ICCJ. Decizia nr. 1459/2006. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.1459/2006

Dosar nr. 30292/1/2005

(nr. vechi 7841/2005)

Şedinţa publică din 7 martie 2006

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 118 din 3 martie 2005, Tribunalul Galaţi a condamnat pe inculpaţii:

M.L., la:

- 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi d) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi d) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 10 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 2 ani închisoare, astfel că, în final, va executa pedeapsa de 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi d) C. pen.

N.A.G., la:

- 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi d) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi d) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 8 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de un an închisoare, astfel că, în final, va executa pedeapsa de 9 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi d) C. pen.

H.C., C.I., P.N.A. şi G.D.O., la:

- câte 7 ani închisoare şi câte 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi d) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- câte 6 ani închisoare şi câte 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi d) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., a dispus ca fiecare din cei trei inculpaţi mai sus menţionaţi să execute pedeapsa cea mai grea şi anume câte 7 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de câte un an închisoare, astfel că, în final, fiecare inculpat va executa câte 8 ani închisoare şi câte 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi d) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., pe durata executării pedepselor tuturor inculpaţilor, M.L., N.A.G., H.C., C.I., P.N.A. şi G.D.O., le-a fost interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor, iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedepsele pe care urmează să le execute s-a dedus durata arestării preventive după cum urmează:

- pentru inculpata M.L., de la 11 octombrie 2003, la zi;

- pentru inculpata N.A.G., de la 7 octombrie 2003, la zi;

- pentru inculpatul H.C., de la 7 octombrie 2003, la zi;

- pentru inculpata C.I., de la 7 octombrie 2003, la zi;

- pentru inculpatul P.N.A. de la 10 iunie 2004, la zi.

A fost menţinută măsura arestării preventive luată în lipsă faţă de inculpatul G.D.O., prin încheierea din 20 septembrie 2004.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. i¹) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpata P.C.A., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii cauzei de nepedepsire, prevăzută de art. 260 alin. (2) C. pen.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 a dispus confiscarea de la inculpata M.L. a sumei de 173.550 Euro sau contravaloarea lor în lei, conform cursului de referinţă al B.N.R. la data efectuării plăţii, sumă obţinută în urma săvârşirii infracţiunii din care au fost indisponibilizate următoarele sume:

- 3000 Euro la B.C.R. Galaţi pe numele C.T.D.;

- 7000 Euro la B.C.R. Galaţi pe numele C.S.D.;

- 50.000.000 lei la B.C.R. Galaţi pe numele C.I.;

- 3.500 dolari S.U.A. la B.I.Ţ., sucursala Galaţi, pe numele M.V.

A fost menţinută măsura asiguratorie a indisponibilizării unor sume de bani dispusă prin ordonanţa nr. 743/P/2003 din 15 octombrie 2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi.

S-a reţinut că numita C.T.C. a fost, până la data de 9 octombrie 2003, titulara contului la B.C.I.Ţ., sucursala Galaţi, în valoare de 20.000 dolari S.U.A. şi că măsura indisponibilizării sumei din acest cont, dispusă prin ordonanţa nr. 743/P/2003 din 15 octombrie 2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi a rămas fără obiect.

În temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001 a dispus confiscarea de la inculpata N.A.G. a sumei de 7.300 Euro sau contravaloarea în lei conform cursului de referinţă al B.N.R. la data efectuării plăţii, sumă obţinută ca urmare a săvârşirii infracţiunii, indisponibilizată la B.C.R. Galaţi.

A fost menţinută măsura asiguratorie cu privire la suma mai sus menţionată.

S-a dispus ca onorariul de avocat, în sumă totală de 800.000 lei cuvenit apărătorului din oficiu pentru inculpatul H.C. să se avanseze către Baroul Galaţi din fondul Ministerului Justiţiei. În temeiul art. 191 C. proc. pen., inculpaţii M.L., N.A.G., H.C., C.I., P.N.A. şi G.D.O. au fost obligaţi să plătească statului suma de câte 1.000.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Inculpata P.C.A. a fost obligată să plătească statului suma de 6.500.000 lei cu acelaşi titlu, respectiv cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:

Inculpata M.L. are domiciliul în comuna Pechea, judeţul Galaţi şi în anul 1994 a efectuat o primă etapă dintr-o operaţie de schimbare de sex, intenţionând să devină din femeie, bărbat. Această intervenţie s-a dovedit a fi foarte costisitoare, aproximativ 80.000 Euro şi, pentru a obţine aceşti bani, s-a hotărât să racoleze persoane de sex feminin, pe care să le oblige să practice prostituţia în străinătate, respectiv, Italia.

În acest sens, inculpata şi-a căutat mai mulţi colaboratori în România, care să o ajute în activitatea infracţională, colaboratori care s-au constituit într-un grup infracţional, organizat, ce a funcţionat o perioadă mai mare de timp şi în care fiecare membru a efectuat activităţi bine stabilite, de racolare, transportare, transferare, cazare şi primire a victimelor traficului de persoane. În acest grup existau persoane care asigurau obţinerea paşapoartelor victimelor, după care acestea erau deplasate cu aceeaşi firmă de transport în Italia, unde erau preluate de alţi membrii ai reţelei care le cazau, le duceau în stradă în vederea practicării prostituţiei, le verificau şi supravegheau pe timpul desfăşurării acestei activităţi.

Iniţial, victimelor li se spunea că vor lucra într-un restaurant al cărui patron era M. (inculpata M.L.), iar când ajungeau în Italia li se dezvăluia adevăratul motiv al prezenţei acolo, spunându-li-se că, dacă nu se conformează, trebuie să plătească sume mari de bani pentru a putea fi lăsate în libertate.

De asemenea, victimelor le erau luate paşapoartele, precum şi banii obţinuţi din practicarea prostituţiei, aceştia ajungând, în principal la capul reţelei, inculpata M.L.

S-a mai reţinut că, în această activitate infracţională, au fost antrenaţi şi inculpaţii N.A.G., C.I., H.C., G.D.O. şi P.N.A., iar inculpata P.C.A., fiind întrebată de împrejurările în care a ajuns şi a practicat prostituţia în Italia şi despre contribuţia concretă a inculpaţilor mai sus-menţionaţi, a făcut afirmaţii mincinoase sau nu a spus tot ce ştia despre aceste împrejurări.

În concret, faptele s-au derulat după cum urmează:

1. Inculpata M.L. o cunoaşte de mai mult timp pe inculpata C.I. şi, în cursul lunii august 2002, a vizitat-o de mai multe ori la locuinţa sa.

Inculpata C.I. este din municipiul Tecuci şi locuieşte în aceeaşi scară de bloc cu inculpatul H.C., fiind chiar prieteni.

Tot din municipiul Tecuci sunt şi numitele D.S., P.G.M., P.A. şi P.C. care au practicat prostituţia în Italia.

Cu ocazia vizitelor făcute de inculpata M.L. la domiciliul inculpatei C.I., inculpatul H.C. a cunoscut-o şi el pe M.L. Atât C.I. cât şi H.C. aveau cunoştinţă de faptul că M.L. începuse o operaţie de schimbare de sex, intenţionând să devină bărbat, cum şi faptul că M.L. se folosea de numele M. în relaţiile cu prietenii, atât pentru faptul că urmărea să-şi definitiveze operaţia de schimbare de sex, cât şi pentru faptul că avea deja înfăţişare de bărbat.

În timpul discuţiilor purtate, inculpata M.L. i-a propus inculpatei C.I. să meargă în Italia pentru a practica prostituţia, promiţându-i că banii obţinuţi urmează să fie împărţiţi pe jumătate. De asemenea, i-a mai spus că s-a căsătorit cu o fată G. care era deja în Italia, arătându-i o verighetă pe care o purta pe deget.

Conform înţelegerii, M.L. ar fi trebuit să fie ajutată să pornească activitatea infracţională, în Italia, de către vărul ei C., care se afla deja în această ţară.

Inculpata C.I. a acceptat propunerea lui M.L. şi, la data de 8 octombrie 2002, a plecat spre Italia cu avionul. Ajunsă la Milano inculpata C.I. a fost aşteptată de C., care a condus-o până în localitatea Faienza, unde o aştepta inculpata N.A.G., despre care se spunea că ar fi soţia lui M.L.

Inculpata N.A.G. a preluat-o pe C.I. şi a cazat-o la un motel, unde era zilnic vizitată.

Inculpata N.A.G. a sfătuit-o cum să practice raporturi sexuale şi despre modul în care să-şi racoleze clienţii, timp în care a aprovizionat-o cu alimente, până la venirea în Italia a inculpatei M.L.

