ICCJ. Decizia nr. 1463/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 485 din 18 octombrie 2005, Tribunalul Dolj, în baza art. 174 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.G., la pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 din același cod.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive de la 9 mai 2005 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului.
A luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 4.000.000 lei rol, cheltuieli judiciare către stat din care, 3.262.000 lei rol, reprezintă taxele raportului medico - legal de necropsie nr. 1477/ A3 din 25 iulie 2005 al I.M.L. Craiova și al avizului dat de Comisia de Control și Avizare de pe lângă I.M.L. Craiova.
Hotărând astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
în noaptea de 8 mai 2005, întâlnindu-se în cartierul Rovine, din Craiova, pe fondul stării de ebrietate în care se aflau, între victima O.M. și inculpat s-a iscat un conflict violent.
în dimineața zilei următoare, în jurul orelor 10,00, după ce i-a spus martorului P.M. despre cele întâmplate anterior, inculpatul C.G. a plecat împreună cu acesta la ferma unde lucra victima O.M., pentru a-i aduce la cunoștință proprietarului fermei, martorul M.M., comportamentul victimei și, eventual, pentru a-i cere explicații acestuia.
în timp ce martorul P.M. stătea de vorbă cu martora M.M., soția proprietarului fermei, inculpatul a plecat să-l caute pe O.M.
Victima dormea într-o încăpere din clădirea fermei și fiind găsit de inculpat acesta l-a trezit, aducându-i din nou reproșuri.
La un moment dat, inculpatul a luat o coadă de topor pe care a observat-o lângă ușa de la intrare, și a început să-l lovească pe O.M. peste corp, până ce acesta a căzut la podea.
Prin intervenția martorului P.M., inculpatul a încetat să mai lovească victima, părăsind ulterior incinta fermei cu obiectul contondent folosit la aplicarea loviturilor asupra lui O.M.
Datorită loviturilor primite, victima a devenit inconștientă, decedând la scurt timp.
Din raportul de constatare medico - legală (necropsie), aflat la dosar, a rezultat că moartea lui O.M. a fost violentă, datorându-se hemoragiei meningo cerebrale și ventriculare, consecință a unui traumatism cranio - cerebral.
împotriva sentinței penale a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, sub aspectul că, deși se contura din probatoriu, instanța de fond nu a reținut în favoarea sa circumstanța legală atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu consecințele prevăzute de art. 76 din același cod, în planul stabilirii pedepsei.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 392 din 8 decembrie 2005, a respins apelul, ca nefondat, reținând că prima instanță a stabilit corect situația de fapt, în raport de probatoriul administrat, just apreciat, încadrând fapta comisă în textul de lege corespunzător.
Cât privește pedeapsa principală aplicată inculpatului a apreciat că aceasta corespunde criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reflectând corespunzător gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, decurs din urmările produse, moartea unei persoane, dar și unele elemente ce privesc persoana făptuitorului, cu atitudine sinceră în raport de învinuirea adusă și necunoscut cu antecedente penale.
în ce privește critica formulată de inculpatul apelant, vizând nereținerea circumstanței atenuante legale, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., instanța de control judiciar a apreciat că nu poate fi primită, întrucât, așa cum corect a stabilit prima instanță, inculpatul este cel care a reinițiat conflictul cu victima, iar de la momentul consumării primei altercații (în noaptea de 8 mai 2005) și până la săvârșirea violențelor cu efect tanato - generator asupra acesteia, s-a scurs un interval de timp semnificativ și prin urmare, nu se poate reține că inculpatul ar fi fost sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de acțiunea violentă a victimei pentru a se face aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.
Nemulțumit și de această din urmă hotărâre, în termen legal, inculpatul C.G. a declarat recurs, solicitând reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul de a fi redusă, prin reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante legale a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Analizând actele și lucrările de la dosar, se constată că atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut o situație de fapt conformă cu probele administrate în cauză, pe baza cărora au încadrat fapta comisă de inculpat în textul de lege corespunzător, pentru care i-au aplicat o pedeapsă just individualizată.
în ce privește critica formulată de recurentul inculpat prin care solicită reducerea pedepsei prin reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante legale a provocării se constată că nu este fondată.
Pentru a se reține existența stării de provocare prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., este necesar ca din materialul probator administrat în cauză să rezulte fără nici un dubiu, că făptuitorul a comis fapta sub impulsul unei puternice tulburări cauzată de comportarea victimei care comite unul din actele arătate în textul de lege menționat (violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă).
întrucât, din probele administrate în cauză nu rezultă că victima, în afara unei altercații și violența reciprocă avută cu inculpatul cu o noapte înainte, ambii aflați în stare de ebrietate, ar fi exercitat și alte acte de natură să-i provoace acestuia (inculpatului) o puternică tulburare, reținerea stării de provocare este nejustificată, iar critica formulată pe acest temei, urmează a fi înlăturată.
Cum în mod corect au reținut și instanțele, de fond și de apel, inculpatul a fost acela care a reinițiat conflictul cu victima, pe care a trezit-o din somn și având în vedere că de la momentul când între cei doi a avut loc prima altercație s-a scurs un interval de timp semnificativ, nu se poate reține că inculpatul, puternic tulburat, a comis fapta reacționând la atitudinea violentă a victimei - astfel cum o cer dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., primind provocarea.
Pentru considerentele arătate s-a avut în vedere că s-a analizat decizia atacată și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 3859alin. (3) C. proc. pen., nu s-a constatat existența altor motive care să ducă la casare, s-a constatat că recursul declarat de inculpatul C.G. a fost nefondat și respins, ca atare, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispus potrivit dispozitivului prezentei decizii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1462/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1441/2006. Penal → |
|---|
