ICCJ. Decizia nr. 1465/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1465/2006
Dosar nr. 23015/1/2005
(nr. vechi 7132/2005)
Şedinţa publică din 7 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1160 din 22 septembrie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul M.A. la:
- 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată, s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive de la 10 februarie 2005, la zi.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a constatat consumată, în cadrul procesului analizelor de laborator a cantităţii de 0,07 gr. heroină, iar suma de 1.750.000 lei (175 RON) a fost restituită denunţătorului M.Şt., fiind pusă la dispoziţia organelor de poliţie de către acesta.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 2.500.000 lei (250 RON) cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
La data de 10 februarie 2005, numitul M.Şt. a formulat, în faţa organelor de urmărire penală, un denunţ în care arăta că este consumator de heroină şi că îşi procură asemenea droguri de la inculpatul M.A. care comercializează astfel de droguri în zona Sălăjan.
Cu această ocazie, M.Şt. a fost de acord să participe la organizarea unui flagrant pentru identificarea şi tragerea la răspundere penală a inculpatului M.A.
Pe baza acestui consimţământ, în aceeaşi zi, la sediul I.G.P.R. – B.C.C.O.A. Bucureşti s-a procedat la consemnarea într-un proces-verbal a seriilor bancnotelor ce formau suma de 2.000.000 lei pusă la dispoziţie de denunţător, pentru cumpărarea a 8 doze de heroină de la inculpat.
După o discuţie telefonică avută cu inculpatul, denunţătorul s-a deplasat, în după-amiaza aceleiaşi zile, împreună cu organele de poliţie în str. Patrioţilor unde urma să se efectueze tranzacţia, organele de poliţie rămânând să supravegheze zona. Cu cei 2.000.000 lei asupra sa, denunţătorul s-a îndreptat spre locul de întâlnire, unde, la puţin timp, a venit şi inculpatul.
După ce a primit suma de bani de la denunţător, inculpatul a intrat într-un bloc din apropiere de unde a ieşit după câteva minute, înmânându-i denunţătorului M.Şt. şapte punguţe ce conţineau o substanţă pulverulentă, de culoare bej.
După ce s-a despărţit de inculpat, denunţătorul s-a îndreptat spre locul unde se aflau organele de poliţie, cărora le-a predat cele 7 doze cumpărate şi suma de 250.000 lei ce o mai avea asupra sa.
Dozele au fost sigilate şi expertizate ulterior, stabilindu-se că acestea conţin cantitatea de 0,07 gr. heroină.
Imediat, inculpatul a fost oprit şi legitimat de către organele de poliţie, ocazie cu care a fost găsită asupra sa suma de 1.750.000 lei pe care a primit-o de la denunţător, o carte de identitate şi o legătură de chei.
Seriile bancnotelor ridicate de la inculpat au fost comparate cu cele înseriate şi s-a dovedit a fi identice.
Inculpatul a negat săvârşirea faptei, susţinând că banii găsiţi asupra sa erau rezultatul vânzării unui telefon mobil către denunţător.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M.A. pe care a criticat-o ca fiind netemeinică cu privire la pedeapsa aplicată pe care o consideră prea severă, având în vedere faptul că a fost sincer pe parcursul procesului penal, era încadrat în muncă la data comiterii faptei şi nu are antecedente penale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 871/ A din 11 noiembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.A. pe care l-a obligat să plătească statului suma de 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, la zi, durata reţinerii şi arestării preventive.
În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a arătat că „instanţa de fond a manifestat rol activ pentru aflarea adevărului, a stabilit corect situaţia de fapt, a făcut o legală încadrare juridică a faptei comisă de inculpat şi a reţinut judicios vinovăţia acestuia în concordanţă cu probele administrate în cauză".
Cu privire la pedeapsa aplicată, s-a arătat că a fost just individualizată, la dozarea acesteia avându-se în vedere toate criteriile arătate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), inclusiv persoana acestuia, în favoarea sa reţinându-se circumstanţe atenuante cărora li s-a dat eficienţa juridică corespunzătoare, şi se regăsesc în pedeapsa aplicată, stabilită sub minimul prevăzut de textul de lege incriminator.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul M.A. care a criticat-o pentru acelaşi motiv invocat şi la judecata în apel şi anume, severitatea pedepsei aplicată a cărei reducere o solicită prin acordarea unei mai mari eficienţe circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea sa.
Recursul declarat de inculpatul M.A. este nefondat.
Analizând actele şi lucrările de la dosar se constată că instanţele de fond şi apel au reţinut o corectă situaţie de fapt conformă probelor administrate în cauză în raport cu care au dat o corectă încadrare juridică faptei săvârşită, aplicând inculpatului o pedeapsă just individualizată în acord cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi în măsură să satisfacă cerinţele art. 52 C. pen.
Întrucât, în cauză se constată că instanţele, la dozarea pedepsei aplicată inculpatului, au făcut o corectă apreciere a criteriilor arătate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în sensul că au ţinut seama atât de pericolul social al faptei comise, cât şi de faptele ce caracterizează persoana acestuia şi anume sinceritatea de care a dat dovadă, faptul că este tânăr, era încadrat în muncă la data săvârşirii faptei şi nu are antecedente penale, acestea din urmă reţinute cu titlu de circumstanţe atenuante, cu efecte directe asupra pedepsei aplicată sub limita minimă prevăzută de textul de lege incriminator, având în vedere şi faptul că verificând Decizia atacată în raport şi cu prevederile art. 3854 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa şi a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul M.A. este nefondat şi a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A. împotriva deciziei penale nr. 871/ A din 11 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 10 februarie 2005, la 7 martie 2006.
Obligă pe recurent la plata sumei de 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1464/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1470/2006. Penal → |
|---|