După câteva zile de la sosirea lui C.I. în Italia a apărut şi inculpata M.L. care o scotea pe cea dintâi, seara, pe străzile din localitatea Faienza, în vederea practicării prostituţiei şi tot ea o lua dimineaţa şi o ducea acasă, transportul fiind asigurat cu un autoturism Wolskvagen Golf de culoare roşie.

La sfârşitul lunii ianuarie 2003, inculpata C.I. s-a întors în România.

Cât timp a practicat prostituţia în Italia, aproximativ 2 luni şi jumătate, a obţinut din această activitate suma totală de 30.000 Euro, după care a primit suma de 100 Euro şi un pachet cu cafea.

2. În timp ce C.I. se afla în Italia au mai sosit 3 fete pentru a practica prostituţia în favoarea inculpatelor M.L. şi N.A.G. Cele trei persoane erau C.L., D.S. şi C.A.

Numita C.L.N. se cunoştea de mult timp cu inculpata N.A.G. şi cu mama acesteia, întrucât locuise în acelaşi cartier, iar fetele au copilărit împreună.

În luna septembrie 2002, C.L.N. a fost vizitată la locuinţa sa de mama inculpatei N.A.G., pe numele S.G.M. şi de inculpata M.L. Mama G. a însoţit-o pe inculpata M.L. întrucât aceasta nu ştia unde locuieşte. Cu ocazia vizitei inculpata M.L. s-a recomandat cu numele de M. faţă de C.L. şi a afirmat că este soţul G. Cu acelaşi prilej, inculpata M.L. i-a spus lui C.L. că N.A.G. lucrează la un bar în Italia şi era nevoie de încă o colegă să o ajute.

În timpul discuţiei S.G.M. a plecat şi a lăsat-o pe M.L. să discute cu C.L.N.

Pentru a fi mai convingătoare, inculpata M.L. a invitat-o pe C.L.N. să discute chiar ea cu inculpata N.A.G. De la un post telefonic public, N.A.G. a fost contactată şi a discutat cu C.L.N., ocazie cu care cea dintâi i-a spus că lucrează în Italia la un bar, confirmându-i faptul că la acel bar ar mai fi nevoie de o fată.

În urma acestei discuţii, C.L.N. a acceptat propunerea de a merge în Italia, hotărând în aceeaşi zi să se întâlnească cu M.L. pentru a afla mai multe detalii.

În aceeaşi zi, C.L.N. s-a întâlnit cu inculpata M.L. care era însoţită de inculpatul P.N.A.

Cu ocazia discuţiilor, s-a hotărât ca inculpatul P.N.A. să se ocupe de plecarea lui C.L.N. spre Italia.

După câteva zile, P.N.A. a mers la locuinţa lui C.L.N. pentru a o conduce la Serviciul paşapoarte, unde inculpatul s-a ocupat de achitarea tuturor taxelor necesare obţinerii paşaportului. După câteva zile, C.L.N. a obţinut paşaportul pe care i l-a dat lui P.N.A. pentru a o înscrie la Agenţia de Turism T.F.

După aproximativ o săptămână, C.L.N. a plecat în Italia. Înainte de plecare, la microbuz au venit inculpatul P.N.A., însoţit de numitul C.P. care i-au adus paşaportul turistic şi o sumă de bani de cheltuială.

C.L.N. a ajuns în Italia, la Veneţia, unde a fost aşteptată de inculpatele M.L. şi N.A.G. care au transportat-o cu un autoturism Wolskvagen Golf de culoare roşie în localitatea Faienza. Pe timpul transportului cele două inculpate i-au spus lui C.L.N. că au adus-o în scopul de a practica prostituţia.

Inculpata M.L. i-a luat paşaportul lui C.L.N. şi a cazat-o la vila L.G., loc unde s-a întâlnit cu inculpata C.I. care i-a spus că şi ea practică prostituţia şi că e alegerea ei să procedeze în acest mod pentru a obţine venituri.

După ce a aflat că va practica prostituţia, C.L.N. s-a considerat înşelată de inculpatele M.L. şi N.A.G. pentru considerentul că nu i-au spus de la început adevărul. Fiind ameninţată cu bătaia, C.L.N. nu a avut decât a se supune ordinelor inculpaţilor, fiind scoasă „la stradă" pentru a practica prostituţia încă din prima noapte.

C.L.N. a practicat prostituţia pentru inculpata M.L. timp de două săptămâni, obţinând suma totală de 7.500 Euro, bani ce au fost însuşiţi de inculpată.

În timpul cât a practicat prostituţia C.L.N. a fost vizitată de inculpata N.A.G. care locuia într-un alt imobil.

3. În luna noiembrie 2002, C.L.N. şi inculpata C.I. au fost prinse de autorităţile italiene în timp ce practicau prostituţia, fiind trimise în România.

Când au ajuns în România, inculpata C.I. a refuzat să meargă la locuinţa ei şi a hotărât să stea o perioadă la C.L.N., urmărind să revină în Italia.

La C.L.N., inculpata C.I. a locuit aproximativ o săptămână, timp în care a fost ajutată de inculpatul G.D.O. să ajungă din nou în Italia.

La data de 15 noiembrie 2002, inculpata C.I. a ajuns din nou în Italia şi a continuat să practice prostituţia pentru inculpatele M.L. şi N.A.G.

După ce C.I. a plecat în Italia, în luna noiembrie 2002, C.L.N. a fost vizitată de numita C.A., o prietenă mai veche, care nu avea locuinţă stabilă, întrucât concubinul ei era arestat pentru infracţiunea de omor.

C.L.N. a acceptat ca prietena ei să locuiască la ea o perioadă de timp, ocazie cu care i-a povestit cum a fost racolată şi înşelată de inculpatele N.A.G. şi M.L. şi obligată să practice prostituţia.

C.L.N. a vorbit despre M. ca fiind soţul G. neştiind că, în realitate, inculpata este femeie.

În perioada în care C.A. a locuit la C.L.N., aceasta din urmă a fost vizitată de inculpatul G.D.O., care, cu prilejul unei vizite, i-a propus să meargă în Italia pentru a practica prostituţia.

Datorită situaţiei familiale grea în care se afla C.A. a acceptat propunerea şi în zilele următoare a părăsit locuinţa lui C.L.N. şi împreună cu copilul au mers la locuinţa bunicii sale.

Între timp, inculpatul G.D.O. a ajutat-o pe C.A. să obţină un paşaport turistic în vederea plecării.

4. Tot în cursul lunii noiembrie 2002, inculpata M.L. l-a contactat telefonic, din Italia, pe inculpatul H.C. care, cu ocazia convorbirii, i-a cerut să-i caute fete care să lucreze în Italia, la bucătărie, într-un restaurant.

În urma discuţiilor purtate, H.C. a contactat-o pe D.S., pe care o cunoştea foarte bine, întrucât au fost amici. Inculpatul i-a propus lui D.S. să meargă în Italia la un văr al său M., care este căsătorit şi este proprietarul unui restaurant la care avea nevoie de personal pentru bucătărie.

D.S. a acceptat propunerea şi în zilele următoare a discutat telefonic cu inculpata M.L. care s-a recomandat cu numele de M. şi care a confirmat cele spuse de inculpatul H.C. Inculpata M.L. a îndrumat-o pe D.S. să ia legătura cu inculpatul G.D.O. care o poate ajuta să obţină paşaportul turistic.

În zilele următoare, D.S. l-a sunat pe inculpatul G.D.O., după care s-au întâlnit la Serviciul Paşapoarte din cadrul Poliţiei Galaţi.

În curtea Serviciului de Paşapoarte, D.S. a cunoscut-o pe C.A. pe care tot inculpatul G.D.O. o ajuta să obţină un paşaport turistic.

Cu acel prilej, D.S. şi C.A. au aflat că urmează să meargă împreună în Italia, însoţite de inculpatul G.D.O.

În jurul datei de 10 - 13 decembrie 2002, D.S. şi C.A., însoţite de inculpatul G.D.O., au plecat spre Italia.

La plecare D.S. nu cunoştea faptul că mergea în Italia pentru a practica prostituţia.

În Italia, la Veneţia, cele două fete au fost aşteptate de inculpata M.L., care le-a transportat, împreună şi cu inculpatul G.D.O. cu un autoturism Wolksvagen Golf, de culoare roşie, în localitatea Faienza, unde D.S. şi C.A. au fost cazate la vila L.G.

Pe timpul deplasării, inculpata M.L. i-a spus lui D.S. că nu va lucra într-un restaurant ci va practica prostituţia în favoarea sa.

