ICCJ. Decizia nr. 1480/2006. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1480/2006
Dosar nr. 38180/2/2005
Şedinţa publică din 7 martie 2006
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 638 din 3 mai 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat, între alţii, pe inculpatul C.Şt., la:
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate a restului de pedeapsă de 594 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani şi 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 81 din 14 ianuarie 2002 a Judecătoriei Slobozia şi contopirea acestui rest cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
Conform art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei, inculpatului i-a fost interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., a dispus luarea faţă de inculpat a măsurii arestării preventive.
S-a constatat că părţile civile SC M.C. SRL, cu sediul în comuna 1 Decembrie, B.G. şi OG nu s-au constituit părţi civile.
Prin aceeaşi sentinţă, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri rămasă definitivă, prin neapelare, a formulat contestaţie la executare condamnatul C.Şt.
În motivarea cererii de contestaţie la executare, condamnatul a arătat că la momentul soluţionării cauzei, în care a avut calitatea de inculpat (dosar nr. 5470/2004 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală) i-au fost încălcate drepturile la apărare, deoarece a fost citat la o adresă la care nu mai locuia, locuinţa fiind vândută, locuind la o altă persoană, fără forme legale.
Întrucât pe rolul instanţei condamnatul a mai avut o cerere identică, înregistrată sub nr. 5470/2004, s-a dispus conexarea acesteia cu cea din cauza de faţă.
Prin sentinţa penală nr. 1529 din 10 noiembrie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul C.Şt. cu motivarea că la data judecării în fond a cauzei, acesta a fost legal citat la adresa indicată şi apoi, ca urmare a faptului că s-a constatat că nu-şi mai are domiciliul la acea adresă, s-a dispus citarea prin afişare la Consiliul Local sector 4 Bucureşti.
S-a mai reţinut de către instanţă faptul că după schimbarea domiciliului condamnatul nu a făcut cunoscut noua sa adresă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, pe care a criticat-o cu privire la greşita respingere a contestaţiei la executare din moment ce s-a stabilit că judecata sa la instanţa de fond a avut loc cu procedura de citare viciată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 1037 din 21 decembrie 2005, în urma verificării actelor de la dosar, a constatat că în cauză nu este vorba despre o contestaţie la executare, ci de un apel declarat peste termen împotriva sentinţei penale nr. 638 din 3 mai 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
Rejudecând cauza în aceste limite, peste termen, instanţa de apel a respins, ca tardiv, apelul declarat de inculpatul C.Şt. împotriva sentinţei mai sus menţionată, obligându-l la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a arătat că apelul inculpatului (astfel cum a fost calificat), în raport de împrejurările în care a fost declarat, se constată a fi un apel peste termen şi că din lucrările dosarului, dar şi din relaţiile comunicate de instanţa de fond, biroul de executări penale, rezultă că la termenul pentru judecarea în fond a cauzei în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 638/2005, inculpatul a lipsit, fiind reprezentat de avocat desemnat din oficiu.
S-a mai reţinut că pronunţarea sentinţei a fost amânată de la termenul de 19 aprilie 2005 la 3 mai 2005, nerezultând că la pronunţare inculpatul a fost prezent, iar sentinţa a fost comunicată la data de 4 mai 2005, în extras, la adresa de domiciliu rezultată din actele dosarului, comuna Nana, judeţul Călăraşi, cum şi faptul că la data de 14 mai 2005 s-a efectuat o recomunicare a sentinţei, fiind legal îndeplinită această procedură la data de 6 iunie 2005, urmare a cărui fapt sentinţa a rămas definitivă la data de 20 iunie 2006, inculpatul începând executarea la data de 6 iulie 2005.
Întrucât inculpatul nu a declarat apelul peste termen cu respectarea prevederilor art. 365 C. proc. pen., respectiv în termen de 10 zile de la începerea executării, respectiv 6 iulie 2005, ci la datele de 16 august 2005 şi 16 septembrie 2005, este evident că apelul declarat peste termen este tardiv şi urmează a fi respins ca atare.
Împotriva deciziei pronunţată de curtea de apel a declarat recurs inculpatul C.Şt., susţinând că în mod nejustificat i-a fost respins apelul peste termen ca tardiv din moment ce a făcut dovada că judecata sa la instanţa de fond a avut loc cu procedura viciată.
Recursul declarat de inculpatul C.Şt. este nefondat.
Analizând actele şi lucrările de la dosar se constată că în mod corect instanţa de apel a respins apelul inculpatului, calificat a fi un apel peste termen, ca tardiv.
Instanţa de apel, recalificând cererea inculpatului dintr-o contestaţie la executare în apel peste termen, în mod corect a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 365 C. proc. pen., în conformitate cu care partea care a lipsit atât la judecată cât şi la pronunţare, poate declara apel peste termen, dar nu mai târziu de 10 zile la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispoziţiilor privind despăgubirile civile.
Întrucât din actele de la dosar rezultă că inculpatul a început executarea sentinţei penale nr. 638/2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 6 iulie 2005, iar apelul, considerat peste termen, l-a declarat cel mai devreme, la data de 16 august 2005, deci cu mult peste cele 10 zile prevăzute de lege de la începerea executării, în mod justificat instanţa a respins acest apel ca fiind tardiv.
Întrucât Decizia Curţii de apel este corectă, în sensul că în mod corect s-a respins apelul inculpatului C.Şt., declarat peste termen, ca tardiv, urmează a se constata că recursul declarat de acesta este nefondat şi a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul contestator C.Şt. împotriva deciziei penale nr. 1037/ A din 21 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 140 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1474/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 150/2006. Penal → |
|---|
