ICCJ. Decizia nr. 1470/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1470/2006
Dosar nr. 22352/1/2005
(nr. vechi 6797/2005)
Şedinţa publică din 7 martie 2006
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 32 din 27 aprilie 2005, Tribunalul Covasna, în baza art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.Z.R., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat.
A dispus ca pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la executarea pedepsei, inculpatul pierde drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea unui briceag cu prăsele metalice cu lungimea de 18 cm şi lama lungă de 9 cm, folosit de inculpat la comiterea infracţiunii, depus în camera de valori a Tribunalului Covasna şi restituirea unei veste aparţinând părţii vătămate D.V.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile C.A.S. Braşov suma de 4.494.123 lei cheltuieli de spitalizare, reprezentând 1/2 parte din cheltuielile de spitalizare ale părţii vătămate D.V., cu dobânda legală aferentă până la plata integrală a sumei, iar către partea civilă D.V., suma de 15.000.000 lei, reprezentând 1/2 parte din pretenţiile formulate de aceasta, cu titlu de daune morale.
A fost obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei, din care onorariul de avocat desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va achita din fondul Ministerului Justiţiei.
Hotărând astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că la data de 27 iunie 2004, în loc public, inculpatul a aplicat părţii vătămate D.V. o lovitură în zona hemitoracelui stâng posterior cu un briceag cu lama de 9 cm, cauzându-i leziuni ce au necesitat internarea de urgenţă şi intervenţie chirurgicală, fiindu-i pusă viaţa în primejdie.
Instanţa de fond a apreciat că inculpatul a comis fapta în stare de tulburare, ca efect al actului provocator al părţii vătămate, care l-a lovit cu laţul, iar inculpatul i-a aplicat acesteia lovitura cu briceagul, fără a interveni o deliberare în timp.
Împotriva sentinţei penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, criticând-o pentru nelegalitate, în sensul greşitei reţineri a prevederilor art. 73 lit. b) C. pen. şi totodată, în sensul încălcării principiului disponibilităţii ce guvernează acţiunea civilă, prin obligarea inculpatului la plata dobânzilor legale nesolicitate de către partea civilă C.A.S. Braşov; ulterior, acest din urmă motiv de apel nu a mai fost susţinut de către reprezentanta Ministerului Public.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 325 din 18 octombrie 2005, a respins apelul, ca nefondat, reţinând că instanţa de fond a stabilit corect starea de fapt, pe baza probatoriului administrat din care rezultă că inculpatul G.Z.R. a lovit cu un briceag în zona hemitoracelui stâng pe partea vătămată D.V., după ce acesta din urmă l-a lovit cu un băţ rupt din gardul aflat în apropiere.
A reţinut că, din examinarea probelor rezultă că inculpatul nu a avut nici un moment iniţiativa conflictului, fiind nevoit să reacţioneze în raport cu gesturile martorului I.D. şi ulterior, în raport cu acţiunea agresivă a părţii vătămate.
Ca atare, în mod judicios prima instanţă, constatând existenţa în fapt a condiţiilor provocării, a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu efectele prevăzute de art. 76 alin. (2) din acelaşi cod.
S-a reţinut că s-a realizat astfel o judicioasă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, cu respectarea tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a declarat recurs în cauză, criticând hotărârile pronunţate pentru greşita reţinere în favoarea inculpatului a circumstanţei atenuante judiciare prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi în urma rejudecării să se dispună înlăturarea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen. şi aplicarea unei pedepse legale şi temeinice.
S-a susţinut că, cel care a iscat iniţial incidentul este chiar inculpatul G.Z.R., care, prin manifestările sale provocatoare a determinat riposta părţii vătămate, D.V.; în acest sens, fiind declaraţiile părţii vătămate confirmate de către martora I.M., din care rezultă că inculpatul (care era împreună cu mai multe persoane, deci în superioritate numerică, şi înarmate cu laţuri), la întrebarea părţii vătămate „ce au avut cu I.D.?" s-a îndreptat spre partea vătămată spunându-i că „o să-i arate ce au avut cu această persoană" (afirmaţie făcută de o manieră agresivă).
S-a mai arătat că împrejurarea că partea vătămată a aruncat cu o bucată de lemn spre inculpat nu constituie o justificare a reţinerii prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., atâta timp cât acţiunea a fost întreprinsă în scopul de a-l determina pe acesta de a nu o agresa.
De asemenea, s-a apreciat că agresiunea inculpatului asupra părţii vătămate fiind exercitată în timp ce aceasta se afla cu spatele către el, aspect reieşit şi din raportul de expertiză medico-legală nr. 201/ E din 12 iulie 2004 al S.M.L. Sf. Gheorghe, din care rezultă că victima a fost lovită din spate sau lateral stânga, confirmă o dată în plus declaraţia părţii vătămate.
Şi oricum, a fost apreciată disproporţionată reacţia extrem de violentă a inculpatului, faţă de pretinsul atac al părţii vătămate.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Analizând actele şi lucrările de la dosar, se constată că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au reţinut o corectă situaţie de fapt, confirmată de materialul probator existent la dosar şi a încadrat fapta comisă de inculpat în textul de lege corespunzător.
Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanţe atenuante săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Revenind la cauză, se constată, din analiza întregului probatoriu că după ce au consumat băuturi alcoolice în barul C.L. împreună cu fratele şi concubina sa, tatăl acesteia şi martorul M.R., în jurul orei 23,00, inculpatul şi concubina sa au plecat spre domiciliu.
Pe drumul spre casă, cei doi au fost ajunşi din urmă de martorul I.D., care la rândul său consumase băuturi alcoolice în acelaşi bar. Datorită faptului că era în stare de ebrietate, martorul I.D. a prins-o de umeri pe K.M., concubina inculpatului, îmbrăţişând-o, motiv pentru care, inculpatul l-a împins, iar martorul a căzut în şanţul aflat pe partea dreaptă a străzii.
În continuare, martorul I.D. i-a solicitat ajutorul părţii vătămate, D.V. (concubinul sorei sale, I.M.), care s-a deplasat la acesta şi împreună, s-au dus la inculpat şi concubina sa.
Conform declaraţiei părţii vătămate aceasta l-a întrebat pe inculpat ce a avut cu I.D., dacă l-a văzut că este beat, iar acesta i-a răspuns că o să-i arate şi lui ce a avut cu martorul. Atunci partea vătămată a rupt un laţ din gard şi l-a lovit pe inculpat peste mână, după care s-a întors cu spatele la inculpat ca să mai rupă un laţ, afirmă el pentru a se apăra, moment în care a fost lovit cu briceagul de către inculpat.
Este neîndoielnic că inculpatul G.Z.R., fiind surprins de conduita părţii vătămate care l-a lovit în mod nejustificat şi fără nici o agresiune din partea sa îndreptată împotriva acesteia, fiind sub influenţa tulburării provocate de lovitura primită a scos din buzunarul pantalonilor un briceag, pe care obişnuia să-l poarte asupra sa şi i-a aplicat o lovitură părţii vătămate în zona toracică posterioară stângă, astfel că, în cauză sunt întrunite condiţiile cerute de art. 73 lit. b) C. pen., pentru a se reţine în favoarea sa circumstanţa atenuantă a provocării şi deci critica formulată de parchet nu este justificată.
În consecinţă, constatând neîndeplinite cerinţele cazului de recurs invocat, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 325 A din 18 octombrie 2005 a Curţii de Apel Braşov.
Onorariul în sumă de 100 RON cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 325/ A din 18 octombrie 2005 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpatul G.Z.R.
Onorariul în sumă de 100 RON cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1465/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1474/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