În primele zile D.S. nu a fost de acord să practice prostituţia, exprimându-şi dorinţa de a pleca, însă M. a spus că îi este datoare întrucât a plătit chirie în sumă de 3000 Euro, în avans, pentru ea.

În cele din urmă D.S. a acceptat să practice prostituţia.

D.S. a observat că de organizarea activităţii se ocupau M., G.D.O. şi uneori N.A.G. Primii doi o duceau cu autoturismul în stradă, o supravegheau şi la ei ajungeau sumele de bani încasate.

D.S. s-a întâlnit cu inculpata C.I. pe care a întrebat-o de ce inculpatul H.C. a procedat în acest mod, la care C.I. i-a răspuns că inculpatul H.C. are o reputaţie proastă şi că acesta a acţionat în cunoştinţă de cauză.

Inculpata C.I. a arătat, între altele, că a fost pusă de M. să le înveţe cum să racoleze clienţi.

În timpul cât a stat în Italia, D.S. s-a întâlnit şi cu inculpata N.A.G. care venea împreună cu M., acesta prezentând-o drept soţia lui şi a aflat că şi aceasta practica prostituţia dar în alte locuri.

Despre inculpata N.A.G., D.S. şi C.A. au declarat că era coordonatoarea activităţii infracţionale, alături de M.L. şi atunci când aceasta din urmă lipsea, inculpata N.A.G. se ocupa de organizare şi aprovizionare.

C.A. a practicat prostituţia până la data de 20 ianuarie 2003 şi a obţinut din această activitate 10-12.000 Euro care erau luaţi fie de G.D.O., fie de M.L. Din aceşti bani C.A. a primit de la M. suma de 3.000.000 lei.

La data de 20 ianuarie 2003, C.A. a fost depistată de autorităţile italiene în timp ce practica prostituţia, motiv pentru care a fost trimisă în România.

La câteva zile după ce a ajuns în România a fost contactată telefonic de N.A.G. care i-a promis că o va ajuta să revină în Italia.

La sfârşitul lunii ianuarie 2003, D.S. a fost depistată şi ea de autorităţile italiene şi trimisă în România. În aceeaşi zi, inculpata M.L. a aflat şi a rugat-o pe nepoata sa C.T.C., să o aştepte pe D.S.

Când a ajuns în gara din Galaţi, D.S. a fost aşteptată de C.T.C. care a condus-o la hotelul S. din Galaţi, unde a cazat-o, contravaloarea cazării fiind suportată de C.T.C.

La data de 28 ianuarie 2003, a venit în România şi inculpata M.L. care a luat-o pe D.S. de la hotel şi a cazat-o o noapte la locuinţa sa din comuna Pechea. Inculpata M.L. era însoţită de inculpata C.I.

În zilele următoare, D.S. a plecat din nou spre Italia, de această dată însoţită de numita M.M. care urma să practice şi ea prostituţia pentru M.L. Cele două au fost conduse la mijlocul de transport de M.L. (M.) care a mai rămas câteva zile în România.

În Italia, D.S. şi M.M. au fost aşteptate, în Bologna, de către inculpaţii N.A.G. şi G.D.O. care le-au transportat în localitatea Faienza. În aceeaşi seară, inculpatul G.D.O. le-a scos în stradă pentru practicarea prostituţiei.

La sfârşitul lunii februarie 2003, a venit în Italia şi inculpatul P.N.A. care a început să le scoată pe fete în stradă, să le supravegheze şi să le transporte a doua zi de dimineaţă la locul de cazare. Inculpatul făcea acest lucru împreună cu inculpaţii M.L. şi G.D.O.

După revenire, D.L. a încercat să scape, însă despre sosirea ei a aflat M. care a exercitat asupra ei acte de violenţă, au urcat-o într-o maşină în care mai erau C.I. şi N.A.G., au mers un timp şi au ameninţat-o că o va lega în pădure unde o va lăsa să o mănânce şerpii.

M. l-a sunat pe H.C., iar D.S. a auzit când acesta îi spunea lui M. să scape de ea.

La mijlocul lunii martie 2003, D.S. a fost prinsă din nou de autorităţile italiene şi trimisă în România.

În prima perioadă, D.S. a practicat prostituţia timp de o lună şi jumătate şi a precizat că a câştigat aproximativ 30.000 Euro, bani care ajungeau la M. Ulterior aceasta a precizat că suma ar fi mai mică, respectiv 8000 Euro.

În cea de a doua perioadă, D.S. a practicat prostituţia aproximativ o lună de zile, iniţial afirmând că a câştigat suma de 18.000 Euro, după care a revenit şi arătat că suma reală ar fi de 10.000 Euro.

5. La data de 28 ianuarie 2003, inculpata M.L. a venit în România însoţită de inculpata C.I.

În aceeaşi perioadă, inculpatul H.C. a aflat că D.S. a practicat prostituţia în Italia, motiv pentru care între el şi M.L. a existat o discuţie aprinsă, în care aceasta din urmă îi reproşa că D.S. refuză să iasă „la stradă" şi vrea să plece în România.

Inculpatul H.C. o cunoştea de mai multă vreme pe A.M.A. din Tecuci, întrucât a fost colegă de serviciu cu sora sa.

Inculpatul a aflat că aceasta a rămas văduvă în urmă cu 9 ani şi avea doi copii în întreţinere. Profitând de starea sa financiară mai deosebită, inculpatul i-a propus să meargă în Italia, spunându-i că o va ajuta să lucreze la un văr de-al său pe nume M., care are un restaurant.

Discuţia a avut loc spre sfârşitul lunii ianuarie 2003, prilej cu care inculpatul i-a spus că va lucra la acel restaurant şi că vărul său M. va suporta toate cheltuielile legate de deplasarea sa în Italia. Pentru a fi cât mai convingător, inculpatul H.C. i-a spus lui A.M.A. că prietena ei I. este în Italia şi lucrează la acelaşi restaurant, urmând să vină în România în câteva zile.

La data de 28 ianuarie 2003, C.I. a venit în România împreună cu M.L.

În România, M.L. a mers, împreună cu inculpaţii H.C. şi C.I. la locul de muncă al numitei A.M., căreia inculpata M.L. i-a confirmat cele spuse anterior de inculpatul H.C.

În perioada următoare, A.M. a fost vizitată de inculpaţii H.C. şi C.I. la domiciliul ei, ocazie cu care cei doi i-au întărit convingerea că va lucra în Italia la un restaurant, la bucătărie.

În ziua de 7 februarie 2003, A.M. urma să plece din Tecuci spre Italia. De la Tecuci, A.M. a fost condusă la Galaţi, de inculpata C.I. La Galaţi, A.M. s-a întâlnit cu M. şi s-au îmbarcat amândoi într-un microbuz aparţinând firmei T.F., care mergea în Italia.

În drum spre Italia M. i-a spus lui A.M. că nu va lucra la nici un restaurant, ci va practica prostituţia în folosul său, moment în care aceasta a început să plângă. Cu acel prilej, M. i-a spus că inculpaţii H.C. şi C.I. au dus-o în eroare, aceştia cunoscând ce avea să facă ea în Italia.

În Italia au ajuns în localitatea Bologna unde au fost aşteptaţi de inculpata N.A.G. care i-a transportat pe cei doi în localitatea Faienza, cu cazare în vila L.G.

În momentul în care a ajuns în Italia lui A.M. i-a fost luat paşaportul de către M.

În camera de motel, A.M. le-a cunoscut pe numitele D.S. şi M.M., care i-au spus că au fost racolate de S. şi C.

Despre N.A.G., A.M. a aflat că este soţia lui M. şi că după felul cum se purta a tras concluzia că el era cel ce se ocupa cu plasarea fetelor în Italia, dar şi de aprovizionare.

Tot în acel motel, A.M. l-a cunoscut şi pe inculpatul G.D.O. care o scotea în stradă, împreună cu celelalte fete, o aducea la motel dimineaţa şi uneori îi lua banii.

A.M. a practicat prostituţia până în jurul datei de 15 aprilie 2003 şi a obţinut din această activitate 20.000 Euro. Din aceşti bani, care ajungeau la M., acesta a trimis familiei 150-200 Euro.

În jurul datei de 15 aprilie 2003, A.M. a fost prinsă de organele de poliţie italiene şi trimisă în România.

6. În luna februarie 2003, după ce a ajuns în Italia, inculpata M.L. l-a contactat telefonic pe inculpatul H.C. căruia i-a cerut să racoleze fete pe care să le trimită în Italia.

Împreună cu inculpata C.I., inculpatul a mai racolat încă trei persoane de sex feminin.

În acest scop, H.C. l-a contactat pe D.G. zis J., fratele numitei D.S., întrebându-l dacă nu mai cunoaşte fete care doresc să muncească în Italia la M. la restaurant, întrucât mai sunt locuri de muncă.

