ICCJ. Decizia nr. 209/2006. Penal

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE, secţia penală, Decizia nr. 209 din 13 ianuarie 2006

Prin rezoluţia din 10 februarie 2004 pronunţată în dosar nr. 323/P/2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de petentul S.T. procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, pentru infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cercetarea penală fiind avizată prin ordinul nr. 3907/IG/M/2003 din 23 ianuarie 2004, al Ministerului Justiţiei.

S-a reţinut, în fapt că învinuitul, în luna decembrie 2002, a primit direct fără semnătură, un dosar de cercetare penală de la agentul şef B.D. din cadrul Postului de Poliţie Bâlteni în care cercetarea penală privea învinuitul B.C., pentru fapta prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. şi în care s-a făcut propunere de scoatere de sub urmărire penală, cu motivarea că fapta nu întrunea toate elementele constitutive ale infracţiunii.

Învinuitul nu a prezentat dosarul primit la conducerea parchetului şi nici la grefa acestuia pentru a fi înregistrat în evidenţe şi repartizat pentru soluţionare ci l-a păstrat în fişetul personal, iar la 22 decembrie 2002, a dispus prin rezoluţie scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului B.C., pentru infracţiunea prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.

Dosarul a fost păstrat în fişetul personal până la 20 aprilie 2001, când la cererea verbală a învinuitului B.C., procurorul i-a eliberat o comunicare prin care i se făcea cunoscut că a fost scos de sub urmărire penală pentru fapta în temeiul căreia a fost cercetat, astfel că acesta să-şi poată ridica permisul de conducere, făcând menţiunea numărului de înregistrare nr. 2549/P/II/2/2000 care reprezenta numărul de înregistrare al altui dosar penal soluţionat de procuror prin rechizitoriul din 18 decembrie 2000.

La începutul lunii august 2003, s-a găsit în fişetul petentului dosarul respectiv care a fost înregistrat în evidenţele operative sub nr. 3051/P/2003 din 22 septembrie 2003, iar rezoluţia de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului B.C. a fost infirmată şi reluate cercetările împotriva acestuia.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de îndrumare şi control, prin ordonanţa nr. 22826/614/A/2003 din 6 mai 2004, a dispus infirmarea ordonanţei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 323/P/2003 din 1 aprilie 2004, redeschiderea şi reluarea urmăririi penale faţă de învinuitul petent S.T.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin ordonanţa din 1 martie 2004 pronunţată în dosarul nr. 323/P/2003, a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului S.T. şi sancţionarea administrativă a acestuia cu amendă în sumă de 8.000.000 lei.

Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de îndrumare şi control, prin ordonanţa nr. 22826/614/A/2003 din 6 mai 2004, a infirmat soluţia adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 323/P/2003, redeschiderea şi reluarea urmăririi penale în cauză, cu motivarea că nu s-a apreciat just gradul de pericol social, în contextul în care anterior a mai fost sancţionat disciplinar pentru fapte similare, dosarul fiind trimis la secţia de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângăÎnalta Curte de Casaţie şi Justiţie, acesta la rândul său declinând competenţa în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Prin ordonanţa din 9 decembrie 2004, dată în dosarul nr. 323/P/2003, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a procurorului S.T., infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi sancţionarea administrativă a acestuia cu amendă în cuantum de 10 milioane lei.

De asemenea, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia pentru faptele prevăzute de art. 248 alin. (1) C. pen. şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)

Prin ordonanţa din 30 martie 2005, dată în dosarul nr. 624/2005, s-a dispus infirmarea ordonanţei din 9 decembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, dată în dosar nr. 323/P/2003, redeschiderea şi reluarea urmăririi penale în cauză.

Împotriva acestei ordonanţe a formulat plângere petentul S.T. criticând-o ca fiind netemeinică.

Prin ordonanţa din 10 iunie 2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dată în dosarul nr. 8507/1248/2005, a fost respinsă plângerea formulată de petentul S.T., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei ordonanţe a formulat plângere la instanţă petentul, criticând-o ca fiind netemeinică, motivat de faptul că în mod greşit i-a fost respinsă plângerea, deoarece nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost cercetat.

Curtea de Apel Craiova, prin sentinţa penală nr. 99 din 24 octombrie 2005, a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul S.T., împotriva ordonanţei din 10 iulie 2005, dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin procurorul şef al secţiei de urmărire penală şi criminalistică, în dosar nr. 8507/1248/2005.

A obligat petentul la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul.

Recursul declarat este nefondat.

Potrivit dispoziţiilor prevăzute de art. 2781 C. proc. pen., după respingerea plângerii făcută conform art. 275 – art. 278 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale dată de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278 C. proc. pen., la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

În speţa de faţă nu ne aflăm în nici unul din cazurile prevăzute de dispoziţiile legale arătate mai sus, soluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, dată la 9 decembrie 2004, de scoatere de sub urmărire penală a petentului învinuit, a fost infirmată pe cale ierarhică prin ordonanţa din 30 martie 2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi care a fost cenzurată prin ordonanţa din 10 iunie 2005, a aceleeaşi instituţii, dată în dosar nr. 8507/1248/2005 şi împotriva căreia a formulat petentul prezenta plângere.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de petiţionar, ca nefondat.

În baza art. 192 C. proc. pen., recurentul – petiţionar a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 209/2006. Penal