie 2002 la Penitenciarul Tg. Jiu nu consemnează că B.N., care a fost depus la 14 mai 2002 în acest penitenciar, prezenta urme de violență.
în ceea ce privește cauza morții lui B.N., din actele medicale, nu rezultă că s-ar datora vreunei agresiuni ce ar fi fost exercitată împotriva sa și în raport de aceste considerente, instanța de judecată a respins plângerea formulată, reținând că în mod corect, procurorul prin actele premergătoare a stabilit că nu sunt indicii că subcomisarul de poliție A.I. a săvârșit infracțiunea de tortură, prevăzută de art. 2671C. pen. și a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta.
Nemulțumit de această din urmă hotărâre, în termenul legal, petiționarul B.I. a declarat recurs, solicitând admiterea, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la Curtea de Apel Craiova, în vederea trimiterii la procuror și începerii urmăririi penale împotriva numitului A.I.
S-a motivat că soluția Curții de Apel Craiova este în flagrantă contradicție atât cu starea de fapt reținută în cauză, dar și cu dispozițiile legale imperative prevăzute de art. 2781C. proc. pen., deoarece ignoră dispozițiile aceleiași Curți de Apel stabilite prin sentința penală nr. 46 din 9 iulie 2004, pronunțată în cadrul primului ciclu procesual din prezenta cauză (menținută, în esența sa, prin decizia înaltei Curți de Casație și Justiție), care a admis plângerea petiționarului, a desființat rezoluția din 27 octombrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și a trimis cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitorului inspector principal A.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 2671C. pen.
Examinând recursul declarat, potrivit motivelor de recurs arătate, se constată că este fondat și atrage după sine atât casarea sentinței atacate, cât și desființarea rezoluțiilor emise de parchet, cu trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos.
Conform dispozițiilor art. 2781alin. (7) C. proc. pen., instanța, judecând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, iar soluția pronunțată poate fi, potrivit celor statuate în alin. (8) lit. b) a aceluiași articol, admiterea plângerii, prin sentință, desființarea rezoluției sau a ordonanței atacate și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmăririi penale, după caz, textul de lege precizând că dispozițiile art. 333 alin. (2) se aplică corespunzător, în sensul că instanței îi revine obligația să arate motivele pentru care a dispus restituirea, indicând totodată, faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin ce anume mijloace de probă.
Din analiza textului de lege mai sus indicat rezultă că, în aceste cazuri, de trimitere de către instanța de judecată a cauzei la procuror, începerea urmăririi penale sau reluarea ei are loc pe baza hotărârii, prin care instanța a dispus restituirea:
Prin urmare, instanța, trimițând cauza la procuror, în temeiul art. 2781alin. (8) lit. b) C. proc. pen., organul de urmărire penală începe ori continuă urmărirea penală, procedând la efectuarea acestora, potrivit legii și ținând seama de împrejurările speciale ale fiecărei cauze.
în speță, se constată că în cadrul primului ciclu procesual, Curtea de Apel Craiova, prin sentința penală nr. 46 din 9 iulie 2004, a admis plângerea formulată de petiționar, a desființat rezoluția anterioară, din 27 octombrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și a trimis cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitorului inspector principal A.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 2671C. pen.
S-a reținut că procurorul competent să efectueze urmărirea penală a adoptat soluția de neîncepere a urmăririi penale, fără, însă, a efectua vreun act de urmărire penală, mărginindu-se la valorificarea actelor premergătoare efectuate de procurorul militar, inițial sesizat, deși, se impunea verificarea tuturor împrejurărilor în care a survenit decesul victimei B.N.
în motivarea acestei măsuri Curtea de Apel Craiova a impus procurorului să efectueze acte de urmărire penală complete, să audieze nemijlocit, inclusiv părinții și rudele decedatului, cât și persoanele care s-au aflat în preajma lui B.N., dar și martorul M.D., medicul șef al Penitenciarului Tg. Jiu, care în declarațiile date a fost inconstant, susținând unele aspecte ce privesc faptul că B.N. a fost maltratat în perioada arestului, însă, asupra acestora a revenit, în declarațiile ulterioare.
Această soluție a fost menținută și prin decizia penală nr. 214 din 12 ianuarie 2005 a secției penale a înaltei Curți de Casație și Justiție, în ceea ce privește pe făptuitorul A.I.
Cu privire la rezoluțiile din 8 mai 2005, de neîncepere a urmăririi penale și din 7 iulie 2005, de respingere a plângerii formulate de petiționar împotriva primei rezoluții, emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, după trimiterea cauzei la procuror de către instanța de judecată, se constată că acestea sunt în contradicție cu dispoziția Curții de Apel Craiova stabilită prin sentința penală nr. 46 din 9 iulie 2004, care obliga procurorul să dispună începerea urmăririi penale în cauză.
Această măsură a fost dispusă de judecător în baza art. 2781pct. 7 și pct. 8 lit. b) C. proc. pen., care stabilesc imperativ că judecătorul "admite plângerea prin sentință, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și trimite cauza procurorului în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz".
Din cele de mai sus, rezultă că, într-o astfel de situație, organul de urmărire penală, era obligat să dispună, pe baza hotărârii instanței, începerea urmăririi penale și să aducă la îndeplinire dispoziția acesteia de a efectua acte de urmărire complete, în vederea aflării adevărului și pentru a se stabili dacă inspectorul principal A.I. se face ori nu vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2671C. pen., iar la finalizarea acestei faze procesuale, să dispună, fie trimiterea în judecată, fie scoaterea de sub urmărire sau încetarea urmăririi în cauza respectivă, după caz.
Or, prin rezoluția din 8 mai 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova de neîncepere a urmăririi penale în cauză, s-au ignorat, pe de o parte, dispozițiile imperative ale instanței de judecată, date prin sentința penală nr. 46 din 9 iulie 2004, iar pe de altă parte, au fost nesocotite prevederile expuse și fără echivoc ale textului de lege mai sus citat.
Cum soluția adoptată de parchet a fost confirmată și prin sentința penală nr. 110 din 4 noiembrie 2005, recurată, Curtea de Apel Craiova a motivat că în mod corect, procurorul, prin actele premergătoare efectuate, a reținut că nu rezultă indicii de săvârșire de către subcomisarul de poliție A.I. a infracțiunii de tortură, prevăzută de art. 2671C. pen., și a dispus neînceperea urmăririi penale, Curtea a constatat criticile formulate de recurentul petiționar întemeiate și, în consecință, a admis recursul, a casat sentința atacată, a desființat rezoluția nr. 337/P/2005 din 8 mai 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, pronunțată în dosarul nr. 337/P/2005 și a trimis dosarul la același organ pentru a se conforma celor dispuse prin sentința penală nr. 46 din 9 iulie 2004 a Curții de Apel Craiova.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1469/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1466/2006. Penal → |
|---|