Întrucât nu a putut vorbi cu sora sa D.S., D.G. nu avea cunoştinţă că aceasta practică prostituţia şi nici nu avea cunoştinţă cu ce se ocupă inculpaţii în realitate.

Fiind de bună credinţă, D.G. s-a hotărât să-i propună prietenei sale P.C.F. să meargă în Italia. Întrucât cei doi erau buni prieteni la acea dată, intenţionând să se căsătorească, plecarea în Italia a lui P.C.F. era considerat un avantaj.

În acelaşi timp D.G. era prieten cu prietenul numitei P.G.M. din Tecuci, şi a aflat că inculpatul H.C. ar avea un văr în Italia pe nume M., care ar avea un restaurant.

La rândul său, P.C.A., sora lui P.G.M. dorea să plece în străinătate pentru a munci. Ivindu-se această „oportunitate" cele două surori au dorit să afle mai multe detalii despre locul de muncă din Italia.

Ca urmare, în perioada ce a urmat, inculpatul H.C. a făcut mai multe vizite la locuinţa surorilor Popovici, însoţit fiind de prietena sa C.I.

După mai multe discuţii, inculpaţii H.C. şi C.I. le-a convins pe cele două surori, P., precum şi pe P.C. să meargă în Italia, întrucât vor lucra la restaurant şi nu vor avea probleme.

Pentru a fi şi mai convingătoare, inculpata C.I. a ajutat-o pe P.C. să obţină paşaportul turistic.

În ziua de 5 martie 2003, inculpata P.A.C. şi numitele P.G.M. şi P.C. au plecat spre Italia cu o cursă a firmei T.F. din Galaţi, ajungând la Veneţia unde au fost aşteptate de inculpata M.L. care le-a transportat în regiunea Bologna, în localitatea Faienza, fiind cazate la acelaşi motel, L.G. Aici, noile venite le-au întâlnit pe D.S., A.M. şi M.M.

La motel, inculpata M.L. le-a spus celor trei nou venite că nu vor lucra în restaurant şi vor practica prostituţia, împrejurare în care le-au fost luate paşapoartele, făcându-le cunoscut că îi sunt datoare pentru cheltuielile pe care aceasta le-a făcut cu venirea şi cazarea lor în Italia.

Întrucât nu aveau bani şi erau lipsite de orice ajutor, fiindu-le şi teamă de reacţia inculpatei M.L. care le-a ameninţat, inculpata P.A. şi numitele P.G.M. şi P.C. au acceptat să practice prostituţia.

În acea perioadă, P.G.M. şi P.C. l-au cunoscut pe inculpatul P.N.A. care era prieten cu inculpata M.L.

Noile venite, în primele două săptămâni erau scoase „la stradă" noaptea de M. şi P.N.A. (P. sau M.), ori numai de unul dintre ei, în tot acest timp fiind supravegheate îndeaproape de acelaşi P.N.A.

Între timp, în Italia a venit şi inculpatul G.D.O. care, împreună cu M.L. le scotea „la stradă" pe P.A.C., P.G.M. şi P.C. în vederea practicării prostituţiei, după care, dimineaţa, le transporta la locul de cazare unde le lua şi banii.

P.G.M. a practicat prostituţia aproximativ 4 luni de zile, respectiv până la data de 3 iulie 2003 când a fost prinsă de autorităţile italiene şi trimisă în România, perioadă în care a câştigat aproximativ 30.000 Euro pe care i-a dat inculpatei M.L.. Din această sumă P.G.M. a primit, în mai multe rânduri, suma totală de 1.800 Euro.

P.C. a practicat prostituţia până la data de 11 octombrie 2003, când, de asemenea, a fost prinsă de organele de poliţie italiene, timp în care a obţinut suma de 25.000 Euro din care nu a primit nimic.

Inculpata P.C.A. a practicat prostituţia timp de 7 luni de zile în folosul inculpatei M.L., obţinând în total suma de 70.000 Euro, întorcându-se în ţară în luna octombrie 2003.

7. Numita M.M.M. o cunoştea de mai multă vreme pe inculpata P.C.A., întrucât au fost colege.

În luna ianuarie 2003, M.M.M. a aflat că P.C.A. urmează să plece în Italia, pentru a lucra împreună cu sora sa G.

În luna mai 2003, M.M.M. i-a solicitat numitei P.T. să-i dea numărul de telefon al inculpatei P.C.A. din Italia.

După ce a primit numărul de telefon, M.M.M. a contactat-o, telefonic, pe inculpata P.C.A., spunându-i că va veni în Italia.

Inculpata P.C.A. a fost de acord să o primească pe M.M.M.

La data de 26 iunie 2003, M.M.M. a plecat în Italia, în localitatea Bologna, unde a fost aşteptată de inculpata P.C.A. care a dus-o în localitatea la Faienza, fiind cazată în acelaşi motel, unde erau cazate şi P.G.M. şi P.C. care i-au spus că practică prostituţia.

M.M.M. a fost de acord să practice prostituţia, astfel că la începutul lunii iulie 2003, a început să fie scoasă pe străzile din Faienza de către inculpatul G.D.O., alături de celelalte fete, cărora le lua banii.

M.M.M. a practicat prostituţia, până la data de 11 octombrie 2003, obţinând din această activitate aproximativ 4.700 Euro pe care i-a dat inculpatului G.D.O., de la care a primit suma de 2.000 Euro.

8. La sfârşitul anului 2002, numita Ţ.M. s-a întâlnit în Galaţi cu numitul A.D.

Cei doi se cunoşteau de mai multă vreme fiind din aceeaşi localitate, judeţul Galaţi. Cu această ocazie A.D. i-a spus lui Ţ.M. despre restaurantul pe care îl are M. în Italia şi despre faptul că acesta are nevoie de personal.

La începutul anului 2003, A.D. şi Ţ.M. s-au întâlnit din nou, ocazie cu care Ţ.M. s-a arătat interesată de informaţiile primite, fiind de acord să meargă în Italia.

În perioada 6 - 9 mai 2003, Ţ.M. a plecat în Italia ajungând la Bologna, unde a fost aşteptată de inculpata M.L. care a condus-o până în localitatea Faienza şi a cazat-o la vila L.G.

Pe drum, până la Faienza, inculpata M.L. i-a spus lui Ţ.M. că urmează să practice prostituţia pentru ea pe străzile din Faienza.

La locul de cazare, Ţ.M. le-a cunoscut pe inculpata P.C.A. şi numitele P.G.M. şi P.C. care practicau prostituţia.

Toate persoanele care practicau prostituţia erau scoase „la stradă" de către inculpatul G.D.O. care le aducea înapoi dimineaţa.

Ţ.M. a fost de acord să practice prostituţia şi a desfăşurat această activitate până în luna august 2003 câştigând aproximativ 12.000 Euro, bani pe care i-a dat inculpatului G.D.O. şi acesta inculpatei M.L.

Revenită în ţară, Ţ.M. i-a povestit surorii sale Ţ.T.N. că a practicat prostituţia pentru inculpata M.L. pe care o cunoştea sub numele de „Mario" şi despre care avea convingerea că este bărbat.

Ţ.T.N. s-a arătat interesată şi ea de a merge în Italia şi a practica prostituţia.

În cursul lunii august 2003, inculpata M.L. a contactat-o telefonic, în ţară, pe Ţ.M. pentru a discuta detalii despre plecarea în Italia a celor două surori. Inculpata M.L. a ajutat-o pe Ţ.T.N. să obţină paşaportul turistic prin intermediul lui V.M., cunoscut sub numele de F.

La data de 10 septembrie 2003, surorile Ţ., M. şi respectiv T.N. au plecat în Italia, la Bologna unde au fost aşteptate de M. care le-a transportat cu autoturismul în localitatea Faienza şi unde au fost cazate tot la vila L.G.

Ţ.M. a practicat prostituţia, până la data de 11 octombrie 2003, şi a obţinut din această activitate suma de 6.000 Euro care au ajuns la inculpatul G.D.O., primind în schimb suma de 10.000.000 lei.

T.T.N. a practicat prostituţia, până la data de 11 octombrie 2003, obţinând circa 14.000 Euro, sumă care a ajuns, iniţial la inculpatul G.D.O. şi, în final, la inculpata M.L.

La data de 11 octombrie 2003, se mai aflau în Italia şi practicau prostituţia inculpata P.A.C. şi numitele P.C., M.M.M., Ţ.M. şi Ţ.T.N., dată la care au fost luate de pe „stradă" de inculpatul G.D.O. şi transportate la locul unde erau cazate. În timp ce coborau din maşina inculpatului, au apărut organele de poliţie care l-au reţinut pe inculpat.

