ICCJ. Decizia nr. 1626/2006. Penal
| Comentarii |
|
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE, secţia penală, Decizia nr. 1626 din 13 martie 2006
Prin încheierea din 15 februarie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, investită cu soluţionarea apelului formulat, printre alţii, de inculpatul S.M., împotriva sentinţei penale nr. 966 din 18 iulie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 5726/2004, constatând lipsa martorilor cu identitate protejată, lipsa relaţiilor solicitate parchetului, privind autorizaţiile de înregistrare a convorbirilor, cât şi lipsa unor expertize medicale, a respins ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligatorie de a nu părăsi ţara.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul S.M. care a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara în condiţiile prevăzute de art. 139 alin. (1), raportat la art. 1451 C. proc. pen., şi art. 136 alin. (1) şi (8) C. proc. pen.
Recursul declarat de inculpat este inadmisibil în raport cu prevederile art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora încheierile pot fi atacate cu recurs odată cu sentinţa sau Decizia recurată, cu excepţia cazurilor când potrivit legii pot fi atacate separat cu recurs.
Calea de atac împotriva încheierii pronunţată de instanţă în cursul judecăţii privind măsurile preventive este reglementată de dispoziţiile art. 141 C. proc. pen.
Potrivit acestui text încheierea dată în primă instanţă şi în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menţinerea unei măsuri preventive ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive poate fi atacată separat cu recurs de procuror sau de inculpat.
Din conţinutul textului de lege enunţat, rezultă că împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive nu există calea de atac a recursului.
În consecinţă, recursul declarat de inculpat nefiind prevăzut de lege ca o cale de atac împotriva încheierii de respingere a cererii de revocare a măsurii arestării preventive, urmează a fi respins ca inadmisibil.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Au fost văzute şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1499/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1667/2006. Penal → |
|---|
