ICCJ. Decizia nr. 1514/2006. Penal
| Comentarii |
|
I.C.C.J., secţia penală, Decizia nr. 1514 din 8 martie 2006
Prin Decizia penală nr. 1009 din 14 noiembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare declarată de contestatorul G.C.A. împotriva încheierii de şedinţă din 22 septembrie 2005 dispusă de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. 8469/2005.
S-a reţinut, în esenţă, că încheierea de şedinţă din 22 septembrie 2005, dispusă de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. 8469/2005, a fost dată în cursul soluţionării recursului, nu are caracterul unei hotărâri judecătoreşti definitive, astfel că împotriva acesteia nu se poate formula contestaţie în anulare.
Împotriva deciziei penală nr. 1009 din 14 noiembrie 2005 a formulat recurs contestatorul G.C.A., fără a arăta, în scris sau oral, care sunt motivele pe care îşi întemeiază demersul.
Examinând recursul declarat de contestator, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f – i1), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
Cum încheierea recurată nu face parte din categoria hotărârilor penale definitive, în sensul art. 386 C. proc. pen., în mod corect Curtea de Apel Ploieşti a apreciat că este inadmisibilă contestaţia în anulare formulată în cauză.
Pe de altă parte, întrucât Decizia recurată este definitivă, nefăcând parte din categoria hotărârilor menţionate în cuprinsul art. 3851 C. proc. pen., recursul declarat în cauză este inadmisibil.
În consecinţă, au fost văzute şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte a respins recursul, ca inadmisibil, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, a obligat recurentul - contestator la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1458/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1518/2006. Penal → |
|---|
