ICCJ. Decizia nr. 1474/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1474/2006
Dosar nr. 1250/1/2006
Şedinţa publică din 07 martie 2006
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Petiţionara O.M., în conformitate cu art. 275 şi art. 278 C. proc. pen., s-a adresat cu plângere Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti pentru a se dispune tragerea la răspundere penală a numiţilor H.D. şi A.G., procurori de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung, sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât şi-au exercitat în mod abuziv atribuţiile de serviciuîntr-un dosar penal, fapt ce a făcut să fie prejudiciată, iar P.I., şeful Biroului de Ordine Publică din cadrul Poliţiei municipiului Câmpulung a insultat-o, a ameninţat-o precum şi denunţat-o calomnios.
S-au efectuat acte premergătoare şi prin rezoluţia din 15 septembrie 2005 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei doi magistraţi procurori, sub aspectul comiterii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, cum şi pentru comisarul P.I., cercetat sub aspectul infracţiunilor de insultă, ameninţare şi denunţare calomnioasă, întrucât pretinsele fapte nu se confirmă.
Împotriva acestei rezoluţii s-a formulat plângere la procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, care prin rezoluţia din 12 octombrie 2005, adoptată în dosarul nr. 1309/2005, a respins plângerea, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 2781 C. proc. pen., petiţionara s-a adresat cu plângere Curţii de Apel Piteşti, secţia penală, pe considerent că în mod nejustificat organele de urmărire penală nu au dispus începerea urmăririi penale faţă de cei trei intimaţi, sub aspectul infracţiunilor arătate.
Curtea de Apel Piteşti a examinat plângerea petiţionarei în raport de actele premergătoare existente la dosar şi de soluţiile pronunţate prin cele două rezoluţii, astfel că, prin sentinţa penală nr. 1/ F din 10 ianuarie 2006, a respins plângerea ca nefondată.
Sentinţa a fost atacată cu recurs de către petiţionară, care cu ocazia susţinerilor orale a arătat că viaţa îi este pusă în pericol, astfel că trebuie sesizată Curtea Constituţională.
Această excepţie invocată de către recurenta-petiţionară vizând sesizarea Curţii Constituţionale a fost respinsă, deoarece aceasta nu a invocat nici o dispoziţie din Codul de procedură penală sau din Codul penal că ar avea legătură cu prezenta cauză şi că ar fi neconstituţională.
Pe fondul cauzei, recurenta a invocat aceleaşi critici ca şi la fond privind nesiguranţa sa vizând dreptul de viaţă şi integritate corporală, că nu a fost ocrotită de către persoanele cu atribuţii în acest sens, astfel că soluţiile adoptate în legătură cu plângerile sale sunt neconforme cu dispoziţiile legale, de aceea se impune casarea acestora şi trimiterea dosarului la organele de urmărire penală, pentru ca persoanele vinovate să răspundă sub aspectul infracţiunilor săvârşite.
Examinând recursul declarat, în raport de motivele arătate, de actele şi lucrările existente la dosar, de sentinţa pronunţată în cauză, se constată că recursul de faţă este nefondat şi se va respinge pentru considerente care se vor dezvolta în continuare.
Petiţionara a sesizat organele de urmărire penală, cum şi pe cele de cercetare penală, în legătură cu faptul că, în ziua de 15 martie 2004, a fost împiedicată să intre în blocul în care se află apartamentul proprietatea sa, de către un grup de persoane.
Au fost întreprinse cercetări de către organele de poliţie prin intimatul comisar P.I., care a propus soluţia de neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 321 C. proc. pen., pe considerent că fapta pentru care se plânge recurenta nu se confirmă.
Această soluţie a fost confirmată de către intimatul procuror D.H. şi menţinută de prim-procurorul G.A., care i-a respins plângerea recurentei.
Faţă de materialul probator de la dosar, nu rezultă că cei trei intimaţi şi-ar fi depăşit atribuţiunile de serviciu în dosarul penal în care au întreprins cercetări sub aspectul infracţiunii de ultraj la bunele moravuri şi nici că intimatul, comisar P.I. ar fi ameninţat-o, calomniat-o sau denunţat-o calomnios, ci, din contră, rezultă o altă stare de fapt că aceştia şi-ar fi îndeplinit atribuţiile de serviciu şi au întreprins cercetări cu privire la fapta pentru care s-a plâns recurenta.
Aşa fiind, şi cum nici unul dintre intimaţi nu au comis vreo faptă de natură penală, că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică şi se întemeiază pe actele premergătoare existente la dosar, recursul declarat de petiţionară, este nefondat şi se va respinge în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurenta petiţionară O.M.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara O.M. împotriva sentinţei penale nr. 1/ F din 10 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Piteşti.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 80 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1470/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1480/2006. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