Rămase singure, fetele au hotărât să se întoarcă în România. Între timp, în ţară cercetările erau începute, o parte din membrii grupului infracţional erau prinşi, iar alţii se sustrăgeau de la urmărirea penală.

Inculpatul G.D.O. a fost arestat, la data de 11 ianuarie 2003, de către carabinierii din Faienza-Ravenna pentru complicitate la prostituţie, fiind eliberat la data de 20 aprilie 2004, ca urmare a revocării mandatului de arestare preventivă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii M.L., N.A.G., P.N.A., H.C., C.I. şi G.D.O.

Inculpaţii au criticat hotărârea primei instanţe după cum urmează:

Inculpata M.L. referitor la:

- faptul că probele administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti nu probează existenţa unui grup infracţional organizat în sensul art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), solicitând a se dispune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.;

- referitor la infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, nu erau aplicabile dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), această infracţiune fiind o infracţiune continuă, neexistând posibilitatea unor acte succesive;

- faptele reţinute în sarcina sa s-au consumat, conform actului de sesizare, până la 28 februarie 2003, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr. 39/2003, astfel că în această situaţie ar fi aplicabile prevederile art. 14 sau 15 din Legea nr. 678/2001;

- faptelor reţinute în sarcina sa li s-a dat o greşită încadrare juridică, acestea putând fi încadrate, eventual, în infracţiunea de proxenetism, cu diferenţiere faţă de fiecare din persoanele racolate în vederea practicării prostituţiei;

- suma confiscată este prea mare în raport cu sumele câştigate zilnic şi plătite de către prostituate şi că nu s-a avut în vedere cheltuielile necesare traiului zilnic;

- pedeapsa aplicată care este nejustificat de severă în raport cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cu limitele de pedeapsă prevăzute de lege şi împrejurările comiterii faptelor, iar sporul aplicat este nejustificat de mare. Inculpata N.G.A. cu privire la:

- greşita reţinere a faptului că a înlesnit, favorizat şi tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către victime, această situaţie nefiind dovedită în mod cert, motiv pentru care a solicitat a se dispune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.;

- faptul că organele de urmărire penală şi instanţa de fond nu au dovedit caracterul ilicit al sumei de 7.300 Euro găsită asupra sa şi nici faptul că această sumă de bani provine din săvârşirea faptelor deduse judecăţii, motiv pentru care se impune înlăturarea măsurii confiscării acesteia;

- faptelor săvârşite li s-a dat o greşită încadrare juridică, putând fi încadrate cel mult în infracţiunea de proxenetism;

- pedeapsa aplicată pe care o consideră exagerată, în cauză impunându-se reţinerea în favoarea sa de circumstanţe atenuante, astfel încât pedeapsa redozată, să se situeze la cuantumul executat de la data arestării preventive şi până în prezent. Inculpatul P.N.A. cu privire la:

- faptul că probele administrate nu confirmă învinuirea ce i s-a adus, motiv pentru care se impune achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.;

- greşita reţinere că el este autorul faptelor, în realitate cel vinovat fiind numitul A.M., motiv pentru care, şi în această situaţie, se impune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.;

- în sarcina sa nu se poate reţine decât cel mult, ajutorul dat numitei C.L.N., deci un singur act infracţional care ar putea fi încadrat în infracţiunea de proxenetism;

- pedeapsa aplicată este nejustificat de mare raportat la pedepsele aplicate celorlalţi inculpaţi care au avut o activitate infracţională mai vastă, cum e cazul inculpatului G.D.O.;

- greşita încadrare juridică a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2), în realitate fapta întrunind, eventual, elementele infracţiunii prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001;

- nereţinerea în favoarea sa de circumstanţe atenuante, cu consecinţa reducerii pedepsei. Inculpatul H.C. cu privire la greşita apreciere a probelor în ceea ce priveşte activitatea infracţională, şi omisiunea de a se reţine în favoarea sa de circumstanţe atenuante cu consecinţa reducerii pedepsei sub limitele prevăzute de lege. Inculpata C.I. cu privire la:

- faptul că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 678/2001, motiv pentru care se impune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.;

- schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prevăzută de art. 329 C. pen.;

- nereţinerea în favoarea sa de circumstanţe atenuante, cu consecinţa coborârii pedepsei aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, până la limita perioadei executată în arest preventiv. Inculpatul G.D.O. cu privire la:

- faptul că procedura de citare la instanţa de fond a fost viciată atât cu privire la greşita sa citare la domiciliul din Galaţi cât şi a omisiunii citării şi la reşedinţa din Italia, respectiv Bologna;

- împrejurarea că prima instanţă nu a verificat regularitatea actului de sesizare şi nu s-a pronunţat prin încheiere asupra acestui aspect, încălcare sancţionată cu nulitatea absolută, potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 6 paragraf 1 din C.E.D.O.;

- mandatul de arestare care a fost emis în lipsă în cursul urmăririi penale care nu a fost confirmat de către instanţă, iar cel emis de instanţă a fost dat cu încălcarea dispoziţiilor legale;

- greşita încadrare a faptelor în art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 12 din Legea nr. 678/2001 întrucât, în realitate, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni, motiv pentru care se impune achitarea sa;

- greşita încadrare juridică a faptelor în cele două infracţiuni, în realitate acestea putând fi încadrate în infracţiunea prevăzută de art. 329 C. pen.;

- omisiunea de a se reţine în favoarea sa de circumstanţe atenuante cu consecinţa reducerii pedepselor care sunt exagerat de severe;

- modalitatea de executare a pedepsei, în sensul că, după schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracţiunea prevăzută de art. 329 C. pen., să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., respectiv să se dispună suspendarea condiţionată a executării pedepsei;

- omisiunea de a se deduce din pedeapsă perioada octombrie 2003 – aprilie 2004 când a fost arestat în Italia pentru complicitate la prostituţie, faptele fiind concurente cu cele deduse judecăţii în cauza de faţă.

Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 482/ A din 2 decembrie 2005, a admis apelurile declarate de inculpaţii M.L., N.A.G., P.N.A., H.C., C.I. şi G.D.O., în sensul că a desfiinţat în parte hotărârea atacată, sub aspectul laturii penale şi rejudecând a decis:

- Schimbarea încadrării juridice a faptelor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în ce privesc pe inculpaţii M.L., N.A.G., P.N.A., H.C., C.I. şi G.D.O.

- Condamnarea inculpaţilor după cum urmează:

M.L., la 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi, la 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, urmând ca potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., să execute pedeapsa de 8 ani închisoare, sporită cu un an închisoare, în total 9 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;

N.A.G., la 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi, la 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, urmând să execute, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., pedeapsa cea mai grea şi anume 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

P.N.A., la 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi, 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, urmând să execute, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., pedeapsa cea mai grea şi anume 6 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de un an închisoare, astfel că în final, va executa pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

H.C. şi C.I., la câte 5 ani închisoare şi câte 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi câte 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, urmând ca, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., fiecare din cei doi inculpaţi, să execute pedeapsa cea mai grea şi anume câte 5 ani închisoare şi câte 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

G.D.O., la 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi, la 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, urmând ca, în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 7 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de un an închisoare, astfel că, în final, va executa pedeapsa de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. Pe durata executării pedepselor, tuturor inculpaţilor, în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., le-a fost interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

A fost menţinută starea de arest a inculpaţilor M.L., N.A.G., P.N.A., H.C., C.I. şi G.D.O., iar din pedepsele pe care aceştia urmează să le execute s-a dedus perioada arestării preventive după cum urmează:

- de la 7 octombrie 2003, la zi pentru inculpata N.A.G.;

- de la 11 octombrie 2003, la zi pentru inculpata M.L.;

- de la 10 iunie 2004, la zi, pentru inculpatul P.N.A.;

- de la 7 octombrie 2003, la zi, pentru inculpaţii H.C. şi C.I. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate şi s-a hotărât ca cheltuielile judiciare să fie suportate de stat, iar suma de 1.200.000 lei rol (120 lei RON) reprezentând onorarii de avocat cuvenite pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor H.C. şi C.I. să fie avansate din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul Galaţi.

În motivarea acestei decizii instanţa de apel a arătat: Instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt, pe baza probelor administrate în cauză atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească, fiind confirmată situaţia de fapt avută în vedere la urmărirea penală, situaţie în care nu se poate vorbi de faptul că instanţa de fond a copiat rechizitoriul, în cauză confirmându-se un adevăr juridic, spus cu aceleaşi cuvinte.

