ICCJ. Decizia nr. 1481/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 376 din 3 noiembrie 2005, Tribunalul Mehedinți a respins cererea de revizuire formulată de revizuienta Ș.C.E., domiciliată în comuna Breznița de Ocol, județul Mehedinți și a dispus obligarea sa la plata sumei de 10 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Hotărând astfel, prima instanță a reținut că, la data de 17 octombrie 2005, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, sub nr. 6280, sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți prin care s-a solicitat respingerea cererii de revizuire formulată de petenta Ș.C.E. împotriva sentinței penale nr. 221 din 17 iunie 2004, pronunțată de același tribunal, în dosarul nr. 1478/2004.
în sesizarea parchetului, s-a arătat că, prin sentința penală nr. 221 din 17 iunie 2004 a Tribunalului Mehedinți a fost condamnat inculpatul B.M., la pedeapsa de 14 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Hotărârea instanței de fond a rămas definitivă prin decizia penală nr. 2785 din 27 aprilie 2005, pronunțată în dosarul nr. 1087/2005 al înaltei Curți de Casație și Justiție, ca urmare a respingerii recursului declarat de inculpatul B.M.
în fapt, s-a reținut că, în ziua de 31 octombrie 2003, inculpatul B.M. a lovit în mod repetat victima Ș.G., a strâns-o de gât, încetând acțiunea doar atunci când a constatat că acesta a decedat.
S-a arătat, de asemenea, că petenta Ș.C.E. solicită prin cererea formulată ca instanța să administreze noi probe, respectiv să încuviințeze o reconstituire a crimei la fața locului și o expertiză ADN, pentru stabilirea stării de fapt, iar solicitarea revizuientei nu se încadrează în cazurile strict și limitativ prevăzute de art. 394 și următoarele C. proc. pen.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că cererile părții civile, soția supraviețuitoare a victimei, au fost avute în vedere și cu ocazia soluționării apelului și respectiv, recursului declarate împotriva sentinței penale nr. 221 din 17 iunie 2004, astfel încât nu se poate reține nici unul dintre cazurile de revizuire expres prevăzute de textul de lege mai sus arătat.
împotriva sentinței penale a declarat apel revizuienta, invocând, prin concluziile scrise depuse de procurator, aceleași motive ca acelea arătate în cererea de revizuire, ca de altfel și în concluziile depuse la dosar, la judecata în fond.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 395 din 12 decembrie 2005, a respins apelul, ca nefondat, reținând că pe baza probatoriului de la dosar s-a stabilit că autorul infracțiunii de omor este inculpatul B.M. și că în cauză nu sunt indicii că la săvârșirea infracțiunii ar mai fi participat și alte persoane.
S-a reținut totodată, că revizuienta parte civilă nu a menționat probele ce nu ar fi fost administrate și nici existența unor împrejurări noi, care să nu fi fost avute în vedere de către instanțe la soluționarea cauzei, astfel că nu se impune revizuirea sentinței penale nr. 221 din 17 iunie 2004.
Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către revizuienta parte civilă Ș.C.E., prin care a reiterat motivele arătate în cererea de revizuire, invocate și la instanța de apel și anume, să se dispună o reconstituire la fața locului pentru stabilirea stării de fapt, susținând că inculpatul B.M. nu este singurul autor al infracțiunii de omor comis asupra soțului său, Ș.G., motiv pentru care a solicitat admiterea cererii, casarea hotărârilor pronunțate și rejudecarea cauzei.
Recursul nu este fondat.
Din analizarea actelor de la dosar se constată că în mod justificat cererea de revizuire formulată de revizuienta parte civilă a fost respinsă de instanța de fond, iar instanța de apel a confirmat această soluție, din moment ce în cauză motivele invocate au fost cunoscute și analizate de instanțele de judecată, că nu fac parte din categoria probe sau înscrisuri noi și nici nu se înscriu în vreunul din cazurile de revizuire prevăzute de lege (art. 394 C. proc. pen.).
Prin urmare, s-a constatat că recursul declarat de revizuienta parte civilă Ș.C.E. nu a fost fondat, nici ca urmare a verificării hotărârilor atacate în raport cu prevederile art. 3859alin. (3) C. proc. pen., s-a constatat că acesta a fost nefondat și respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a decis conform dispozitivului prezentei decizii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1496/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1479/2006. Penal → |
|---|
