ICCJ. Decizia nr. 1518/2006. Penal
| Comentarii |
|
I.C.C.J., secţia penală, Decizia nr. 1518 din 8 martie 2006
Prin sentinţa penală nr. 1429 din 13 octombrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul G.I.P., ca nefondată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Condamnatul G.I.P. se află în executarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 565/2004 a Tribunalului Bucureşti iar motivele invocate în cererea de întrerupere a executării (situaţia dificilă în care se află familia sa) nu reprezintă împrejurări speciale care ar determina consecinţe grave pentru acesta sau familie, în sensul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 975 din 12 decembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul formulat de condamnat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, condamnatul a declarat recurs, reiterând motivele invocate în cererea introductivă şi în apel, solicitând întreruperea executării pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă, printre altele, când, din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru familia condamnatului.
Or, din referatul de anchetă socială întocmit de Primăria sectorului 4 reiese că, într-adevăr, tatăl condamnatului a decedat în anul 1990 iar mama sa, G.F., este pensionată medical, obţinând venituri de cca. 170 RON lunar; în ceea ce priveşte imobilul în care locuieşte mama condamnatului acesta este insalubru şi a fost revendicat de foştii proprietari, nefiind racordat la gaze şi curent electric. În raport de aceste date, preexistente încarcerării petentului, instanţele au apreciat corect că motivele invocate nu constituie acele „împrejurări speciale", în sensul art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., care să impună întreruperea executării pedepsei.
Pentru aceleaşi considerente, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de condamnat nu este fondat şi în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, va fi respins.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1514/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1529/2006. Penal → |
|---|