Cu toate acestea, arată instanţa de apel, instanţa de fond nu a avut în vedere suficient scopul educativ al pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen., respectiv faptul că pedepse exagerat de mari nu pot contribui prin cuantumul lor la reeducarea şi resocializarea individului, fiind menite a-l descuraja de la reeducare, aceasta ca urmare a faptului că nu au fost avute în vedere, în mod eficient criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), unul fiind participaţia penală efectivă a fiecăruia dintre inculpaţi la activitatea infracţională desfăşurată, perioada de timp în care fiecare dintre inculpaţi a desfăşurat activităţi infracţionale concrete şi ce anume activităţi a desfăşurat.

Neprocedându-se în acest fel, a arătat instanţa de apel, s-a ajuns ca inculpaţii care au desfăşurat o activitate infracţională mai amplă, cum ar fi de exemplu inculpatul G.D.O. să primească o pedeapsă egală cu inculpaţii P.N.A. sau H.C. şi C.I., care au desfăşurat o activitate mai redusă ca întindere în timp.

Un alt aspect care comportă critici, a arătat instanţa de apel, este cel al greşitei încadrări a activităţii de constituire în grup, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Cu privire la acest aspect, s-a arătat că art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu este decât o formă specific încriminată de legiuitor a infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută de art. 323 C. pen., şi ca urmare, după constituirea grupului infracţional acesta rămâne perfect constituit până când îşi atinge scopul ilicit sau până când activitatea sa este stopată prin intervenţia organelor în drept şi tragerea la răspundere penală a celor vinovaţi, motiv pentru care în situaţii de genul celor din speţă, prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), nu-şi găsesc aplicaţia, deoarece, aşa cum rezultă din probele administrate în cauză rezultă că toţi inculpaţii s-au constituit într-un grup infracţional organizat care a subzistat până la săvârşirea ultimului act care a intrat în scopul grupului, respectiv până în octombrie 2003.

Referitor la motivele suplimentare de apel invocate de către inculpaţi, instanţa de apel a arătat că apelul inculpatei M.L. este fondat pentru greşita reţinere de către instanţa de fond, în mod concomitent a prevederilor art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi a art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi sub aspectul individualizării pedepsei potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), restul motivelor dovedindu-se neîntemeiate deoarece:

- din probele administrate în cauză „rezultă că sunt întrunite prevederile art. 2 din Legea nr. 39/2003, de caracterul transnaţional al faptelor, de persoanele implicate", din probe rezultând că inculpata M.L., aflată în Italia, a avut ideea constituirii unei reţele de prostituţie, cu fete aduse din România, în scopul obţinerii de venituri necesare pentru o operaţie de schimbare de sex, scop în care, cu ajutorul inculpatei N.A.G., dar şi a celorlalţi inculpaţi a racolat diverse fete pe care le-a constrâns la practicarea prostituţiei, fără ca victimele să aibă cunoştinţă de activitatea pe care urma să o desfăşoare, fiind induse în eroare cu promisiuni de genul că li se vor oferi locuri de muncă oneste.

În cauză nu se poate vorbi de existenţa infracţiunii de prostituţie încriminată de art. 329 C. pen., deoarece faptele încriminate în Legea nr. 678/2001 privesc situaţii de cu totul altă natură, este o lege specială şi ca urmare ori de câte ori sunt îndeplinite cerinţele din textele încriminatorii, dispoziţiile acestei legi sunt aplicabile, prin derogare, de la legea generală care este din Codul penal.

În legătură cu infracţiunea încriminată în art. 12 din Legea nr. 678/2001 este de reţinut, arată instanţa de apel, faptul că aceasta are un caracter mai larg, transfrontalier faţă de art. 329 C. pen., care se referă numai la situaţii şi fapte comise exclusiv în România;

- în cauză nu există nici un dubiu că nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 39/2003, intrate în vigoare la 28 februarie 2003, deoarece art. 7 din această lege, este o reluare a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 678/2001 abrogat şi care se referă la aceleaşi situaţii, iar activitatea infracţională a inculpaţilor M.L. şi G.D.O. s-a prelungit până în octombrie 2003, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 39/2003, ceea ce face incidentă aplicarea dispoziţiilor acestei legi, existentă la data încetării activităţii infracţionale;

- privitor la suma de bani confiscată de la inculpata M.L., s-a arătat că aceasta a fost corect stabilită, avându-se în vedere declaraţiile prostituatelor audiate în cauză şi a declaraţiilor rudelor acestei inculpate, în contul cărora s-au găsit sume de bani nejustificat de mari, despre care au arătat că provin din sume de bani remise de M.L. din Italia.

Cu privire la apelul declarat de inculpata N.G.A. s-a arătat că este fondat sub aspectul greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), faţă de prevederile art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi a individualizării pedepsei, având în vedere că din probele de la dosar rezultă că aceasta a muncit în calitate de bucătar la un restaurant, prostituţia practicând-o în interes propriu, şi a avut un comportament mai uman şi mai decent faţă de victimele prostituate, în sensul că le-a învăţat cum să evite să fie agresate de ceilalţi inculpaţi, cum să racoleze clienţi, cum să se protejeze sexual şi să nu practice relaţii sexuale nefireşti, aspecte de care se va ţine seama la individualizarea pedepselor fără ca acestea să fie reţinute cu titlu de circumstanţe atenuante, şi deci aplicarea vreunui spor de pedeapsă.

Celelalte motive invocate, arată instanţa de apel, de numita inculpată sunt nefondate deoarece din probele administrate în cauză rezultă în mod cert implicarea sa în activitatea infracţională a grupului, în acest sens fiind ilustrativ faptul că ea era cunoscută drept soţia inculpatului M. şi contribuia activ la sprijinirea „soţului ei", cunoscând natura activităţii.

Pe de altă parte, s-a mai arătat, că aceasta fiind singura care având în vedere natura relaţiilor dintre soţi, putea să realizeze că inculpata M.L. nu este bărbat ci femeie, că este implicată într-o operaţie de schimbare de sex şi să îşi ridice probleme cu privire la provenienţa banilor pe care inculpata M.L. îi aduna în vederea definitivării operaţiei de schimbare de sex.

Nu este de neglijat nici faptul că ea a contribuit efectiv la desfăşurarea activităţii infracţionale ocupându-se de procurarea de alimente şi îmbrăcăminte pentru prostituate, precum şi de racolarea de clienţi pentru acestea.

Referitor la critica privind schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 329 C. pen., s-a arătat că este nefondată din aceleaşi considerente expuse cu privire la aceeaşi cerere formulată de inculpata M.L.

Cu privire la critica privind măsura confiscării speciale a sumei de 7.300 Euro de la inculpata N.A.G. s-a arătat că din probele administrate rezultă că organele de urmărire penală au dovedit, până la un nivel rezonabil, că există indicii şi probe temeinice că aceşti bani provin din săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii, iar în apărare inculpata nu a produs probe care să răstoarne această prezumţie şi să dovedească caracterul licit al acestora.

Cu privire la apelul declarat de inculpatul P.N.A. s-a arătat că este fondat numai în ce priveşte greşita reţinere a prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), faţă de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi greşita individualizare a pedepsei aplicată, restul motivelor invocate dovedindu-se a fi neîntemeiate şi înlăturate deoarece:

- deşi acesta a recunoscut că a săvârşit un singur act de trafic de persoane, în ceea ce priveşte pe numita C.L.N., din probele de la dosar s-a dovedit participarea sa şi la alte acte de asemenea natură, încercând în mod nejustificat să culpabilizeze o altă persoană, pe nume A.M., susţinând că a fost confundat cu acesta, de către numitele P.C., D.S. şi P.A.

Pentru a lămuri acest aspect s-a procedat la audierea lui A.M., ocazie cu care susţinerile inculpatului au fost infirmate, dovedindu-se că acesta nu a participat în nici un fel la activitatea infracţională din cauza de faţă şi nici trăsăturile fizice ale unuia nu seamănă cu ale celuilalt.

Inculpatul s-a folosit de acest tertip, susţine instanţa şi pentru motivul că se afla în duşmănie cu familia numitului A.M.

Cu privire la revenirea în instanţă a martorilor P.C., D.S. şi P.A., când au negat că l-ar cunoaşte pe inculpatul P.N.A. ca fiind cel ce s-a ocupat de activitatea infracţională s-a arătat că aceştia nu au adus elemente care să contrazică cele susţinute anterior cu privire la acest aspect;

Referitor la schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 329 C. pen., s-a făcut trimitere la considerentele arătate cu privire la acelaşi aspect vizat în apelurile declarate de inculpaţii M.L. şi N.A.G. Referitor la apelul declarat de inculpatul H.C. s-a arătat că este fondat numai în ce priveşte greşita reţinere a prevederilor atrt.41 alin. (2) C. pen., la art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi la individualizarea pedepsei, având în vedere că acesta a avut cea mai redusă activitate infracţională alături de inculpata C.I.

În ce priveşte critica referitoare la neacordarea de circumstanţe atenuante se dovedeşte neîntemeiată faţă de natura infracţiunilor săvârşite, de agresivitatea acestora şi de întinderea lor în timp.

Cu privire la apelul inculpatei C.I. s-a arătat că este fondat, pentru aceleaşi motive arătate şi la apelurile celorlalţi inculpaţi, şi anume greşita reţinere a prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi la individualizarea pedepsei care este prea severă, restul criticilor fiind nefondate deoarece:

- recunoscând săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în mod implicit a recunoscut şi săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 care constituie infracţiunea scop pentru grupul constituit;

- schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracţiunea prevăzută de art. 239 C. pen., nu se impune pentru considerentele arătate la critica care are acelaşi obiect, formulată şi de ceilalţi inculpaţi;

- acordarea de circumstanţe atenuante nu se justifică faţă de natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite. Referitor la apelul declarat de inculpatul G.D.O. s-a arătat că este fondat numai în ce priveşte greşita reţinere a prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), referitor la infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, motiv analizat cu ocazia criticilor de aceeaşi natură invocate şi de inculpaţii de mai înainte. Cu privire la celelalte motive s-a arătat că sunt nefondate deoarece:

- motivul vizând nelegala citare în Galaţi, str. Brăilei nr. 217,, în loc de Galaţi str. Brăilei nr. 216, cum figura în evidenţa Poliţiei municipiului Galaţi – B.E.P. se dovedeşte nefondat, deoarece la dosarul cauzei se află ataşat dosarul nr. 131/2005 al Curţii de Apel Galaţi având ca obiect recursul declarat de acest inculpat prin apărător ales împotriva încheierii de şedinţă din 20 septembrie 2004 a Tribunalului Galaţi, prin care s-a dispus arestarea preventivă, unde, pe citaţia emisă cu acest prilej, adresa este Galaţi, str. Brăilei nr. 216, cu menţiunea că factorul poştal a făcut precizarea că adresa este incorectă, cea reală fiind Galaţi, str. Brăilei nr. 217, la aceasta din urmă adresă îndeplinindu-se procedura ulterior.

Cu privire la necitarea sa în Italia s-a arătat că nu poate fi primită deoarece, inculpatul nu era rezident legal în sensul legislaţiei române, deci nu figura cu domiciliul în Italia, astfel că în mod justificat a fost citat la adresa cunoscută în ţară, sau prin afişare atunci când s-a constatat că acesta se sustrage de la urmărirea penală şi judecată;

- cu privire la nulitatea absolută a cercetării judecătoreşti s-a arătat că în cauză nu se constată existenţa unei încheieri de şedinţă prin care instanţa de fond să constate neregularitatea actului de sesizare care ar fi impus într-adevăr, restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, motiv pentru care nu poate fi primită;

- privitor la mandatul de arestare în lipsă, dat în cursul urmăririi penale, s-a arătat că se constată că acesta nu a fost pus în executare, iar prin faptul că nu a fost confirmat de către instanţă acesta şi-a încetat efectele de drept;

- cu privire la mandatul de arestare preventivă emis de instanţă, la data de 20 septembrie 2004, s-a arătat că se constată că a fost emis cu respectarea dispoziţiilor legale, având în vedere probele de la dosar, natura infracţiunilor şi faptul că s-a sustras şi se sustrage în continuare de la urmărire şi judecată;

- cu privire la achitarea pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată s-a arătat că probele administrate dovedesc vinovăţia sa şi activitatea infracţională desfăşurată;

- referitor la schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în art. 26 raportat la art. 329 C. pen., s-a arătat că nu este fondată, această critică fiind analizată şi în cadrul celorlalte apeluri, considerentele acolo arătate fiind valabile şi în acest caz;

- cu privire la individualizarea pedepsei şi la acordarea de circumstanţe atenuante s-a arătat că aceste critici se dovedesc nefondate, având în vedere că acesta s-a sustras urmăririi penale şi judecăţii, este căutat de Biroul Interpol – Italia pentru fapte de acelaşi gen, faţă de natura faptelor săvârşite, pericolul social al acestora şi de perioada îndelungată de timp în care şi-a desfăşurat activitatea infracţională;

- cu privire la nededucerea din pedeapsa aplicată a perioadei cuprinsă între octombrie 2003 – aprilie 2004 când a fost arestat în Italia pentru complicitate la prostituţie, pe considerentul că faptele ar fi concurente, s-a arătat că este nefondată întrucât nu exista vreo hotărâre judecătorească definitivă din care să rezulte că ar fi fost condamnat pe teritoriul Italiei pentru fapte asemănătoare, după cum nu exista nici o cerere din partea Statului Italian, în sensul Legii nr. 302/2004 privind recunoaşterea de către Statul Român a acestei pedepse aplicată în Italia.

Decizia Curţii de apel a fost atacată cu recurs, în termen legal, de inculpaţii M.L., C.I., N.A.G., P.N.A., H.C. şi G.D.O.

Inculpaţii au criticat Decizia instanţei de apel după cum urmează:

Inculpata M.L., cu privire la:

- greşita condamnare pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, deoarece, pe de o parte, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei fapte, în cauză neexistând dovezi că inculpaţii s-au constituit într-un grup organizat astfel cum o cere legea iar, pe de altă parte, la data când se pretinde că a avut loc constituirea grupului, Legea nr. 39/2003 nu era adoptată şi deci dispoziţiile ei nu puteau fi aplicate unor situaţii anterioare, motiv pentru care se impune achitarea cu atât mai mult cu cât instanţa de apel nu a dat un răspuns acestei critici, situaţie în care se impune, în subsidiar, casarea deciziei şi trimiterea cauzei pentru rejudecare;

- greşit s-a respins critica prin care s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracţiunea prevăzută de art. 329 C. pen.;

- nu s-a dovedit faptul că inculpata s-ar fi ocupat cu racolarea victimelor prin inducere în eroare şi obligarea lor la practicarea prostituţiei, în scopul obţinerii de foloase materiale, fapt ce face inoperante dispoziţiile art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, iar soluţia firească ce se impune este achitarea şi pentru această infracţiune;

- nu s-a dat un răspuns plauzibil şi documentat criticii privind măsura confiscării speciale în sensul că nu s-a stabilit cu certitudine întinderea sumei pretins a fi fost obţinută de la persoanele ce ar fi fost obligate să practice prostituţia, în realitate suma fiind mult mai mică şi aceasta în cazul în care s-ar stabili vinovăţia sa pentru faptele imputate;

- pedepsele, chiar redozate de către instanţa de apel, în sensul că au fost reduse, sunt exagerat de mari, la dozarea acestora neţinându-se seama de aspecte ce circumstanţiază pozitiv persoana sa, în sensul că este tânără, are 30 de ani, nu are antecedente penale, până la data arestării a desfăşurat o activitate onestă în Italia, s-a prezentat de bunăvoie în România la organul de urmărire penală şi a avut o poziţie procesuală corectă pe tot parcursul procesului penal. În principal, a solicitat a se dispune achitarea pentru faptele imputate întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale faptelor pentru care a fost trimisă în judecată, iar în subsidiar trimiterea cauzei la instanţa de apel pentru a răspunde la toate criticile formulate, iar în cazul în care nu se vor primi aceste critici să se reducă pedepsele aplicate ce are de executat care sunt prea severe.

Inculpatul P.N.A. cu privire la:

- greşit s-a reţinut participarea sa la săvârşirea faptelor imputate şi deci în mod nejustificat a fost condamnat. Instanţele de fond şi apel nu au ţinut seama de apărările sale şi nici nu i-a admis alte probe pentru a-şi dovedi nevinovăţia, iar materialul probator de la dosar este insuficient, iar cel care există a fost interpretat restrictiv, în defavoarea sa, motiv pentru care se impune achitarea;

- instanţele nu au ţinut seama de apărările sale conform cărora nu a avut nici o legătură cu grupul infracţional, iar aşa-zisul ajutor dat inculpatei M.L. nu era decât oferirea unor servicii pentru o datorie ce o avea faţă de aceasta, fără însă să cunoască activitatea infracţională desfăşurată de aceasta în Italia;

- în cauză nu au fost administrate suficiente probe care să dovedească, fără dubiu, vinovăţia sa, motiv pentru care se impune casarea hotărârilor atacate şi trimiterea cauzei pentru rejudecare, în vederea completării materialului probator;

- în subsidiar a solicitat redozarea pedepsei aplicată, prin reţinerea în favoarea sa de circumstanţe atenuante, astfel încât pedepsele ce i se vor aplica, să se situeze sub limita minimă a textelor de lege încriminatoare, existând suficiente temeiuri că reeducarea sa se poate realiza prin executarea unei pedepse minime.

- Inculpaţii N.A.G.,H.C. şi C.I. prin motive comune de casare au criticat Decizia instanţei de apel, în principal cu privire la greşita lor condamnare pentru infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, solicitând a se dispune achitarea, întrucât, în cauză, nu sunt îndeplinite cerinţele textelor de lege menţionate iar, în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate pe care le consideră exagerat de severe în raport cu contribuţia redusă avută la săvârşirea faptelor, dar şi a datelor ce caracterizează persoana lor, în sensul că sunt tineri şi nu au antecedente penale.

S-a precizat că aceşti inculpaţi şi-au însuşit criticile formulate şi de inculpaţii M.L. şi P.N.A.

Inculpatul G.D.O. cu privire la judecata sa fără a fi îndeplinită în mod legal procedura de citare, deoarece adresa la care a fost citat, în Galaţi, str. Brăilei nr. 216, nu este cea reală, adresa corectă fiind Galaţi, str. Brăilei nr. 217, situaţie în care se impune casarea hotărârilor atacate şi trimiterea cauzei pentru rejudecare întrucât i s-a încălcat un drept esenţial, dreptul la apărare, care este sancţionat cu nulitate absolută;

- instanţa nu a verificat regularitatea actului de sesizare care nu a fost întocmit potrivit legii, ocazie cu care trebuia să se analizeze temeinicia şi legalitatea mandatelor de arestare preventivă, motiv pentru care se impune restituirea cauzei la organul de urmărire penală şi refacerea acestuia;

- mandatul de arestare preventivă a fost emis în lipsă şi cu încălcarea dispoziţiilor legale, întrucât nu s-a ţinut seama de faptul că adresa pentru care a fost întocmit nu era cea reală, aşa cum s-a arătat mai sus (prima critică);

- pedepsele aplicate şi pedeapsa de executat care sunt prea severe, ţinând seama de faptul că instanţa de apel a redus pedepsele aplicate tuturor celorlalţi inculpaţi, el fiind singurul care nu a beneficiat de acest lucru, fiind discriminat în raport cu celelalte persoane condamnate în cauză, pentru fapte similare cu ale sale. Recursurile declarate de inculpaţii M.L., C.I., N.A.G., P.N.A., H.C. şi G.D.O. sunt nefondate.

După cum este lesne de observat, inculpaţii au reiterat ca motive de recurs criticile invocate şi la judecata în apel, susţinând că la unele dintre acestea nu s-a răspuns, ori nu s-a răspuns convingător, solicitând, în principal, achitarea pentru faptele imputate, casarea hotărârii instanţei de apel şi rejudecarea cauzei, ori casarea ambelor hotărâri şi trimiterea dosarului la procuror ori prima instanţă în vederea completării materialului probator şi, în subsidiar, reducerea pedepselor prin reţinerea de circumstanţe atenuante.

Verificând legalitatea şi temeinicia acestor motive de casare, Înalta Curte constată că nu sunt întemeiate.

Astfel, atât instanţa de fond cât şi cea de apel au reţinut corect situaţia de fapt, având la bază amplul material probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât şi al judecăţii, făcând trimitere expresă ori de câte ori era nevoie la probele aduse în sprijinul punctului de vedere exprimat.

În ce priveşte probele existente la dosar se constată că dovedesc, fără dubiu, vinovăţia inculpaţilor, atât în ce priveşte constituirea în grup organizat pentru săvârşirea de fapte penale, cât şi comiterea infracţiunii încriminată de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Rezultă că în mod corect şi bine argumentat instanţa de apel a respins critica inculpaţilor potrivit căreia în cauză nu ar fi fost săvârşită infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 întrucât la data săvârşirii faptelor nu era în vigoare.

Sub acest aspect corect a reţinut instanţa de apel că activitatea de constituire în grup organizat era pedepsită şi la data începerii acţiunii infracţionale prin art. 14 din Legea nr. 678/2001, incriminare care a fost preluată de Legea nr. 39/2003, aplicabilă la data judecăţii fără ca în cauză să se impună aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Prin urmare, instanţa a dat răspuns acestei critici, şi dacă nu este împărtăşită de către inculpaţi nu înseamnă că nu a fost tratată corespunzător.

Instanţele au apreciat corect şi asupra sumelor de bani confiscate acestora rezultând, fără echivoc şi apreciate în limite rezonabile, din declaraţiile persoanelor care au fost obligate să practice prostituţia şi cărora li se luau banii primiţi în schimbul acestei activităţi.

De altfel, inculpaţii care au formulat această critică nu au adus în discuţie alte împrejurări sau dovezi din care să rezulte altă situaţie de fapt.

Din motivarea instanţei de apel, redată pe larg în prezenta decizie, rezultă că aceasta a răspuns la toate criticile formulate de inculpaţi, motivarea referindu-se la fiecare dintre ei şi la fiecare critică formulată.

Faptul că unele din critici erau invocate de toţi inculpaţii, era firesc ca instanţa de apel să nu mai reia argumentele aduse anterior şi să facă trimitere la ele, aceasta neînsemnând că nu şi-a îndeplinit obligaţia de a răspunde, ori că motivarea este defectuoasă ori inexistentă.

În ce priveşte critica privind greşita individualizare a pedepselor ori nereţinerea de circumstanţe atenuante invocate de toţi inculpaţii se constată că nu pot fi primite. În cauză s-a dat eficienţa cuvenită criteriilor arătate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), apreciindu-se corect atât cu privire la pericolul social al faptelor imputate, contribuţia şi rolul avut de fiecare inculpat în desfăşurarea activităţii infracţionale, dar şi datele ce caracterizează persoana acestora cum sunt faptul că sunt tineri şi nu au antecedente penale.

Pedepsele aplicate în aceste condiţii se constată că au fost just individualizate iar executarea lor în limitele şi modalitatea stabilite de instanţa de apel, sunt în măsură să satisfacă cerinţele art. 52 C. pen.

Diferit, se mai constată că nici unul dintre inculpaţi, cu privire la motivele de casare invocate în prezenta cale de atac, nu au adus dovezi sau elemente noi care să contrazică ori să schimbe situaţia de fapt reţinută, limitându-se doar la a-şi manifesta nemulţumirea faţă de modul în care instanţa de apel a răspuns criticilor formulate cu care nu au fost de acord. Împrejurarea că instanţa de apel nu a împărtăşit punctul lor de vedere, nu înseamnă că aceasta a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică cum, nejustificat se susţine.

Pentru considerentele ce preced unite cu cele ale instanţelor de fond şi apel, pe care Înalta Curte şi le însuşeşte ca fiind conforme cu probele de la dosar la care, de altfel s-a şi făcut trimitere expresă, ţinând seama şi de faptul că analizând Decizia atacată în raport şi cu prevederile art. 385⁹ alin. (3) nu se constată existenţa şi a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare urmează a se constata ca recursurile declarate de inculpaţii M.L., C.I., N.A.G., P.N.A., H.C. şi G.D.O. sunt nefondate şi a fi respinse, ca atare, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.L., N.A.G., P.N.A., H.C., C.I. şi G.D.O. împotriva deciziei penale nr. 482/ A din 2 decembrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive după cum urmează:

- de la 11 octombrie 2003, la 7 martire 2006 pentru inculpata M.L.;

- de la 7 octombrie 2003, la 7 martie 2006 pentru inculpaţii N.A.G., H.C. şi C.I.;

- de la 10 iunie 2004, la 7 martie 2006 pentru inculpatul P.N.A. Obligă pe recurenţii inculpaţi M.L. şi P.N.A. la plata sumei de câte 120 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurenţii inculpaţi N.A.G., H.C., C.I. şi G.D.O., la plata cu acelaşi titlu, a sumei de câte 220 RON, fiecare, din care, suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 martie 2006.

← ICCJ. Decizia nr. 1430/2006. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1464/2006. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1393/2006. Penal ICCJ. Decizia nr. 1403/2006. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1405/2006. Penal. Cerere de întrerupere a executării pedepsei (art.455 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1430/2006. Penal ICCJ. Decizia nr. 1464/2006. Penal ICCJ. Decizia nr. 1465/2006. Penal ICCJ. Decizia nr. 1470/2006. Penal ICCJ. Decizia nr. 1474/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs